Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 307 (1-15 august)

22/08/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

pr. Al. Stanciulescu-BardaDragii mei enoriaşi!

Maica pălmuită (I). În ultima vreme întâlnesc, din păcate, tot mai mulţi concetăţeni, în special tineri, care spun, cu hotărâre, fără nici o jenă sau remuşcare: „Mi-e ruşine, că sunt român!” Zilele trecute, aflându-mă la poştă, înaintea mea era un tânăr ca de vreo douăzeci şi cinci de ani, care venise să plătească o taxă către o instituţie oarecare. Oficianta i-a spus, respectuos, că acea taxă trebuie plătită la ghişeul instituţiei respective, fiindcă poşta nu are contract să preia plăţile de acel gen. Nimic mai civilizat, ca model de comunicare. Totuşi, tânărul a izbucnit, ca un cazan sub presiune: „Sunt de doi ani în Germania, dar în viaţa vieţilor mele nu mai vreau să aud de România şi de porcăriile de aici!” A făcut stânga împrejur şi a plecat, lăsându-ne pe toţi, clienţi şi funcţionari, stupefiaţi. Pe alţii îi aud înjurându-şi ţara, fiindcă sunt nemulţumiţi de anumite situaţii, de anumiţi oameni, de anumite realităţi.
De câte ori asist la astfel de cazuri, am aceleaşi trăiri ca atunci când un fiu îşi înjură sau îşi bate părinţii, ca atunci când aud pe câte un rătăcit înjurând de cele sfinte. Mă întreb mereu de unde până unde atâta lipsă de respect, de dragoste de patrie, atâta indiferenţă şi duşmănie faţă de propria ţară. Parcă cineva din umbră urmăreşte să cultive în mod sistematic asemenea sentimente şi atitudini. Parcă cineva promovează prin mijloacele de presă tot ce-i mai urât, mai reprobabil, în societatea românească, cineva scoate pe gard, în văzul lumii, tot gunoiul, toate cârpele adunate de prin bălegar, pentru a trezi repulsie, dispreţ. Un hoţ de buzunare prins în flagrant este mediatizat zile în şir pe aproape toate posturile de televiziune, în multe ziare, dar despre copiii olimpici, despre inventatorii români şi oamenii de cultură, de artă, de ştiinţă nu se spune mai nimic, încât ne vine să ne întrebăm dacă aceştia mai există în peisajul societăţii româneşti. Să fie familia de vină, fiindcă nu cultivă dragostea de patrie odraslelor? Să fie şcoala de vină? Să fie autorii de manuale de istorie, că nu fac din disciplina aceasta o poveste frumoasă, care să înflăcăreze, să trezească sentimente de mândrie şi de dragoste faţă de înaintaşi? Să fie Biserica de vină? Să fie de vină clasa politică? Alte instituţii? E greu de spus că una dintre acestea sau toate la un loc. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 306 (16-31 iulie)

07/08/2015

foto_Delia Florea_

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Ticăloşii. În ultimele zile am fost cutremuraţi toţi, aflând de ticăloşiile petrecute în domeniul medical. Nici nu se uitase bine scandalul analizelor falsificate de anul trecut. Acum au fost descoperiţi medici specialişti în tratarea cancerului, care primeau sume imense, cât şi plata unor concedii în străinătate, excursii etc., pentru a prescrie bolnavilor anumite medicamente, iar acestea erau… apă distilată! „Medicamentele” respective erau decontate de Casa de Asigurări, adică din banii publici adunaţi de la contribuabili. Erau implicate în această megaescrocherie nu numai medici, ci şi fabricanţi şi difuzori de medicamente. Indivizii aceştia nu făceau răul pe care-l făceau de foame, fiindcă erau printre cei mai bogaţi, ci, pur şi simplu, din plăcerea de-a câştiga cât mai mult, indiferent de mijloacele prin care obţineau profitul. Puteau, oare, să doarmă liniştiţi, să mănânce liniştiţi, să-şi privească în ochi copiii, ştiind cum au câştigat averea?
Cancerul este cea mai cumplită boală a începutului mileniului acesta. Dacă în mileniul trecut au secerat milioane de vieţi omeneşti ciuma, holera, tuberculoza şi altele, de data aceasta un nou monstru hămesit înghite fără saţ mii şi mii de vieţi omeneşti. Aş putea spune că aproape jumătate dintre înmormântările la care am participat în ultimul sfert de veac au fost ale unor oameni doborâţi de cancer, în urma unor suferinţe cutremurătoare. Trăim cu speranţa că într-o bună zi – pe care o dorim cu toţii să fie cât mai apropiată –, minţile luminate ale lumii vor reuşi să dea la lumină medicamentul miraculos, care să pună capăt acestei cumplite maladii. Ne rugăm pentru aceasta lui Dumnezeu, aşa cum ne rugăm şi pentru alinarea suferinţelor celor atinşi de boală. Este revoltător, însă, când afli că tocmai cei care ar trebui să ne pună la dispoziţie cele mai bune medicamente, ne înşală şi ultima speranţă! Sperăm că instituţiile îndreptăţite îşi vor face datoria şi în cazul de faţă şi sistemul va fi curăţit de asemenea uscături! Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 305 (1-15 iulie)

