Epigrama în veci nu piere

de Gabriela Genţiana GROZA

S-au mai astâmpărat ploile cu pietricele şi mai mari, şi mai mărunte, cu furtuni neaşteptate, tot românul să le-înfrunte… Căldura răspândită de soare, atât de necesară coacerii gramineelor, ne face totuşi, zilele acestea, să dorim iar câţiva stropi binefăcători de ploaie… Oricum, un lucru e cert: pe epigramiştii din ţară şi chiar pe unii împătimiţi ai speciei, originari din România, aflaţi în alte ţări, nu i-a împiedicat nimic să sosească la finele lui iunie, la întâlnirea a XXVII-a de la Cluj-Napoca, în cadrul Festivalului „Eterna epigramă”. În culisele organizării unui astfel de eveniment este multă strădanie şi dăruire din partea celor antrenaţi în desfăşurarea în bune condiţii a acestuia.

TRĂIRI ȘI EMOȚII DIN LUMEA CONDEIERILOR

de Gabriela Gențiana GROZA

Nenumărate sunt preocupările semenilor noștri. În graba progresului care aduce satisfacții materiale, e posibil să observăm mai greu voluptatea cu care se avântă unii cu toată ființa lor în lumea fantastică a cuvintelor. Sunt aceia care pot fi considerați ca fiind „cetățeni ai orașului ideilor”, cum spunea într-un vers poetul grec Konstantinos Kavafis, în urmă cu mulți ani. Împătimiți de lectura revistelor literare și de volume mai vechi sau recent apărute, aceștia sunt cu atât mai interesanți, cu cât pătrund ei înșiși în miezul scrierilor confraților și creionează propriile trăiri și emoții, pe care le fac cunoscute cititorilor. Silvia Popescu, autoare a volumului File și suflete citite (1997-2010), de curând apărut la editura clujeană Napoca Star, reușește să aducă în fața cititorilor săi reflecțiile personale în texte pline de conținut, dintre care aș evidenția câteva: Octavian Goga și Ady Endre, Văcăreștii – o dinastie poetică, Dorina Stanca – scena și trecerea timpului. Volumul cuprinde o serie de prezentări ale epigramiștilor de ieri și de azi, realizate cu luciditate, folosind cu atenție scrierile lor, care îi recomandă ca fiind valoroși, și nu ține seama, de cele mai multe ori, de orgoliul tot mai evident din lumea epigramiștilor. Răsfoind filele volumului, am aflat numeroase epigrame savuroase actuale și azi, scrise în perioada propusă de Silvia Popescu în cartea sa. Iată câteva dintre acestea, compuse la vremea respectivă de colegii mei epigramiști:

Schelet național
Vine lumea să mă vadă,
Cornel Udrea m-a-ntrebat:
„De ce umbli-n Cluj pe stradă
Ne-ngropat?
Marian Popescu

Unui ajuns
Cu „puțintica lui răbdare”
Și o cocioabă-n Tirchilești,
În patru ani de guvernare
Făcu cinci vile-n București.
Gheorghe Penciu

Vlad Țepeș
Voievodul nu învie
Și îl înțeleg deplin,
Fiindcă la o Românie
Unul singur e puțin!
George Corbu

Homo sapiens
Omul, cu al său progres,
Efectiv, mă lasă stană:
Pune degetul mai des
Pe trăgaci decât pe rană!…
Efim Tarlapan

Hoție
Ministru, șuț, sau șef de firmă,
Manglesc în iureș infernal
Încât hoția se afirmă
C-ar fi un sport național!…
Dan Căpruciu

ÎN UMBRA LUI CARAGIALE

de Gabriela Genţiana GROZA

Telefonul pe care reuşisem să îl ignor în acea zi de Cireşar când grădinăream liniştită la Tinca de Bihor, mi-a dat o nouă temă de casă. Lucian, un fost elev din urmă cu 10 ani dintr-o clasă terminală a Colegiului Naţional „George Coşbuc” din Cluj-Napoca, mă anunţa că pe 15 iunie se vor întâlni colegii lui de clasă în localul care le-a fost arie de „toceală”. O coincidenţă făcea să pot participa la Agapă. În aceiaşi zi trebuia să fiu la Sediul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj la o activitate deosebită, Reuniunea de primăvară-vară a Scriitorilor Clujeni. Se lansa Almanahul ilustrat „Promenada Scriitorilor”. O lucrare de mare interes pentru fiecare dintre noi, rod al strădaniei „timp de 100 de zile”; volum de 600 de pagini, la celebrarea centenarului I. L. Caragiale, cum avea să ne spună cu modestie Irina Petraş, autoarea nepreţuitului document literar.

Am legat firesc cele două momente. Am fost la ora 12 la Filială, m-am bucurat de atmosfera caldă dintre colegi, iar la ora 14 mă aflam în faţa Colegiului, cu proaspătul volum antologic în mână, la întâlnirea cu foştii mei elevi pe care i-am „chinuit” cândva cu anatomia şi genetica.