Exercițiul unei întrebări: de unde vine mierea albinelor?

de Cornel MĂRGINEAN

Mierea de albine este un miracol. La fiecare linguriță de miere pe care o dăruiesc limbii mele, mă mir și iarăși mă mir. Mă încântă mierea albinelor! Întrebările ce aduc exclamații și nu semnul întrebării sunt și ele într-o clasă anume. De ce a trebuit să se ivească în lume mierea albinelor?

Apoi mă gândesc că albinele doar au cules-o și i-au dat consistența de a fi accesibilă conservării şi hrănirii ei, recte a omului. Dar de fapt nimeni nu s-a gândit la asta. Că omul va descoperi mierea din fagurii ascunşi şi o va fura nemilos. În mod cert albinele încă nu au aflat și nu vor afla vreodată ce se întâmplă cu mierea ce le dispare din stup. Dar nici ursul nu ştie ce face când pradă un stup. Ursul este un hoţ de miere mult mai vechi, faţă de hoţia recentă a omului.

Ba mai mult, imediat ce le este luată ele uită și știu doar că trebuie să își refacă obligatoriu rezerva de dinainte.

8 Martie

Cu prilejul zilei de 8 Martie urăm mamelor, bunicilor, surorilor, soțiilor, fiicelor noastre și tuturor femeilor  din lume sănătate, bucurii, împliniri și numai bine!

Să ajute Dumnezeu ca glasul, puterea și influența lor să contribuie mai mult la alungarea răului din lume, a urii dintre oameni și popoare, a dezmățului și imoralității din zilele noastre. Dumnealor au o misiune sfântă în planul lui Dumnezeu pentru lume, aceea de a ocroti viața, de a da naștere și bună educație copiilor, de a face viața mai frumoasă și idealurile lumii mai mărețe. Dumnealor au misiunea de a apropia lumea mai mult de Dumnezeu. Ajută-le, Doamne, să-și poată împlini această misiune! 

Ziua Internațională a Femeii

Pendulând între legendă, adevăr şi propagandă, 8 martie a devenit un moment notabil în calendarul fiecărui an. Motivele succesului acestei sărbători ţin încă, probabil, mai ales de arhetipul cultural pe care îl pune în mişcare. Omagierea femeii în general, ca reflex al unei tradiţii străvechi, se regăseşte în majoritatea cultelor şi culturilor, iar asemenea momente jalonează curgerea lineară a timpului. Lăsând la o parte atât originea tulbure, cât şi puternicul stimul comercial contemporan, practica aceasta ilustrează, în planul semnificaţiilor profunde, un caz tipic de resemantizare a ritualurilor, de interpretare a lor cu mijloacele şi în formele lumii de azi. Sărbătoarea femeii răspunde, în esenţa ei, unei nevoi spirituale. 

Dezvelirea femeii şi surpriza

de Cornel MĂRGINEAN

Femeia nu se îmbracă şi nu se dezbracă. Ea se înveleşte şi se dezveleşte. Aceste verbe doar, sunt adecvate frumuseţii trupului ei. De ce sunt valabile doar aceste verbe? Pentru faptul că frumuseţea femeii este valabilă doar în prezenţa unor priviri ce îi evaluează detaliile şi îi atribuie atributele despre care vorbim. Dacă este vorba despre acel consum. Pentru că, altfel, frumuseţea are o culisă la fel de frumoasă. Frumuseţea care nu este prezentă în culise, nu este prezentă nici pe scenă. Pentru bărbaţi trupul femeii este gol în permanenţă, indiferent de câte haine îşi aşază femeia peste trup. Dorinţa bărbaţilor dezbracă dezvelind continuu trupul oricărei femei. Ea este o statuie gata dăltuită şi şlefuită îndelung, doar oficialul, or sculptorul trebuie să dea la o parte pânza ce încă ascunde surpriza privitorului.

Gestul frizerului, teatral şi larg,

Frumusețea nu are copilărie

de Cornel MĂRGINEAN

Artistul Sandro Botticelli pictează ființa zeiței frumuseții. Adică pictează altfel decât frumoasa ei înfățișare? Nu doar atât. Este un eveniment mai mult decât milenar, este un eveniment unic în istorie. Irepetabil. Mulți pictori au încercat să o picteze pe zeiţă, mulţi sculptori au dăltuit trupul ei, dar circumstanțele, ce nu sunt de fapt decât simple situaţii ale întâmplării, nu au fost favorabile niciunuia atât de mult. Acum s-a ajuns la acest prevestit de milenii: acum. Cum s-a ajuns la acest tablou al minunii?

Tabloul există undeva într-un muzeu. Dar a fost neglijat, mai precis necunoscut, sute de ani. Nu contează atât de mult partea construită din pânză și din vopsele cât imaginea acelei femei ce joacă legenda nașterii Afroditei din spuma mării.

Superlativul imposibil

de Cornel MĂRGINEAN

Scriu despre frumuseţea femeii din poziţia de a nu putea ȋnţelege pe deplin rostul ultim al frumuseţii ei. Este, desigur, o cvasi utopie acest deziderat. S-ar putea crede că rostul frumuseţii femeii, este numai cel al consumului social. Cel necesar perpetuării lumii vii. Cum se poate descrie acest consum social de frumuseţe? Ca o aparenţă de echilibru ȋntre sexe? Ca o culoare psihologică, cu lumini, necesară ameliorării griului vieţii sociale? O atitudine generală, condiţionată mereu de dorinţa de a posta frumuseţea ȋn relaţiile umane? Adică un catalizator de a trăi ȋntre acele repere reale şi nemiloase: singurătatea individuală, perechea ȋnăuntrul familiei, perechea în afara familiei şi declinul?

