Eseu. Despre tragic la D. D. Roșca și G. Liiceanu în modelare silogistică

de Nicolae IUGA

Există în gândirea românească reflecţii profunde despre tragic, respectiv două cărţi consacrate în mod explicit tragicului: Existenţa tragică (apărută în anul 1934) a lui D. D. Roşca[1] şi Tragicul. O fenomenologie a limitei şi depăşirii (1975) a lui Gabriel Liiceanu, care este în fapt un pronunțat „mimetism intelectual” (conform aprecierii Consiliului Științific al Institutului Național de Filosofie de atunci) după unele texte mai vechi ale lui Constantin Noica[2]. Aceste două cărţi, a lui D. D. Roșca și a lui Liiceanu, sunt mult diferite în formă și stil, dar sunt înrudite în substanţa lor ideatică. Ambele cărţi, se spune, ar putea fi privite ca o introducere la o filosofie a eroicului.