Fluturele şi floarea

de Aurelia OANCĂ

Într-o dimineaţă, Margareta albă şi suavă şi-a deschis petalele spre soare. S-a uitat în jurul ei şi a observat că petalele ei albe, erau atât de proaspete şi de fragede, încât îi era teamă să nu i se rupă atunci când va adia vântul. „Nu mai sunt bobocel”, îşi spuse ea. „Sunt floare adevărată, ce fericită sunt!”. După ce-şi admiră fustiţa, ridică ochii şi văzu venind spre ea o albinuţă.

– Bună ziua, Margareto!
– Bună ziua, albinuţă, îi răspunse ea.
– Ce frumoasă te-ai făcut!