2022 – Anul European al Tinerilor

„Cu cât mai multă lucrare duhovnicească face cineva în anii copilăriei sale, cu atât mai ușoare îi vor fi toate mai târziu…” – Cuviosul Paisie Aghioritul

de dr. Vlad Ioan BONDRE

Problema raportului dintre tineret şi creştinism nu e azi nu­mai o problemă doar de cateheză sau pastorală, în care Biserica să aibă ini­ţi­a­tivă, ci o problemă de atitudine, tineretul aflându-se în bătaia curentelor de­ci­si­ve. De aceea, tineretul e azi preocuparea transigentă şi necesară[1], atât a Bisericii, cât și a lumii moderne. Viaţa se derulează pe făgaşul multor necunoscute şi incertitudini, iar tinerii ştiu că nimic nu e fără valoare, și independenţa de la un anumit punct e doar o himeră. În faţa acestor crude realităţi, e necesară intuiţia de a pătrunde corect faptele, de a delimita consecinţele şi de a scurta posibilele perspective, după cum afirmă și Petru Creția: „Omul cinstit nu este complicele nimănui, indiferent ce preţ ar avea de plătit pentru asta. Pe de altă parte cinstea ne cere să nu ne arătăm drept ceea ce suntem […] însă lumea e plină de impostori inconştienţi de impostura lor”[2].

Dacă, nu demult, tineretul reprezenta marea investiţie a societăţii, fie­care națiune dorindu-şi un tineret viguros sub raport fizic şi spiritual, astăzi, prin toa­te mijloacele mass-media, se aduc critici și ofense la adresa tineretului, care se simte astfel frustrat şi ameninţat[3]. Numai că aceste sentimente refulate la ni­vel general proiectează societatea într-o situaţie de criză, asemeni efectului de bumerang: „pedeapsă şi răsplată”[4]. Sören Kierkegaard crede că acest efect este posibil „pentru că întotdeauna e dureros să a­se­meni o lume lăuntrică şi să trebuiască să te înfăţişezi drept un altul, a­cea­sta fiind suferinţa omenească cea mai grea şi cel care o îndură suferă într-o sin­gură zi, deseori, mai mult decât toate martiriile la un loc”[5]. Problema tineretului de azi este cu atât mai importantă, cu cât el este cel care va alcătui Biserica lui Hristos în anii ce vor urma. Tinerii de azi sunt pre­oţii de mâine, sunt viitorii enoriaşi ai acestor tineri. De aceea, situaţia ac­tu­ală a tânărului necesită, din punct de vedere spiritual, multă atenţie şi tre­buie să fie o preocupare permanentă pentru Biserică.

ESTE FAMILIA ROMÂNEASCĂ SUB ASEDIU?! …

 

Motto: „Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie

 pentru întemeierea unei familii.” (Dex)

de jr. col. (r) dr. Eugen-Nicolae ROTĂRESCU

Senatul României a adoptat în 11 septembrie 2018 un amendament la art. 48 din Constituţie referitor la instituţia căsătoriei şi a familiei. Acest demers juridic va fi validat în urma unui Referendum Naţional anunţat pentru data de 7 octombrie 2018 pentru a fi consultată populaţia în legătură cu reglementarea juridică a conţinutului instituţiei căsătoriei şi a protejării familiei.

Este nevoie de un REFERENDUM ?

Răspunsul poate fi şi DA şi NU.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVIII (2018), nr. 365 (1-15 ianuarie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

La început de an 2018, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră și a celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, să aveți pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire în Duh și în Adevăr! La mulți și fericiți ani!

*

Speranțe și neliniști. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am pășit în noul an. Unii ne bucurăm, alții privim cu nostalgie în urmă la anii ce s-au dus, alții cu speranță sau cu teamă către viitor. Oricum, cuvintele Poetului sunt mai actuale ca oricând în această perioadă: „Cu mâine zilele-ți adaogi, / Cu ieri viața ta o scazi / Și ai, cu toate astea,-n față / De-a pururi ziua cea de azi!”

De ce se despart cuplurile la 5-10 ani de la căsătorie

de Alexandru PLEŞEA

Intrarea într-o relație este ca prepararea alimentelor și pofta de mâncare. Cu cât mai tare îți este foame, cu atât mai bine/mult vrei să mănânci. Astfel, omul trece la treabă și își pregătește mâncarea în funcție de poftele sale. Relația care începe să prindă viață între El și Ea devine un meniu delicios la un restaurant de cinci stele Michellin.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ ‒ Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 317 (1-15 ianuarie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

La început de an 2016, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră și a celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, să aveți pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire în Duh și în Adevăr!
La mulți și fericiți ani!

