Să ne răsfățăm, oare, copiii?

selecție text de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Este o grijă întâlnită frecvent în rândul părinților. Ne întrebăm: Vor ajunge oare copiii noștri să se descurce în viață, să treacă peste necazurile și încercările pe care viața ni le pune înainte, să reușească să se întrețină singuri și să-și păstreze credința ortodoxă strămoșească? Copiii trebuie educați, dar odată cu dezvoltarea lor fizică și emoțională trebuie să le stabilim câteva limite, care trebuie înțelese și respectate; ei trebuie să participe la treburile casnice și mai ales să asculte de sfaturile părinților. Noi, ca părinți, trebuie să alegem de multe ori între a-i face fericiți pe copiii noștri, pentru un timp scurt, și a-i învăța lecțiile de viață, mult mai importante.

Doctorul Mark Bertin susține că ultimele studii în domeniu relevă faptul că cei mici beneficiază cel mai mult din strategiile sau acțiunile care îi ajută în dezvoltarea stăpânirii de sine și a elasticității emoționale. Aceste strategii implică „a spune nu”, a pune limite și a nu încerca să îi facem ascultători prin împlinirea dorințelor lor.

Sfaturile doctorului Mark Bertin sunt în total acord cu învățătura

Cum gestionăm certurile dintre frați?

selecție text de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Nu există soluţii simple pentru această problemă; totuşi, este important să ne amintim că unele conflicte pot juca un rol pozitiv, cu condiţia să nu ajungă prea departe. Stresul şi conflictele au loc ca urmare a faptului că tocmai în acest fel se realizează trecerea la un nivel nou, mai stabil, al relaţiilor. Copiii fac însă lucrul acesta cu stângăcie, drept pentru care au nevoie de ajutorul părinţilor.

În majoritatea cazurilor, părinţii trebuie să evite rolul de arbitru în ciocnirile dintre copii – dar dacă aţi fost totuşi atras în conflict, daţi-i fiecărui copil posibilitatea de a-şi exprima plângerea sau supărarea, iar apoi cereţi-i unuia dintre ei să expună pe scurt esenţa plângerii celuilalt, ca să vă convingeţi că aţi auzit şi aţi înţeles totul în mod corect.

După aceea, copiii să alcătuiască împreună lista căilor şi mijloacelor posibile de rezolvare a conflictului. În atare caz, nu numai că veţi

Noile tipuri de „familii”. Minți deschise sau pervertire?

de dr. Vlad Ioan BONDRE

Familia este una dintre puținele structuri ale Universului care se formează prin unirea a două elemente într-o notă tainică, deoarece materia care ține în strânsă legătură pe cei doi parteneri nu este sesizabilă cu ochiul liber. Așadar, căsătoria reprezintă liberul consimțământ dintre un bărbat și o femeie, act validat de către stat și Biserică. Derapajele prin care a trecut omenirea, încă din vremea veterotestamentară odată cu apariția actelor nelegiuite ale Sodomei și Gomorei, au determinat stabilirea unor termeni conciși în ceea ce privește ansamblul legilor care definesc familia. În acest sens, în multe dintre țările creștine Codul Familiei a suferit modificări care să sublinieze, cât se poate de clar, că actul căsătoriei are la bază liberul consimțământ dintre un bărbat și o femeie, înlocuindu-se termenul de soți. Acest fapt se datorează faptului că mulți tineri au ales a se uni în taina căsătoriei cu parteneri de același sex. În țările din estul Europei încă se fac solicitări asupra modificării Constituției, pentru a se exclude orice posibilitate care să confirme căsătoria cuplurilor de același sex.

Atitudinea statelor creștine de a lua poziție asupra căsătoriilor dintre partenerii de același sex, atestă complementaritatea structurilor divino-umane.

Exodul familiei tradiționale. Perspective misionare

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Deși percepută ca un ideal al vieții, un loc al dezvoltării duhovnicești sau al cunoașterii de sine prin celălalt, imaginea familiei în postmodernism s-a alterat în măsura incapacității membrilor societății de a-i acorda atenția cuvenită. Sporirea independenței personale a soților, educația eronată asupra elementelor ce alcătuiesc unitatea celor doi parteneri, dar și lașitatea de a întemeia o structură indestructibilă a iubirii unuia față de altul, reprezintă factorii cheie care au destabilizat înțelesul real al așezământului bunei înțelegeri – familia.

Potrivit învățăturii de credință a Bisericii Ortodoxe, familia se bazează pe trei elemente esențiale: întrajutorarea soților – „Nu este bine ca omul să fie singur, să-i facem ajutor după măsură” (Facere 2, 18); ferirea de desfrânare – „Cinstită să fie nunta întru toate și patul neîntinat” (Evrei 13, 4); nașterea de copii – „Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți” (Facere 1, 28). Toate aceste elemente trebuiau să exprime pentru societatea postmodernă o constantă, un fond nealterat al esenței spirituale, o realitate a fidelității față de eul personal.