29/07/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Dărâmătorii de biserici. Nu ne referim în rândurile următoare la cei ce demolează locaşurile de cult propriu-zise, ci la altfel de biserici.

La Casiel_foto_Delia FloreaFiecare dintre noi suntem nişte biserici în miniatură ale lui Hristos. Trupul nostru este creaţia lui Dumnezeu, zămislit în mod deosebit de al celorlalte vieţuitoare pământene, ca o dovadă că în planul divin noi aveam o misiune specială. În trupul nostru, Dumnezeu a aşezat chipul Său, adică sufletul nostru, suflare dumnezeiască, pe care nu o mai găsim la celelalte vieţuitoare. Acestea au viaţă, dar nu au suflet, aşa cum are omul. Sufletul omului este spiritual şi nemuritor. El face legătura între lumea pământească şi cea spirituală. Prin el, omul este regele creaţiei lui Dumnezeu, fiindcă datorită lui omul are raţiune, voinţă şi sentimente superioare. Datorită lui, omul a supravieţuit acelor specii înspăimântătoare de altădată, precum dinozaurii, brontozaurii, balaurii etc. Omul nu a fost dotat cu coarne, cu colţi, cu copite, cu aripi, cu solzi, cu gheare, cu venin ca să se poată apăra, să poată ataca. Se părea că dintre toate vieţuitoarele este fiinţa cea mai vulnerabilă, care va dispărea cea dintâi din lume. Şi totuşi! Au trecut milioane de ani şi omul nu a dispărut de pe planetă, ba dimpotrivă: astăzi numărăm vreo şapte miliarde de exemplare, suntem creatorii şi stăpânii a tot ceea ce înseamnă cultură şi civilizaţie pământeană, ne plimbăm printre stele… Mai vedeţi vreo altă specie de vieţuitoare pământene făcând ceea ce face omul? Sigur că nu! Aceasta, tocmai datorită sufletului, care-l face capabil de creaţie şi progres. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 303 (1-15 iunie)

28/06/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Mihai EminescuSfântul de la Ipoteşti. La 15 iunie este o zi tristă din istoria poporului român. Este ziua morţii lui Mihai Eminescu. Toţi am învăţat în şcoală despre el că este cel mai mare poet al românilor. Şi aşa este. Ne-am convins de aceasta şi pe parcurs, cei care am mai pus mâna pe o carte, cei care i-am citit sau i-am ascultat cu înfrigurare versurile. Puţini am aflat mai târziu că Eminescu nu a fost numai poet, ci şi prozator, dar mai ales publicist. De câte ori ni se vorbea despre viaţa poetului, se accentua legătura lui cu Veronica Micle şi, mai ales, cauza morţii lui: sifilisul. Oricare înţelegeam atunci că fusese un om uşuratic, un afemeiat, care şi-a luat plata destrăbălării…
A trecut vremea şi, după revoluţie, am observat că asupra memoriei lui Eminescu s-a produs un alt fenomen: denigrarea operei. Poezia lui a fost considerată depăşită, învechită, cei care o iubeau şi încercau s-o promoveze erau taxaţi ca naţionalişti, patriotarzi, incapabili de-a înţelege poezia actuală, „adevărat stindard al artei poetice!” Mda!
Toate aceste manevre nu au fost întâmplătoare. Ele au avut întotdeauna un substrat politic mai mult sau mai puţin cunoscut. Documentele scoase la lumină în ultima vreme ne descoperă o altă realitate, un adevăr cumplit privitor la Eminescu, viaţa şi opera lui. Iată câteva repere în acest sens, deşi spaţiul este prea puţin pentru a analiza după cuviinţă problema. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 302 (16-31 mai)

