Epigrama, ca o Prinţesă

iapa

de Gabriela Genţiana GROZA

Eram zilele trecute la Tincuţa de Bihor unde, de vreo zece zile urmăream să pozez un mânz abia fătat de maica Iapă şi care mă punea la grea încercare. Graţioasele animale păşteau iarbă în Parcul dendrologic al Băilor, din imediata apropiere a livezii noastre. Aşa o scenă idilică am putut admira, că mi-am propus să scriu o povestioară plecând de la un subiect real, rupt din natură!… Mânzul sugea pofticios lapte din sânul generos al mamei. Dar… pe când mă apropiam să imortalizez imaginea, puiul se lăsa alene pe iarbă şi filmul se întrerupea. Adormea instantaneu şi mă lăsa cu obiectivul aparatului întristat… Ce vă spun s-a repetat de vreo trei ori, până ce am obosit şi m-am lăsat păgubaşă. Când mânzul a crescut mai mare şi a început el însuşi să pască iarbă, mi-a ieşit în faţa aparatului de fotografiat, candid, de parcă îmi zicea: „Uite, acum poţi să mă pozezi!” – ceea ce am şi făcut. E vina lui că mi-a zburat inspiraţia! Aşa că…

mânzul

Mi-am întrerupt concediul de odihnă, ca pensionar cumsecade ce sunt, şi am venit degrabă la Cluj, unde peste tot se făceau pregătiri pentru sosirea alaiului de epigramişti de pe întreaga suprafaţă a patriei. Am lăsat deoparte straturile de ceapă şi de usturoi, tulpinile gingaşe de fasolică verde, morcovii drăgălaşi şi castraveţii pe a căror lujer se arată de zor rodul plin de vitamine. Despre cartofi nu vă mai spun, tuberculii cam pirpirii din lipsă de ploi, îi vom lăsa câtva timp să se ascundă ruşinoşi în întunericul solului cercetat de coropişniţe. Dar fiindcă sunt „bio” şi nici un gândac de Colorado nu i-a vizitat vara aceasta, vor fi foaaarte gustoşi şi buni pentru sănătatea trupului la iarnă… Şi cum vă spuneam, la Cluj-Napoca a sosit Prinţesa Epigramă.

ÎN UMBRA LUI CARAGIALE

de Gabriela Genţiana GROZA

Telefonul pe care reuşisem să îl ignor în acea zi de Cireşar când grădinăream liniştită la Tinca de Bihor, mi-a dat o nouă temă de casă. Lucian, un fost elev din urmă cu 10 ani dintr-o clasă terminală a Colegiului Naţional „George Coşbuc” din Cluj-Napoca, mă anunţa că pe 15 iunie se vor întâlni colegii lui de clasă în localul care le-a fost arie de „toceală”. O coincidenţă făcea să pot participa la Agapă. În aceiaşi zi trebuia să fiu la Sediul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj la o activitate deosebită, Reuniunea de primăvară-vară a Scriitorilor Clujeni. Se lansa Almanahul ilustrat „Promenada Scriitorilor”. O lucrare de mare interes pentru fiecare dintre noi, rod al strădaniei „timp de 100 de zile”; volum de 600 de pagini, la celebrarea centenarului I. L. Caragiale, cum avea să ne spună cu modestie Irina Petraş, autoarea nepreţuitului document literar.

Am legat firesc cele două momente. Am fost la ora 12 la Filială, m-am bucurat de atmosfera caldă dintre colegi, iar la ora 14 mă aflam în faţa Colegiului, cu proaspătul volum antologic în mână, la întâlnirea cu foştii mei elevi pe care i-am „chinuit” cândva cu anatomia şi genetica.