Fascinația verticalității (II)

02/11/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

La Zoe Vida Porumb am regăsit cu ușurință semnele distinctive ale tapiseriilor voievodale maramureșene, unde se poate presupune (căci au rămas puține dovezi ilustrative) că desenul interior era purtător de fast și noblețe. Se pot vedea în opera sa încercările de îmbinare a unui astfel de substrat ancestral cu filosofiile artistice moderne. Artista, beneficiind de un suflu poetic cu o excelentă vibrație, configurează tablouri ample, în care sensibilitatea și profunzimea sunt decelabile prin traductorii de motive complexe – pentru experți – sau, prin sugestionare subtilă, pentru simplul privitor. Căci Zoe Vida Porumb, despre care, în 1982, istoricul de artă Mircea Grozdea („Tapiseria contemporană românească”, Editura Meridiane, p. 21) scrie laudativ, dar nespecificat, a devenit în timp, atât exponent al filonului sănătos al creației populare, cât și purtător de mesaj pentru simboluri ale metafizicii artistice actuale, prin ambele încercări reușind o simbioză perfectă între tradiție și modernitate într-o artă care nu și-a pierdut niciodată acest calapod al existenței și ființării (Sein und Zeit, cum ar spune Heidegger). I-a fost artistei de mare folos nu numai „buna creștere” din familie, ci, cred și mulțimea de peregrinări, alături de soțul său, prin biserici și case vechi, printre icoane și prapori, broderii și bijuterii, odoare ș.a. Citește restul acestei intrări »