17/06/2015

SfTreime_Rubliov

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Puterea Duhului. Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, numită şi Duminica Mare, Duminica Cincizecimii sau Rusaliile, este dedicată celei de-a treia persoane a Sfintei Treimi, Sfântul Duh. De altfel, este singura sărbătoare din timpul anului dedicată numai Sfântului Duh. Adăugăm şi faptul că această sărbătoare este socotită şi ziua întemeierii Bisericii. Tocmai de aceea vom stărui puţin asupra semnificaţiilor sărbătorii.
Cincizecimea ne aduce în actualitate pe Sfântul Duh. Nu vom putea niciodată înţelege pe deplin taina Sfintei Treimi, a unirii dintre cele trei persoane ale Sale. Au încercat s-o facă de-a lungul veacurilor Sfinţii Părinţi, dar n-au reuşit pe deplin. Să fim înţeleşi de la început: noi nu credem în trei dumnezei, ci Dumnezeu este Unul în fiinţă, dar întreit în persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Ca să înţelegem mai bine, vom recurge la o asemănare: un pom este unul, format din trei părţi: rădăcină, tulpină şi coroană. Numai împreună cele trei părţi formează pomul, luate separat nu mai sunt pomul în deplinătatea lui. Aceste trei părţi au atribute comune, adică toate au în alcătuirea lor substanţa lemnoasă, dar fiecare parte are atribute proprii: rădăcina captează apa şi substanţele hrănitoare din sol, tulpina transportă apa şi substanţele hrănitoare spre coroană şi asigură rezistenţa pomului, în timp ce coroana pregăteşte hrana pomului, creşte şi coace fructele. Raportat la Sfânta Treime, putem spune că cele trei persoane ale Sale au atribute comune, precum: dumnezeirea, sfinţenia, veşnicia, atotprezenţa, atotputernicia, înţelepciunea, bunătatea, dreptatea etc., cât şi atribute specifice, precum: Dumnezeu-Tatăl este creatorul şi conducătorul lumii; Dumnezeu-Fiul este mântuitorul şi judecătorul lumii; Dumnezeu-Sfântul Duh este sfinţitorul şi dătătorul de viaţă al lumii. După cum vedem, aceste atribute se referă în special la legătura lui Dumnezeu cu lumea, dar, fără îndoială, persoanele Sfintei Treimi au multe alte atribute, pe care noi nu le cunoaştem. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 301 (1-15 mai)

29/05/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi! Hristos a înviat!

pr. Stanciulescu-BardaConcursul de pile. Nicăieri nu am găsit o istorie a pilelor din societatea românească, deşi cred că ar fi necesară o asemenea lucrare. Aşa cum s-a realizat o istorie a prostiei, de ce nu ar fi şi una a pilelor. Desigur, nu mă refer la acele unelte nelipsite din gospodăria oricărui cetăţean harnic şi priceput, ci mă refer la acel fenomen atât de încetăţenit la noi de a apela pentru rezolvarea oricărei probleme din viaţă la intervenţia sau la protecţia unei cunoştinţe cu o poziţie socială, politică sau economică mai bună decât a noastră. Nu ştiu dacă fenomenul este prezent în viaţa şi istoria altor popoare, dar la noi, din păcate, înăbuşă oamenii de valoare, le stopează avântul, hărnicia, pofta de viaţă şi de muncă, făcându-i să-şi ia lumea în cap. În acelaşi timp, fenomenul blestemat promovează tot felul de nonvalori, de nulităţi, pe trepte tot mai înalte ale piramidei sociale. Oameni care nu se remarcă cu nimic a fi mai presus de plevuşca socială se trezesc peste noapte beneficiarii a tot felul de „succesuri”, care mai de care mai pompoase. Undeva, ascunsă după culise, veghează grijulie o rudă, un tovarăş de cârdăşie, un individ mituit să facă asta. Nu contează că persoana în cauză nu are nici o pregătire în domeniul în care este pusă să ia decizii, să controleze sau să conducă, important este că „are pile”. Când pila i se rupe, nulitatea se prăbuşeşte ca un balon dezumflat şi, cel mai adesea, o vedem mustăcind de după gratii. Se întâmplă şi situaţii de „conflict de interese”, când pilele însele se iau la trântă pentru protejaţii lor. Parcă am asista la o luptă între zeităţile Olimpului pentru a favoriza pe unii sau pe alţii, persoane, grupuri politice, sociale sau chiar popoare întregi. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 300 (16-30 aprilie)

