Aspecte generale de la ședința de cenaclu literar – Liga Scriitorilor Români – filiala Maramureș

de Vasile BELE

A fost o întâlnire de suflet, sărbătorită fiind femeia. Li s-au oferit flori, li s-au dedicat poezii, și tot în cinstea lor s-a cântat LA MULȚI ANI! Să ne trăiți doamnelor și domnișoarelor întru mulți ani. Să vă bucurați de sănătate și fericire alături de cei dragi, să ne fiți muze emblematice și spornice.

Prozatorul MILIAN OROS, cel care a avut în mijlocul săptămânii lansarea unui roman, a mulțumit tuturor scriitorilor, tuturor celor care au fost prezenți, ba și celor care nu au putut onora cu prezența momentul lansării, dar s-au gândit, preț de o clipă la eveniment.

Doamna Carmena BĂINȚAN – președintele L.S.R. filiala Maramureș, a făcut un LAUDATIO referitor la eveniment. Vasile Dan MARCHIȘ, membru fondator al revistei IZVOARE CODRENE, a prezentat revista.

Au cinstit și mărit femeia, prin poezie sau epigrame:

O surpriză literară – poetul popular Nelu Danci

de Vasile BELE

O surpriză plăcută din partea poetului popular Nelu Danci. O definiție a FEMEII – din viziunea dumnealui. Sunt câteva strofe modeste care fac parte din viitorul volum ROUĂ ȘI LACRIMI aflat în curs de apariție, cu care ne va surprinde plăcut modestul poet. Pentru că îmi place ideea, prieten drag, vin și eu cu o propunere… zic și eu! Volumul să se numească FEMEIE. ROUĂ ȘI LACRIMĂ… Am zis! Apoi, nu-i musai să te superi, vorba altul fârtat! Dacă stăm bine și socotim este o surpriză plăcută pentru tradiționalul nostru Dragobete sărbătorit pe 24 făurar… (Bine te-ai știut orienta!)… numaʹ să capeți pupici și îmbrățișări… oricum le meriți… Dumneavoastră ce ziceți, dragi cititori și frumoase (femei) cititoare?

8 MARTIE – ZIUA BĂRBATULUI…

de Ioan NEAMŢIU

Femeia – mamă, soţie, iubită, prietenă, colegă … pur şi simplu: femeia – merită toată dragostea şi atenţia (bărbatului) în toate zilele, dar mai ales în această zi. Nu există bărbat (sau nu ar trebui să existe!) care să nu fie emoţionat în această zi când are atâtea ocazii să fie generos. De la cele mai banale atenţii – cuvinte frumoase, flori, parfumuri, sms-uri etc. – până la (ceva) mai sofisticate cadouri – o maşină sau vacanţă de lux – sunt tot atâtea posibilităţi de a ne manifesta bărbăţia gentilă în raport cu femeile. Acestea, la rândul lor, în această zi se întrec, pe ele, într-ale cochetăriei încât răspândesc în juru-le numai farmec, parfumuri fine şi … evident, dragoste.

DE LA LATINĂ LA LIMBILE ROMANICE: CONDIȚIA SOȚIEI REFLECTATĂ ÎN PROVERBE

 

de CS dr. Adelina Emilia MIHALI

Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”
Cluj-Napoca

Considerată o „limbă moartă”, latina nu mai este privită ca matricea creatoare de civilizaţie, limba înțelepților antici, fiind studiată puțin în școala românească. Datorită acestor prejudecăţi, intenţia noastră este de a oferi o modalitate de abordare a limbii și a culturii latine, atât în școală, cât și în afara ei, astfel încât elevii să facă o serie de conexiuni între trecut și prezent, între mentalitatea populară, cultură și aspectele lingvistice.

Condiţia femeii a fost reflectată în proverbele și cugetările latinești, ele fiind o oglindă a mentalității colective. De la agricultoare la economistă şi până la implicarea ei în politică, femeia a fost nevoită să se supună patului procustian al comunităţii din care a facut parte. Aflatǎ pânǎ la cǎsǎtorie sub tutela tatǎlui, odatǎ cu pǎrǎsirea casei pǎrinteşti, în Roma antică, femeia intrǎ sub autoritatea soţului, care are, prin religie, drept de viață și de moarte asupra membrilor familiei. Atât averea, titlul, cât şi credinţa religioasă se transmit pe linie paternǎ. Dat fiind faptul cǎ în Roma vorbim, în perioada arhaică, de o religie casnicǎ, soţul e cel ce impune religia în casa sa, astfel cultul o face pe femeie subordonatǎ. Bǎrbatul oficiazǎ ceremoniile religioase asistat de soţia sa, care, deşi nu deţine vatra sacrǎ, are datoria de a vechea ca focul sacru, simbolul credinţei şi protectorul familiei, sǎ nu se stingǎ. Menţionǎm cǎ femeia nu poate fi liberǎ şi stǎpânǎ pe ea nici dupǎ decesul soţului. De regulǎ, înainte de moarte, el îi cǎută un tutore sau îi alege un al doilea soţ. Abia în timpul împǎratului Hadrian, femeile nu mai au nevoie de tutore şi pot deveni chiar ele tutorele copiilor lor, în cazul în care cel de drept manifestǎ un comportament neadecvat.