*

Vreme și vremuri. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am pășit în noul an. Unii ne bucurăm, alții privim cu nostalgie în urmă la anii ce s-au dus, alții cu speranță sau cu teamă către viitor. Oricum, cuvintele Poetului sunt mai actuale ca oricând în această perioadă: „Cu mâne zilele-ți adaogi, / Cu ieri viața ta o scazi / Și ai, cu toate astea,-n față / De-a pururi ziua cea de azi!”
Pentru Dumnezeu nu există această împărțire a timpului, așa cum o avem noi. Pentru el „o mie de ani sunt ca o clipă”. Pentru noi, măsurarea și împărțirea timpului este necesară, pentru a ne aduce aminte că suntem călători pe acest pământ, că am adăugat un an în buchetul vieții noastre, sau că ne-am mai apropiat un pas de Marea Întâlnire cu Judecătorul lumii.

Rolul familiei în formarea personalităţii

de prof. Mircea BOTIŞ, pr. Radu BOTIŞ

Familia, şcoala şi alte microgrupuri sociale (strada, cartierul, grupul de prieteni), constituie medii de viaţă cu ponderi diferite de influenţare asupra copilului. Comportamentul acestuia nu poate fi înţeles decât totalizând ansamblul acestor influenţe.

Privită ca nucleu social, familia este prima care influenţează dezvoltarea omului, punându-şi amprenta pe întreaga sa personalitate. Cea dintâi şcoală a omului a fost şi rămâne familia. Familia este considerată colectivitatea socială cea mai potrivită pentru formarea omului, deoarece îi oferă modelele rolurilor sociale pe care le are de îndeplinit în funcţie de sex, vârstă şi pregătire.

În prima copilărie, semnalăm ca fiind mai importantă relaţia dintre mediul familial şi dezvoltarea limbajului. Calitatea modelului lingvistic pe care îl oferă copilului membrii familiei, în special mama, influenţează dezvoltarea gândirii acestuia.

În perioada şcolarizării, randamentul la învăţătură va depinde în mare măsură de posibilitatea oferită copilului de a învăţa anumite lucruri din ambianţa familială şi din diferitele împrejurări de viaţă din afara acesteia, în care va fi pus în mod conştient de părinţi (petrecerea vacanţelor în medii naturale diferite, vizite la muzee, expoziţii, vizionarea unor spectacole, lecturi etc.).

SODOMIA UCIDE! Mişcarea sodomistă lucrează conjugat cu „educatorii de sex” pentru a DISTRUGE FAMILIA!

Porunca iubirii: Să avem grijă de sufletele copiilor! Sodomia ucide!

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2013/07/03/parintele-ilie-moldovan-sa-avem-grija-de-sufletele-copiilor-sodomia-ucide/ )

de pr. Ilie MOLDOVAN

„Am amintit, tinere, nu de puţine ori în convorbirile noastre, că păcatul desfrânării, sub toate manifestările lui, e o abatere gravă de la planurile Creatorului. Un amestec nepermis şi revoltător. Cine comite acest păcat calcă legile firii şi acest lucru nu poate rămâne nepedepsit. Căci legea aceasta a fost dată pentru binele firii, iar cine o calcă se pedepseşte pe sine însuşi. Sub această perspectivă se cuvine să privim şi păcatul homosexualităţii, împotrivirea faţă de legile firii, de data aceasta fiind maximă.

Mi-e chiar ruşine să-ţi descriu nelegiuirea acestui păcat, bărbatul preferând bărbat, iar nu femeie. Prin orice alt păcat de desfrânare, diavolul lucrează prin om ca printr-un instrument al său. Prin homosexualitate, mai mult, acţionează ca printr-o slugă necredincioasă. Căci această nelegiuire neagă până şi realitatea bărbatului şi a femeii, contestând astfel ordinea firească a lumii şi, în acelaşi timp, ordinea ei spirituală.

„Familia şi valorile ei nu trebuie să-şi caute salvarea la Stat, fiindcă valorile nu dispar, ele supravieţuiesc modelor, tendinţelor, înclinaţiilor noastre momentane, căci, cu alte cuvinte, Creştinismul care le susţine a fost mereu un fenomen public constant, consecvent şi semnificativ”

Interviu cu Excelenţa Sa, Domnul MARIUS LAZURCĂ – Ambasadorul României la Chişinău

realizat de drd. Stelian GOMBOŞ

După anul 1990, România a pornit pe un drum al marilor schimbări. Toate schimbările sunt marcate mai ales de semnele reîntemeierii libertăţii. „Integrarea în UE nu le-a cerut românilor să plece în lume şi să-şi părăsească familiile, precum nici revoluţia din anul 1989 nu a determinat criza avorturilor. Căpătarea libertăţilor, mai degrabă, a relevat lipsa de ataşament faţă de valorile vieţii şi ale demnităţii omului.” O mulţime de noi mentalităţi, de asemenea, cum ar fi cele legate de criza familiei sau de perceperea bunăstării vieţii, nu pot fi încă îndreptate. Excelenţa Sa Marius Lazurcă, Ambasadorul României la Chişinău, se arată însă optimist. „Într-o formulă sintetică, aş spune că Biserica este martorul viu şi depozitarul fidel al unor valori, iar forţa acestor valori nu va înceta niciodată să interpeleze conştiinţe, să încălzească inimi şi să umple de bucurie suflete.”