Pentru bărbaţi, Afrodita, zeiţa frumuseţii, este superlativul imposibil al frumuseţii. Câte femei pot fi atât de frumoase precum este zeița frumuseții?

Aspecte generale de la ședința de cenaclu literar – Liga Scriitorilor Români – filiala Maramureș

de Vasile BELE

A fost o întâlnire de suflet, sărbătorită fiind femeia. Li s-au oferit flori, li s-au dedicat poezii, și tot în cinstea lor s-a cântat LA MULȚI ANI! Să ne trăiți doamnelor și domnișoarelor întru mulți ani. Să vă bucurați de sănătate și fericire alături de cei dragi, să ne fiți muze emblematice și spornice.

Prozatorul MILIAN OROS, cel care a avut în mijlocul săptămânii lansarea unui roman, a mulțumit tuturor scriitorilor, tuturor celor care au fost prezenți, ba și celor care nu au putut onora cu prezența momentul lansării, dar s-au gândit, preț de o clipă la eveniment.

Doamna Carmena BĂINȚAN – președintele L.S.R. filiala Maramureș, a făcut un LAUDATIO referitor la eveniment. Vasile Dan MARCHIȘ, membru fondator al revistei IZVOARE CODRENE, a prezentat revista.

Au cinstit și mărit femeia, prin poezie sau epigrame:

O surpriză literară – poetul popular Nelu Danci

de Vasile BELE

O surpriză plăcută din partea poetului popular Nelu Danci. O definiție a FEMEII – din viziunea dumnealui. Sunt câteva strofe modeste care fac parte din viitorul volum ROUĂ ȘI LACRIMI aflat în curs de apariție, cu care ne va surprinde plăcut modestul poet. Pentru că îmi place ideea, prieten drag, vin și eu cu o propunere… zic și eu! Volumul să se numească FEMEIE. ROUĂ ȘI LACRIMĂ… Am zis! Apoi, nu-i musai să te superi, vorba altul fârtat! Dacă stăm bine și socotim este o surpriză plăcută pentru tradiționalul nostru Dragobete sărbătorit pe 24 făurar… (Bine te-ai știut orienta!)… numaʹ să capeți pupici și îmbrățișări… oricum le meriți… Dumneavoastră ce ziceți, dragi cititori și frumoase (femei) cititoare?

8 MARTIE – ZIUA BĂRBATULUI…

de Ioan NEAMŢIU

Femeia – mamă, soţie, iubită, prietenă, colegă … pur şi simplu: femeia – merită toată dragostea şi atenţia (bărbatului) în toate zilele, dar mai ales în această zi. Nu există bărbat (sau nu ar trebui să existe!) care să nu fie emoţionat în această zi când are atâtea ocazii să fie generos. De la cele mai banale atenţii – cuvinte frumoase, flori, parfumuri, sms-uri etc. – până la (ceva) mai sofisticate cadouri – o maşină sau vacanţă de lux – sunt tot atâtea posibilităţi de a ne manifesta bărbăţia gentilă în raport cu femeile. Acestea, la rândul lor, în această zi se întrec, pe ele, într-ale cochetăriei încât răspândesc în juru-le numai farmec, parfumuri fine şi … evident, dragoste.

DE LA LATINĂ LA LIMBILE ROMANICE: CONDIȚIA SOȚIEI REFLECTATĂ ÎN PROVERBE

 

de CS dr. Adelina Emilia MIHALI

Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”
Cluj-Napoca

Considerată o „limbă moartă”, latina nu mai este privită ca matricea creatoare de civilizaţie, limba înțelepților antici, fiind studiată puțin în școala românească. Datorită acestor prejudecăţi, intenţia noastră este de a oferi o modalitate de abordare a limbii și a culturii latine, atât în școală, cât și în afara ei, astfel încât elevii să facă o serie de conexiuni între trecut și prezent, între mentalitatea populară, cultură și aspectele lingvistice.

Condiţia femeii a fost reflectată în proverbele și cugetările latinești, ele fiind o oglindă a mentalității colective. De la agricultoare la economistă şi până la implicarea ei în politică, femeia a fost nevoită să se supună patului procustian al comunităţii din care a facut parte. Aflatǎ pânǎ la cǎsǎtorie sub tutela tatǎlui, odatǎ cu pǎrǎsirea casei pǎrinteşti, în Roma antică, femeia intrǎ sub autoritatea soţului, care are, prin religie, drept de viață și de moarte asupra membrilor familiei. Atât averea, titlul, cât şi credinţa religioasă se transmit pe linie paternǎ. Dat fiind faptul cǎ în Roma vorbim, în perioada arhaică, de o religie casnicǎ, soţul e cel ce impune religia în casa sa, astfel cultul o face pe femeie subordonatǎ. Bǎrbatul oficiazǎ ceremoniile religioase asistat de soţia sa, care, deşi nu deţine vatra sacrǎ, are datoria de a vechea ca focul sacru, simbolul credinţei şi protectorul familiei, sǎ nu se stingǎ. Menţionǎm cǎ femeia nu poate fi liberǎ şi stǎpânǎ pe ea nici dupǎ decesul soţului. De regulǎ, înainte de moarte, el îi cǎută un tutore sau îi alege un al doilea soţ. Abia în timpul împǎratului Hadrian, femeile nu mai au nevoie de tutore şi pot deveni chiar ele tutorele copiilor lor, în cazul în care cel de drept manifestǎ un comportament neadecvat.