Trei introduceri la cercetarea etnografică a Maramureșului

28/11/2018

Nicolae Iuga

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

1. Cercetarea empirică – Tache Papahagi

Etnograful român Tache Papahagi (1892-1977) era machidon de origine, s-a născut în Grecia de nord-vest, în Munții Pindului, a făcut școala primară la Ianina (în provincia grecească Epir) și liceul la Bitolia (actualmente Republica Macedonia). A urmat apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o în anul 1916.

În raport cu Maramureșul, Tache Papahagi are o notorietate aparte, pentru că a fost primul etnograf român care și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din București cu o cercetare de teren asupra Maramureșului, o lucrare cu atât mai meritorie cu cât constituia un demers de pionerat în domeniu. Teza de doctorat cu titlul Graiul și folklorul Maramureșului a fost elaborată sub îndrumarea lui Ovidiu Densușianu, iar din comisie au mai făcut parte, între alții, Ion Bianu și Ramiro Ortiz, adică tot ce avea atunci mai măreț Filologia Universității din București. Citește restul acestei intrări »


IA (DE) LA BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „PETRE DULFU”

24/06/2015
iile Bibliotecii Petre Dulfu

Liana Silaghi, Dorina Oşan, Angelica Simionca, Dana Borbei, Florina Vanciu, Daliana Bonaţ, Aristiţa Borbei, Daniela Pop, Simona Dumuţa, Alina Lemnean

de Ioan NEAMŢIU

Miercuri, 24 iunie a.c., o parte din frumoasele bibliotecare de la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” au venit la serviciu îmbrăcate în frumoase ii româneşti. Astfel a fost întâmpinată (şi) la biblioteca noastră „Ziua Universală a Iei”. Totodată, la Sala de lectură „George Pop de Băseşti” a fost organizată o bogată expoziţie de carte care marchează această zi. Expoziţia are cel puţin dublu rol: de a evidenţia cărţile din colecţia Bibliotecii, care acoperă tema şi de a arăta că această instituţie este, mereu, pe fază în ceea ce priveşte marcarea evenimentelor culturale. „Portul popular, cel în care s-a îmbrăcat sufletul românesc bun şi omenos, ne transmite emoţii şi sentimente profunde. De aceea am ţinut să ne alăturăm şi noi demersurilor românilor de pretutindeni, înveşmântându-ne într-una din piesele sale. Să arătăm că suntem mândri că suntem români […]”, ne-a declarat bibliotecara Angelica Simionca, care se ocupă de expoziţiile de la Sala de lectură, având, totodată, studii şi preocupări în zona etnografică. Citește restul acestei intrări »


Cursul universitarei Delia Răchişan a îmbinat partea teoretică cu practica

28/02/2015

foto_Gelu Dragos

de Gelu Dragoş (GDL)

A avut loc şi cursul al treilea: „Zestrea strămoşească a Maramureşului – tradiţii, locuri sacre, meşteşuguri străvechi”, cu foarte, foarte mare succes!

Cursul 3 „Zestrea strămoşească a Maramureşului – tradiţii, locuri sacre, meşteşuguri străvechi”, coordonat de lector univ. dr. Delia-Anamaria Răchişan, de la Centrul Universitar Nord Baia Mare (Universitatea Tehnică Cluj-Napoca), desfăşurat la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare în data de 26 februarie 2015, a îngemănat partea aplicativă cu cea teoretică. Invitaţii speciali au fost: intructor Pălăguţa Bârlea-Feier, Şcoala de Artă „Gheorghe Chivu” Sighetu Marmaţiei, artista Liliana-Maria Mureşan, Tăuţii de Sus; artistul-olar Daniel Leş, Baia Sprie, aceştia arătându-şi iscusinţa, priceperea, talentul în revitalizarea valorilor strămoşeşti. I-au învăţat pe numeroşii cursanţi, cu dăruire, câteva taine din arta meşteşugului. Grupaţi pe ateliere, bărbaţii au pictat utilizând hârtie de calc sau au făurit la roata olarului diverse vase din lut, iar fetele, femeile au confecţionat zgărdane tradiţionale, cu diverse simboluri. În permanenţă au fost asistaţi de cei trei invitaţi pricepuţi.

