Gheorghe Pop – ctitor al învățământului superior băimărean

08/10/2021

Prof. dr. Gheorghe Pop
(8 octombrie 1921 – 5 iulie 2012)

În urmă cu un secol se năștea la Roșiori, pe Someș, în județul Satu Mare, într-o familie de oameni simpli, muncitori, a căror principală avere era credința în Dumnezeu și iubirea de pământ, Gheorghe Pop, cel care avea să devină un reper statornic și o personalitate emblematică pentru cultura și învățământul din acest colț de țară.

În satul românesc – care va fi elogiat de către Lucian Blaga peste un deceniu și jumătate în Aula Academiei Române – reperele spirituale erau învățătorul și preotul, cei care luminau prin cunoaștere și credință viața țăranilor din acei ani tulburi. Spre aceste două modele intelectuale se va îndrepta cel de-al patrulea fiu al familiei Pop din Roșiori.

În interviurile de la senectute, va recunoaște cu mândrie și melancolie aportul decisiv, în formarea sa, a familiei, a școlii și a bisericii din satul natal. A urmat clasele primare și gimnaziale în Roșiori, Citește restul acestei intrări »


Un reper major şi un referenţial esenţial

08/10/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Ce minunate şi provocatoare sunt clipele în care simţi că nu-ţi mai sunt suficiente superlativele limbii române. Vrei să vorbeşti sau să scrii despre o persoană absolut deosebită şi constaţi cu surprindere că vocabularul general al limbii este sărac la acest capitol, iar uzanţele de combinare lingvistică reduse. Este şi cazul de faţă. Personalitatea complexă a Profesorului Gheorghe Pop întrece în anvergură, altitudine şi amplitudine toate unităţile convenţionale de măsură axiologice. În consecinţă, devine chiar foarte greu să găseşti „cuvântul” care să exprime „adevărul” pe potriva realităţii! Din acest motiv simplu, panegiricul de faţă va uza de elemente din spectrul de rezonanţă interpersonal. L-am cunoscut întâi din ecourile şi reverberaţiile operei sale de o viaţă, din relatările absolvenţilor Institutului Pedagogic sau Institutului de Învăţământ Superior Baia Mare, care duceau vestea despre lucrarea sa, peste tot unde ajungeau să profeseze. Apoi, personal, în 1979, când am fost angajat la Institut ca director al Clubului studenţesc. Un om împlinit, dar plin de prospeţime în conceperea perspectivelor, activ permanent, însă nu lipsit de profunzimea meditaţiei, sobru pentru a impune linia înălţimilor de atins, dar vesel şi disponibil pentru colegi şi studenţi, probabil cu scopul de a-i proteja de stresul firesc al zilelor, puternic pe poziţiile cheie ale activităţii didactice, dar şi în relaţia cu ministerul sau cu autorităţile locale, plăcut în dialog, fascinant în exerciţiul de conducere… M-a cucerit definitiv, irevocabil şi iremediabil! Dacă valoarea socială a expresiei „Magister dixit” s-ar fi putut împroprietări, Profesorul Gheorghe Pop ar fi devenit cel mai bogat om din nord-vestul României! Şi ce putea fi mai frumos decât să poţi să ai zilnic parte de un astfel de „maestru”! L-am iubit din primele clipe de dialog. Citește restul acestei intrări »


100 de ani de la nașterea Prof. univ. dr. GHEORGHE POP, ctitor al învățământului superior băimărean

07/10/2021

Vineri, 8 octombrie 2021

Ora 9, Sala de conferințe

Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” în parteneriat cu Familia Profesorului, Revista „Familia Română” și Facultatea de Litere din cadrul Centrului Universitar „Nord” Baia Mare organizează un moment de evocare cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea Prof. univ. dr. GHEORGHE POP, ctitor al învățământului superior băimărean.

Moderator: dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”.

Pot participa numai Citește restul acestei intrări »


… După șase săptămâni

25/08/2017
Maria Maris Daraban_vernisaj Limpedea_19 ian. 2017

Vernisaj tabăra de pictură de la Limpedea. Maria Mariș Dărăban (a treia din stânga) și Nicolae Pop (al doilea din dreapta)

de prof. Nicolae POP,
Apa, jud. Satu Mare

Timp de patruzeci de zile sufletul Mariei Mariș Dărăban a călătorit fără destinație în sfera Universului, după despărțirea de-al ei trup, de cromatica acestei lumi pline de nuanțe și vibrația inimii sale, care a încetat la 16 iulie 2017. Călătoria sa parcă este încă încărcată de culoare și imagini plastice.

