ESEU. Invazia imbecililor

28/10/2015

pledoarie pentru necesitatea lecturii

de Nicolae IUGA

Nicolae IugaO găselniţă de dată recentă, cu un fals aer de înţelepciune profundă, ne spune că „o imagine poate să spună mai mult decât o mie de cuvinte”. Există, desigur, foarte mulţi autori care împărtăşesc această părere. Alegaţia poate fi adevărată, dar numai la modul pervers.

Dar să revenim la cea mai veche şi mai acceptată reprezentare a sufletului omenesc. La Platon (în Phaidros, dar mai cu seamă în Republica)[1], psihicul are trei componente: gândirea (phrenos), afectivitatea (thymos) şi voinţa (epithymia). La aproape două mii cinci sute de ani după Platon, în ştiinţa psihologică a secolului XX domină această concepere a sufletului ca fiind structurat pe trei vectori: cognitiv, afectiv şi volitiv. Congnitivul este la rândul lui o structură supraetajată pe verticală, de la senzaţie şi percepţie, niveluri de cunoaştere pe care le avem în comun cu animalele, până la reprezentare şi gândirea abstractă, gândirea fiind o formă superioară de cunoaştere, specifică omului şi exclusiv umană.

Imaginea, chiar şi atunci când este intens semnificativă, se adresează de fapt nivelului percepţiei şi reprezentării individului, nu intelectului şi raţiunii, deci se adresează unor etaje subintelectuale. Registrul imaginii se cuplează cu percepţie şi reprezentarea, nu cu intelectul şi raţiunea. Sigur, o imagine şocantă poate să spună mai mult decât – probabil – o mie de cuvinte, dar cuvinte din acelea care nu vehiculează neapărat un conţinut al gândirii. În schimb, pentru oamenii care gândesc, afirmaţia este valabilă pe dos. Un singur cuvânt poate să spună mai mult decât o mie de imagini, ba mai mult chiar decât un milion de imagini, practic cât o infinitate potenţială de imagini, deoarece imaginile obiectelor care se pot subsuma unui concept – ca să folosim o expresie kantiană – nu sunt nici numărabile şi nici limitate cantitativ. Totul depinde, repetăm, de faptul dacă omul gândeşte sau nu. Dacă da, atunci nu; atunci imaginile nu pot şi nici nu au cum să spună mai mult decât cuvintele. Dacă nu, atunci da, atunci imaginile pot să spună mai mult decât cuvintele. Citește restul acestei intrări »


FACEBOOK

12/04/2013

de Sergiu GĂBUREAC

foto_Delia_Florea– Adu-mi, te rog, un pahar cu vin!… Aşa… e un vin bun!… Tare îmi plac vinurile de ţară. Uşor acrişoare… uite, ce culoare rubinie are!… Noroc! Ce mai zici? Ce mai faci?

– Hmm! Cu ale mele. Şcoală. Nimic interesant. … Ştii, a fost aici Vera!

– Cum, a fost Vera? Aici?… Şi de ce nu m-ai chemat?

– Ba da, te-am strigat!

– Şi?

– Ai spus: imediat!… Erai pe facebook! Am stat o oră în sufragerie. S-a uitat îndelung la tablouri… Mai zâmbea, uneori era încruntată… Odată a şi chicotit! Dar nu mi-a spus de ce. Apoi, a plecat.

– Ei… poate-i mai bine aşa!…

– Cum a fost pe facebook?

– Pentru mine, e o relaxare. Ştii cum e facebook-ul? E o lume în care năvăleşti fără să te vadă cineva. Eşti ca o panteră. Te simţi Big Brother. O lume pe care o ai la picioare. Am aproape două mii de prieteni. Unii la capăt de lume. Alţii la capăt de drum… Pe cei mai mulţi nici nu-i cunosc, dar dacă îmi trimit cereri nu-i pot refuza. Am un prieten, care stă perete în perete cu noi. Nu ne vedem cu săptămânile, dar ne like-uim în fiece seară. Are un umor nebun! Citește restul acestei intrări »