ELVIRA RĂCEALĂ: ANOTIMPURILE VIEȚII

(scurt semnal editorial)

de Vasile BELE

„Pentru atunci când, poate din fugă, din grabă, din neputință, nu ne vom da seama de limpezimea verde-miracol a unui izvor de lumină neîncepută.” (Vasile Bele)

(https://bibliotecamm.ebibliophil.ro/mon/anotimpurile-vietii-poezii-yn37kv7b)

Deși am semnat postfața volumului „Anotimpurile vieții”, autoare Elvira Răceală, azi, revin cu bucurie și cu emoție pentru această apariție editorială.

Un mulțumesc îl voi îndrepta către Editura PIM, Iași și spre Mihai Cătrună (realizare copertă) și Limona Rusu – prefațatoarea volumului, care-și numește cuvântul: „Lacrima târzie a vieții” și unde printre altele afirmă: „Un om este o sumă a tuturor perioadelor din viața sa. Dacă privești un om doar în iarna sa, vei rata promisiunea primăverii, frumusețea verii și bogăția toamnei”.

Felicitări, adresez autoarei – Elvira Răceală, care ne mărturisește, la ceas de popas în vers, prin „Anotimpurile vieții”:

„Nu las bani, nu las avere,
Vă las gândurile mele,
Însetată de dreptate,
Iubitoare de natură,
Artă, cânt și poezie!”.

La vremea când răsfoiam manuscrisul (viitoarea carte), afirmam despre volum