Maria Mariș Dărăban mi-a fost elevă în gimnaziu, unde s-a evidențiat la toate materiile, dar în primul rând la desen, înclinație pe care și-a modelat-o în întreaga sa carieră, devenind pictoriță de Baia Mare, unde și-a desfășurat cea mai mare parte din activitatea în domeniul pictural. Citește restul acestei intrări »


Maria Mariș Dărăban

25/08/2017
Maria Maris Daraban_19 ian. 2017

Maria Mariș Dărăban

de Vasile JURJE,
artist plastic

Este foarte greu să spui ceva despre un artist atât de cunoscut cum a fost Maria. Suficient să parcurgi un catalog în care este consemnată activitatea expozițională ca să-ți dai seama că lucrările ei au străbătut multe meridiane ale globului: Franța, Germania, Austria, Belgia, Grecia, Statele Unite, Canada, acolo unde a avut expoziții, dar, cu siguranță, prin călătoriile în Mexic, Tunisia, Spania, a lăsat nu numai o părticică din sufletul ei generos, ci și multe schițe și însemnări grafice, așa cum făcea de fiecare dată pe unde o duceau pașii. Citește restul acestei intrări »


Tristețea unei duminici la plecarea Mariei Mariș Dărăban

25/08/2017
Maria Maris Daraban_15 iun. 2017

Maria Mariș Dărăban (19 decembrie 1956 – 16 iulie 2017)

de Maria GÂRBE

Am făcut cunoștință cu lucrările Mariei Mariș Dărăban în anul 1995, prin expoziția organizată la Secția de Artă a Muzeului Județean din Satu Mare. La vernisaj a fost lume câtă frunză și iarbă. Abia a doua zi am găsit spațiu și timp pentru a privi în liniște exponatele.

Maria Mariș Dărăban s-a născut în localitatea Apa, județul Satu Mare. Citește restul acestei intrări »


Întru amintirea lui Augustin Buzura

19/08/2017
Augustin_Buzura

22 sept. 1938, Berinţa – 10 iulie 2017, Bucureşti

de Maria GÂRBE

19 august 2017 – 40 de zile de la moarte

Am început să citesc „Recviem pentru nebuni și bestii” cu gândul că acesta este Macondoul nostru care ne va duce spre recunoașterea universală. Așteptările mele, așteptările autorului într-un altfel de mers al societății, mai ales după 1989, au rămas neîmplinite.

Scriitorul Augustin Buzura a continuat să fie omul de cultură, jurnalistul incomod. El avea: „Obstinația de a căuta răspunsuri fără răspuns. Citește restul acestei intrări »


Ad tuam statuam (poetului Publius Ovidius Naso)

21/04/2017

Publius Ovidius Naso_statuia_Constanta

de Gabriela Gențiana GROZA

Ce cauți tu aice, străin din altă lume?
Ai poposit la Tomis, plutind pe mări în spume?
De ce tocmai pe țărmul ce vitregă primire
Oferă celui care-i zvârlit spre chinuire?
Căci malul Mării Negre nu-i pentru ospeție…
O, da, tocmai de-aceea ți-a fost hărăzit ție,
Să ispășești greșeală de dușmani născocită,
Să porți în piept durere de viață chinuită…
Citește restul acestei intrări »


In memoriam Vasile Dobra

22/12/2016
vasile-dobra

Vasile Dobra (1943-2007)

de Gelu DRAGOŞ

Dacă ar fi trăit, poetul Vasile Dobra din Săsar ar fi împlinit azi, 22 decembrie, vârsta de 73 de ani! O vârstă pe care o putea atinge cu uşurinţă, dacă ne luăm după ultimele statistici privind longevitatea la români. Numai că destinul i-a fost altul.

Mă leagă multe amintiri de acest om tobă de carte. M-a promovat în ziarul „Glasul Maramureşului”, pagina de cultură (pe care o îngrijea cu obiectivitate, profesionalism şi o anumită sfinţenie), cu primele mele încercări poetice. Citește restul acestei intrări »


Alecu Spiridon

26/10/2016

de Angela SPIRIDON
(Angela-Monica Jucan)

Tuca_Alecu

Alecu Spiridon

Alecu Spiridon. Bunicul meu patern, căruia îi ziceam (ca celuilalt!) Tuca. Bunicul care mi-a salvat viața când aveam o lună, două, trei… – nu mai știu câte, că am uitat. Bunicul de la care am deprins un anumit grad de înțelegere și limba literară, bunicul de la care am moștenit o mentalitate absolut ortodoxă și capacitatea de a-mi accepta perimetrul.

Venea din mirabilul pământ dunărean-dobrogean, colț cu Moldova, al Măcinului bătut de soare, de vremuri și de vremi. Pornit în lume din duhul șarmantului sfârșit de secol al XIX-lea, hrănit cu dragoste, cu rodii, pește și bunăcuviință, purtând și numele gentilic grecesc al coșulețului de pâine, bunicul meu a rămas o viață cu o inimă ca pâinea și cu lumini în suflet, atâtea, încât a avut întotdeauna și de dat. Citește restul acestei intrări »