Poeta şi prozatoarea FLORICA BUD, la ceas aniversar

Florica Bud

Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis” vă urează
La mulți ani!

Poeta şi prozatoarea Florica Bud s-a născut la 21 martie 1957, în comuna Ulmeni, judeţul Maramureş, ca fiică a Corneliei şi a lui Ioan Trif, ţărani cu dragoste de pământ şi respect pentru muncă, trăsături transmise copiilor Valeria-Ana şi Florica.

Bunica paternă, Valeria, iubitoare de carte, insuflă nepoatelor sale aceeaşi atitudine faţă de studiu. Urmează cursurile Şcolii Generale din comuna Ulmeni, localitate devenită ulterior oraş. Absolvă cursurile Liceului „Gheorghe Şincai” din Baia Mare şi este licenţiată a Institutului de Mine din Petroşani. Revoluţia din decembrie 1989 o surprinde în calitate de programator la Centrul Teritorial de Calcul Baia Mare.

Familia: Este căsătorită cu dr. ing. Nicolae Bud, fost deputat. Are doi copii: fiica, Roxana Ilie Bud, notar, Bucureşti; fiul, Alexandru Bud, expert, Banca Naţională a României; noră, Anca Bud (economist); ginere, Cristian Ilie (inginer) şi nepotul, Darius Alexandru Bud; Valeria-Ana Popoviciu (inginer), soră; Viorel Popoviciu (inginer), cumnat, Carmen Laura Popoviciu (informatician), nepoată.

Experienţă profesională:    

Sub semnul rodirilor imaginației poetice!

 de dr. Teodor ARDELEAN

Florica Bud și dr. Teodor Ardelean
lansare de carte la Borșa

Un buchet de vorbe frumoase aduc și eu la această sărbătoare „cenaclieră”. Căci Florica Bud este, într-un fel, colega noastră, Domnia Sa conducând, cu prietenie și suflet nobil, Cenaclul Scriitorilor ce funcționează la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” de câțiva ani buni.

Ani buni și rodnici a adunat și scriitoarea Florica Bud în cariera ei încărcată de pasiune mistuitoare. Căci harul n-a ocolit-o și nici imaginația n-a evitat-o, astfel încât opera adunată constituie deja o referință axiologică.

Florica este un om generos și un caracter teribil de bun. O ființă încărcată mereu cu emoții și deschisă la faceri de bine. Prietenă cu cărțile, dar și cu coala cea albă care-și provoacă „partenerul”, Florica Bud dă mereu semnalul de primire a licărelor de speranțe și a rodirilor luminii. Luminile din noi

„La qualité maîtresse a personalității Floricăi Bud este tenacitatea”

de Ioan GROŞAN

Florica Bud

Din câte mi-am putut da seama până acum, la qualité maîtresse a personalităţii Floricăi Bud este tenacitatea. Tenacitate în toate: în existenţa de zi cu zi, în construirea operei literare, în multiplele-i activităţi culturale, ba chiar aş îndrăzni să spun – şi să mă ierte amicul Nicolae Bud, soţul ei, pentru această nevinovată intuitive! – tenacitate în propria-i senzualitate. Cu migală şi răbdare, Florica Bud şi-a făurit universul ei inconfundabil, din poezie şi proză, din visuri şi dezamăgiri, din reuşite şi ostracizări.

Cine, de pildă, în ziua de azi, ar fi abordat cu atâta abnegaţie şi curaj această Cenuşăreasă a literaturii române, care e poezia şi epica pentru copii? Cine şi-ar mai fi asumat, în condiţiile vitrege (inclusiv financiare!) actuale, rolul ingrat de ferment al vieţii culturale băimărene şi nu numai? E meritul Floricăi Bud că a ştiut să-mpace fără rateuri şi capra obştescului şi varza vieţii intime, creative. 

La aniversare

de Flavia COSMA

Florica Bud

Florica Bud este o autoare de succes atât în domeniul poeziei, cât și al romanului, parodiei, eseului sau a literaturii pentru copii. Ea își trage sevele robustei sale creații literare din solul roditor și binecuvântat al Maramureșului, pământ ancestral și magic. Stilul inocent și atoateștiutor deopotrivă, poartă cititorul pe tărâmuri suprarealiste, dar, în același timp, mâna sigură a autoarei îl aduce înapoi în lumea reală a trăirii autentice și a valorilor mioritice perene. Te simți acasă citind o carte a acestei profunde mânuitoare a condeiului, indiferent dacă pașii și meandrele destinului te poartă la antipozi atât la propriu, cât și la figurat.

Vârsta rotundă teleportează

de Gheorghe IOVA

Literatura vine de unde vrea ea.

Avem a da la casat „intrarea în literatură”, a elibera limba (o putere) de „literatură” (o recrutare).

Florica Bud, pamfletar, a scris să nu ajungem să vedem că „mall” este un al nume pentru „ghetto”.

La unii, trecând lumea, nu ai cu ce citi.

Literatura (o audienţă) nu are a fi cultivată drept suport al politicii.