S-a vizionat şi un documentar, prin care s-a evidenţiat graniţa fragilă dintre tradiţie şi inovaţie. S-au putut sesiza paşii necesari pictării unui ou de struţ. Cursanţii au avut ocazia să pună celor trei invitaţi speciali diverse întrebări; au redescoperit prin intermediul cursului arta de a făuri frumosul, dar şi talentul, dexteritatea celor trei invitaţi, implicarea lor necondiţionată. Confecţionând zgărdane, pictând sau zămislind vase din lut, participanţii la curs au contribuit la reactualizarea zestrei strămoşeşti a Maramureşului. Citește restul acestei intrări »


MONUMENTE DE ARHITECTURĂ POPULARĂ DIN ZONA CODRU – JUDEŢUL MARAMUREŞ (I)

08/02/2015
Urmenis_2_foto_Traian Ursu

casa din Urmeniş

de Traian URSU*

Zona etnografică Codru, deşi unitară din punct de vedere cultural şi economic, localităţile cuprinse aici, de-a lungul secolelor au făcut parte din proprietăţi sau organizări administrative, respectiv judeţe, diferite. Faptul s-a perpetuat până în zilele noastre, când localităţile zonei, aproximativ 60 la număr, se află în judeţele Maramureş (31 dintre ele), Satu Mare şi Sălaj[1].

Denumirea de Codru a acestui spaţiu vine de la pădurile întinse existente odinioară, din care au rămas însă suprafeţe reduse astăzi. Sunt unele comune care au sub 20% din suprafaţă pădure şi doar una singură cu 41-50%[2].

Din trecut încă, se dezvoltă aici meşteşuguri legate de prelucrarea lemnului, din care localnicii îşi confecţionau aproape toate uneltele necesare ocupaţiilor de agricultori şi crescători de animale. Tot din lemn îşi ridicau casele şi anexele gospodăreşti[3].

Meşteşugurile amintite s-au perfecţionat de-a lungul câtorva mii de ani de locuire permanentă aici. Din epoca bronzului şi a fierului se cunosc urme de cultură materială scoase la lumină în localităţile Bicaz şi Oarţa de Jos[4] şi urme constante pe locul numit „Sub pădure”[5] în Ardusat. Toponime ca „La Cetate” în Asuajul de Jos, „Cetate” şi „Dâmbul Berţei”[6] în Ardusat sunt alte dovezi de locuire continuă aici. Citește restul acestei intrări »


Sărbători creștine și obiceiuri din Ţara Lăpușului

23/01/2015

9957

de Iuliana-Andrea POP

Deschisă spre lume, Ţara Lăpuşului este şi va fi o permanentă şi încântătoare vatră folclorică, cu tradiţii specifice şi credinţă în Dumnezeu.

Prima sărbătoare premergătoare primăverii, aflată încă la început de an, este Întâmpinarea Domnului, numită popular şi Ziua cu lumina, Stretenia, Târcolitul viilor sau Ziua ursului. Acum se întâlneşte şi iarna cu primăvara şi, odată cu această sărbătoare din data de 2 februarie, se deschide drumul muncilor agricole de primăvară. De aceea s-a menţinut în jurul acestei sărbători creştine un obicei menit să fie de bun augur, datând din vremea precreştină: în această zi se „ameninţă” pomii şi viile cu tăierea dacă nu vor aduce rod. Mai există superstiţia că ursul nu are voie acum să-şi vadă umbra şi e bine ca soarele să nu se arate pe cer; altfel, se spune că 40 de zile de acum încolo va fi ger. La originea acestor practici şi previziuni stă o gândire magică, de esenţă păgână (să ne amintim de vremea romanilor, când era sărbătorit zeul Pan şi, în scop apotropaic, se înconjura oraşul cu făclii aprinse).

9704Tot în această perioadă calendaristică este cuprinsă şi ziua de 10 februarie, în care se sărbătoreşte Sfântul Haralambie, care are puteri asupra ciumei, holerei, duhurilor rele, asupra lupilor şi a morţii. Prin satele lăpuşene, în special în zona Suci, mai sunt bătrâni care au auzit de povestea „cămeşii ciumii” şi cum s-a îndepărtat ciuma de sate prin puterea rugăciunilor către acest sfânt.

Cei Patruzeci de Mucenici din Sevastia (9 martie) sunt cinstiţi nu numai în biserică, liturgic, ci şi în mediu mirean, printr-un preparat culinar de post numit „mucenici” sau „măcinici”, şi prin băutul a 40-44 de pahare, de preferinţă de vin. În zona Lăpuşului, acestei sărbători religioase i se dă mare importanţă cu atât mai mult cu cât de obicei cade în Postul Mare (al Paştilor), post pe care oamenii îl respectă şi astăzi. Citește restul acestei intrări »


