Exodul familiei tradiționale. Perspective misionare

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Deși percepută ca un ideal al vieții, un loc al dezvoltării duhovnicești sau al cunoașterii de sine prin celălalt, imaginea familiei în postmodernism s-a alterat în măsura incapacității membrilor societății de a-i acorda atenția cuvenită. Sporirea independenței personale a soților, educația eronată asupra elementelor ce alcătuiesc unitatea celor doi parteneri, dar și lașitatea de a întemeia o structură indestructibilă a iubirii unuia față de altul, reprezintă factorii cheie care au destabilizat înțelesul real al așezământului bunei înțelegeri – familia.

Potrivit învățăturii de credință a Bisericii Ortodoxe, familia se bazează pe trei elemente esențiale: întrajutorarea soților – „Nu este bine ca omul să fie singur, să-i facem ajutor după măsură” (Facere 2, 18); ferirea de desfrânare – „Cinstită să fie nunta întru toate și patul neîntinat” (Evrei 13, 4); nașterea de copii – „Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți” (Facere 1, 28). Toate aceste elemente trebuiau să exprime pentru societatea postmodernă o constantă, un fond nealterat al esenței spirituale, o realitate a fidelității față de eul personal.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVIII (2018), nr. 383 (1 –15 Octombrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Obrazul însângerat. În zilele de 6-7 oct. s-a desfășurat referendumul pentru familie. Pregătirea lui a început în urmă cu trei ani, când trei milioane de români au semnat listele pentru declanșarea acestui referendum. Timp de trei ani un vagon de hârtii cu semnături s-a plimbat de pe un birou pe altul, până când parlamentul a votat că e de acord cu referendumul, iar Curtea Constituțională s-a pronunțat că această inițiativă cetățenească este legală, este constituțională. Poate că dacă ar fi fost vorba de o lege care să favorizeze pe cineva sus-pus problema s-ar fi rezolvat mult mai repede! Dumnezeu să răsplătească pe toți cei care s-au ostenit să strângă acele semnături, pe cei ce au semnat că sunt de acord cu referendumul și pe cei ce au participat la vot!

Familia creştină şi căsătoria în biserică şi viaţa socială actuală

de pr. conf. univ. dr. Adrian Gh. PAUL
Universitatea de Nord, Baia Mare, România

Introducere

Potrivit învăţăturii creştine, scopul vieţii omului pe pământ este acela de a dobândi viaţa veşnică în deschiderea inimii prezenţei lui Hristos prin lucrarea harică a Duhului Sfânt în vederea sfinţirii şi îndumnezeirii sale eterne. Iar calea care duce la această stare de desăvârşire, căci este vorba despre desăvârşire, este viaţa însăşi, sacramentală, a Dumnezeului-Om dată de Dumnezeu în revărsarea prezenţei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel Înviat, Care „întinde şi dilată la nesfârşit sufletul omului făcându-l să crească nemăsurat”[1].

Să ştiţi că toate imperiile au căzut când au lovit maternitatea şi au atacat familia!

UN DIALOG NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT
cu
PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI

realizat de Stelian GOMBOŞ

De multe ori ne spunem în gând: noi decidem ce facem cu trupul, corpul nostru, noi hotărâm dacă facem copilul sau nu, pentru că nu ăia care dau din gură pe la tv şi prin ziare ne ajută să ne creştem copilul, ei nu se întreabă dacă avem ce să-i oferim copilului, dacă avem ce să-i dăm de mâncare, ei doar dau din gură… Ce să mai spunem de „gura ţaţelor”, alea care hulesc: copil din flori, copil de fată mare… Există în România un om care s-a gândit la toate astea: Părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului. Un om care a luat asupra sa greşelile altora. Un om care a oferit o alternativă. Un om, despre care, din păcate, nu au auzit şi consătenii femeilor care şi-au vândut copiii ţiganilor din Sinteşti. Un om pe care trebuie să îl ajutăm. Multe ar fi de spus. Prefer să nu mai „dau şi eu din gură”, şi să arăt faptele: Părintele Nicolae Tănase, căsătorit şi tată a şase copii, este preot într-un sat din România, Valea Plopului şi un alt sat din apropiere, Valea Screzii, ambele din judeţul Prahova.

DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ, ÎNTRE TRADIŢIA AUTENTICĂ A VALORILOR PERENE ŞI MODERNITATEA CONSUMISTĂ A GÂNDIRII TRECĂTOARE – PROVOCĂRI ŞI PERSPECTIVE…

Stelian GOMBOŞ

După cum ştim cu toţii, Biserica Ortodoxă Română a declarat anul acesta – 2011 – ca an jubiliar al Botezului şi a Sfintei Cununii, fapt ce m-a determinat să vorbesc despre familia creştină, care prosperă şi dăinuie (numai) sub harul Duhului Sfânt şi sub legătura dragostei dintre cei doi tineri, bărbat şi femeie, primită prin Sfânta Taină a Cununiei. Statul şi Biserica au cooperat şi s-au consultat în ceea ce priveşte necesitatea din domeniul legislaţiei privind educaţia copiilor şi tinerilor, în domeniul asistenţei sociale privind copiii şi părinţii care au probleme majore de ordin social.

Biserica Ortodoxă nu şi-a schimbat şi nu îşi va schimba vreodată viziunea asupra familiei, care are drept temei iubirea Sfintei Treimi şi icoană văzută Familia Sfântă, în care Fiul lui Dumnezeu a crescut cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni (Luca, 2:52). Rolul ei este acela de a susţine şi afirma valorile familiei şi a întări poziţia acesteia în societate. Căci familia este parte a întregului, trup din trupul Bisericii. Familia este singura care înnoieşte permanent lumea, aducând cu sine copiii care, mai apoi, vor deveni cei ce vor întemeia la rândul lor alte familii. Aşadar, familia conferă prin structura sa unitate întregii societăţi, dovada faptul că însuşi Dumnezeu-Fiul s-a născut din femeie şi a intrat în istorie ca un copil, crescut într-o familie. Cununia celor doi tineri (bărbat şi femeie) este binecuvântată de Biserică în calitatea ei de icoană a iubirii dintre Iisus Hristos şi Biserică, dintre Dumnezeu şi umanitate, purtând în ea taina mântuirii şi a vieţii veşnice. De aceea, familia niciodată nu va putea fi redusă la aspectul biologic, juridic, psihologic, social sau cultural, fiindcă ea este mai mult decât toate acestea laolaltă şi le transcende pentru că are vocaţia de a fi în lume icoana iubirii divine veşnice.