Râsul se încadrează la genul liric. Vă pamfleteşte, fleţi!

Infantilizată, întru guvernabilă, lumea cărată la zi, activează, în numele „pentru copii” (un antiterorism), un scris deliteraturizabil. Şansa: noile literaturi.

Literatura este un suport, utilizabil ca atare.

Gelu Dragoș sau singurătatea poetului de cursă lungă

de Al. Florin ŢENE
Preşedintele Naţional al Ligii Scriitorilor Români
Membru al Academiei Americano-Române de Artă şi Ştiinţă

De ani buni citesc blogul personal al dascălului Gelu Dragoș „Moara lui Gelu”, plăcându-mi relatările, imaginile și articolele pe care le publică. Și mai este o frântură de amintire. Din Mireșu Mare am avut o colegă, prin anii 1963, la Institutul Pedagogic de 3 ani din Baia Mare.

Dedicația cu care am primit acest volum mă onorează, fapt ce mă face să o reproduc: „20 septembrie 2021, Familiei de scriitori Al. Florin Țene și Titina Țene, cu mult drag și prețuire această carte de poezii! – Gelu Dragoș.”

Cartea editată în condiții grafice deosebite, intitulată „Singurătatea poetului”, apărută la Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2021. Cu o prefață de Nicolae Goja și postfață semnată de Gabriel Cojocaru, cuprinde două cicluri de poeme și o paletă policromă cu opinii ale scriitorilor despre poezia lui Gelu Dragoș, semnate de:

GELU DRAGOȘ: SINGURĂTATEA POETULUI

(recenzie)
de Vasile BELE

 În zgomotul și nepăsarea noastră
tac cioburi de cuvinte traco-gete
din inima Cetății Sarmisegetuza
doar uneori într-un târziu
răzbește
câte un ecou:
Dromihete, Deceneu
Decebal și Burebista

 

Eu n-am trăit războiul cel mare
dar știu
că pe atunci
Istoria Română
mai mereu stătea cu sufletul la gură

 

Istorie înseamnă limba română
„dulce ca un fagure de miere”
dor, glie, demnitate, iubire
cinstire de eroi!

Poemul face parte din volumul Singurătatea poetului, este „dedicat Zilei Limbii Române*” și se numește Latinitate, (p. 34). (*31 august – Ziua Limbii Române)

Proaspăt ajuns de la lansarea acestui volum, mă grăbesc să vă dăruiesc câteva din emoțiile încă prezente și înveșnicite în inimă.

„Mă împiedic de treptele timpului meu”

de Florica BUD

Îl cunosc pe Gelu Dragoș de mult timp. Dar cine nu îl cunoaște pe Gelu? „Lasă-mă să cad lângă nopțile lungi”, zice poetul, mereu prins între datorie și vise. Dar, Gelu Dragoș este în primul rând dascăl, om de vază în comuna sa, părinte, făuritor de reviste școlare, vector de cultură între sate, sat și oraș, între oamenii de cultură ai orașului Baia Mare, chiar și atunci… „Când poezia și poetul devin o osie în lemn”. Conducător al unui cenaclu cunoscut, cenaclul „Petre Dulfu” din Satulung, el este și un ziarist destoinic, scriitor și nu în ultimul rând, poet.

„Sunt rouă, iarbă, izvor și vis”. Ce simplu își definește complexitatea, în dorința de a fi înțeles de cei din jur! Clocotind de seva ce vine din rădăcini bine înfipte în glia strămoșească, declară cu lejeritate: „Mai trag o brazdă prin cuvinte/ înnobilând cum se cuvine”. De altfel în casa în care a văzut lumina zilei Gelu, nu doar el, adună cuvinte alese, căci Domnul și-a întors fața către familia sa. Iar, ursitoarele au fost darnice, binecuvântând familia Dragoș, gospodari de vază ai comunei Mireșul Mare și pe cei doi copii talentați și sârguincioși.

REVISTA „MOLDOVA LITERARĂ”

(recenzie)

de Vasile BELE

Revista „MOLDOVA LITERARĂ”, nr. 2 (47) – iunie 2021, ISSN 2066-6799, revista Societății Scriitorilor fără Frontiere, Iași, 178 p., președinte executiv: Elena Mândru, președinte de onoare: Mihai Păstrăguș, redactor-șef: Mihai Știrbu, redactori responsabili: Cella Negoiescu și Maria Apetroiei, colegiul de redacție: Paraschiva Abutnăriței (Vatra Dornei), Dan Fripis (Târgu-Frumos) și Georgică Manole (Botoșani).

Una dintre revistele literare

Ioan Potop. Dorul, liantul iubirii

(recenzie)

de Vasile BELE

Ioan Potop

„Dorul survolând prin vis,
E un zburător ascuns,
Ce se furișează-n fapte,
Cu iubiri fără păcate.

Ah! Ce fină și ce dulce ești,
Chiar încerci să mă uimești?
Șoaptele pline de dor,
Brațele întinse-n zbor.