CU SAVANŢI-ETNOGRAFI ÎN MARAMUREŞ, ŢARA OAŞULUI ŞI BUCUREŞTI

26/07/2014

de Pamfil BILŢIU

Eram pe la începutul carierei mele, când, în cadrul Festivalului de Datini şi Obiceiuri de Iarnă de la Sighetu Marmaţiei, au început să vină la sesiunile de comunicări mari savanţi folclorişti şi etnografi: Mihai Pop, Nicolae Dunăre, Ion Vlăduţiu, Gheorghe Focşa, Nicolae DunarePaul Petrescu, Constantin Eretescu. Cunoscându-le opera şi, cum eram novice în cercetarea culturii populare, m-am apropiat de aceşti prestigioşi cercetători, i-am provocat la cercetări de teren, convins că tinerii trebuie să se formeze pe lângă maeştri. Marele etnograf, de care m-a legat o strânsă prietenie, cu scrieri nu numai multe la număr, ci şi valoroase, a fost Nicolae Dunăre, foarte ataşat de noi, cercetătorii tineri, şi binevoitor în a ne împărtăşi din bogata sa experienţă.

Am fost împreună pe teren pe Valea Izei, Valea Cosăului şi în Ţara Lăpuşului. La Şieu, pe Iza, am cercetat o înmormântare. Am fost la priveghi, precum şi la întregul ceremonial de înhumare. Parcă îl văd cu fişele în mână, cum nota minuţios fiecare secvenţă ceremonială, insistând asupra celor de mare importanţă: ritualul bocitului, jocurile de priveghi, înmormântarea cu uneltele de trebuinţă decedatului, pomenile funerare. Pe subiecţii cu care lucra nu-i slăbea din întrebări. Apoi, la Ieud sau în sate de pe Cosău, precum la Călineşti, Fereşti, cerceta cu atenţie arta populară, făcea schiţe cu motive, îndemnându-mă să le fotografiez cu mare atenţie. Era un cercetător meticulos, notând totul cu lux de amănunte. Citește restul acestei intrări »


„DRAGOSTEA DE ŢARĂ ESTE UNUL DIN CELE MAI NOBILE SENTIMENTE, PĂSTRAREA ŞI CULTIVAREA LUI LA TÂNĂRA GENERAŢIE ESTE O DATORIE SFÂNTĂ ŞI OBLIGATORIE”

11/01/2013

Dialog cu prof. ANDREI DRAGOŞ, dirijorul Corului Bărbătesc din Finteuşu Mare

realizat de Angela Monica JUCAN

prof. Andrei Dragos

prof. Andrei Dragos

Corul din Finteuşu Mare se apropie de 100 de ani de existenţă. Au fost, în timp, momente de tensiune, clipe de cumpănă, perioade de inactivitate? Ce anume face ca acest cor să-şi restabilească echilibrul şi să se reactiveze de fiecare dată, indiferent de natura încercării prin care a trecut?

La 1 decembrie 2018 vom avea 100 de ani de existenţă prin cântec. Pe parcursul celor 94 de ani de existenţă, în activitatea noastră n-au fost pauze, cu toate greutăţile apărute. În perioada Dictatului de la Viena, când Ardealul de Nord a fost ocupat de hortişti, activitatea corului s-a desfăşurat în biserică; aici, vrăjmaşii neamului românesc n-au îndrăznit să dea cu barda decisiv. În perioada regimului comunist, am ştiut să păstrăm măsura, să punem la conservare valori patriotice extraordinare, pe care le-am scos la iveală atunci când a apărut momentul. La Finteuş era locul în care cei care conduceau destinele judeţului în perioada comunistă veneau pentru a asculta în taină cântece pe care în altă parte nu le puteau asculta, iar din aprilie 1978, când a fost relansat cântecul „Treceţi, batalioane române, Carpaţii”, în România au reapărut vechile cântece patriotice, pe care le prezentam la diferite spectacole omagiale. Ele au fost preluate de diferiţi solişti şi prezentate cu variaţiuni. Desigur, suntem încântaţi că am fost factorul primordial al relansării vechilor cântece patriotice. Liantul în activitatea noastră este faptul că ne-am născut cu această „genă” a promovării dragostei de neam şi ţară prin cântec dar şi faptul că în cei 93 de ani am avut dirijori care au pus în prim-plan al activităţii acest deziderat, şi că au fost legaţi în totalitate de finteuşeni: Nistor Dragoş, Gheorghe Pop, Roman Sadoveanu, Valeriu Coteţi şi Andrei Dragoş s-au născut şi au trăit aici, în acest minunat colţ de ţară. Valentin Băinţan, la venirea în Finteuş, a fost fascinat de personalitatea satului, lansând dorinţa de a-şi dormi somnul de veci în glia străbună din cimitirul satului de la biserica din Finteuş. Cântatul în cor se transmite din generaţie în generaţie la finteuşeni. Citește restul acestei intrări »