17/05/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi! Hristos a înviat!

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA„Scrisoarea pastorală” la ceas aniversar. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la numărul 300 al „Scrisorii pastorale”. Când am pornit la drum, nu m-am gândit că vom ajunge vreodată la o asemenea performanţă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru puterea, sănătatea şi răbdarea pe care mi le-a dat să duc această sarcină! Vă mulţumesc Dumneavoastră, enoriaşi şi susţinători ai parohiei noastre de aproape şi de departe, fiindcă mi-aţi asigurat baza materială! Mulţumesc tuturor celor ce s-au ostenit să răspândească în parohie această „publicaţie”. Aş menţiona în acest sens, în mod deosebit pe Motreanu Elena, Curea Ioana, Luca Mihai, Gheran Paraschiva, Coman Elena, Gârbovan Aurica şi Şonea Floarea şi alţiidin Bârda; Bobiţ Gheorghe, Boncioc Daniel, Popescu Maria, Iordache Mihai, Coman Gheorghe, Voican Ion, Pera Dumitru, Oproiu Elisabeta, Popescu Valeria, Paicu Domnica, Dima Vasile, Bazavan Constantina, Meilă Ioana, Borugă Norica, Oprişan Elena, Surugiu Vergina, Haidamac Miroana şi alţii din Malovăţ, care s-au străduit să răspândească din casă în casă „Scrisoarea Pastorală”. Mulţumesc conducerii unor publicaţii din ţară şi din străinătate, care au preluat „Scrisoarea pastorală” integral sau parţial şi au răspândit-o mai mult decât ne-am fi închipuit când am plecat la drum. Menţionăm în acest sens revistele „Observatorul” (Toronto – Canada), „Bibliotheca septentrionalis” (Baia Mare – MM), „Naţiunea” (Bucureşti), „Omniscop” (Craiova), „Appolon” (Mizil), „Appolon junior” (Mizil), Fereastra (Slobozia – IL) şi lista ar putea continua. Mulţumesc celor ce ne-au încurajat să continuăm, când puneam sub semnul întrebării dacă se merită sau nu acest efort. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 299 (1-15 aprilie)

26/04/2015

femeile mironosite

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi, cititori şi prieteni de aproape şi de departe!

Cu prilejul Sărbătorilor pascale, vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-Vă aceeaşi bucurie pe care au avut-o femeile mironosiţe când L-au văzut pe Domnul Înviat şi pacea pe care El a dat-o Sfinţilor Apostoli, venind în mijlocul lor. Aflându-ne în aceste momente de Sfântă Prăznuire a Învierii din morţi a Mântuitorului, să alegem viaţa, ci nu moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viaţă pătrunsă de duhul sfinţeniei, bunătăţii, credincioşiei şi al dragostei faţă de semenii noştri.

Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruinţa Mântuitorului asupra morţii să Vă încurajeze în nevoinţa duhovnicească şi în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat.

Fie ca această zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi puterea jertfei în credinţă, înţelegere şi mărturisire, dragoste frăţească şi mai ales fie ca această zi să ne deschidă fiecăruia dintre noi uşa cea mică a căii spre mântuire.

Hristos a înviat! Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 298 (16-31 martie)

09/04/2015

Iconostas_foto_Delia Florea

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Ierusalimul din noi. Se apropie cu paşi grăbiţi marea Sărbătoare a Învierii Domnului. Cu o săptămână înainte, respectiv în Duminica Floriilor, comemorăm Intrarea în Ierusalim a Domnului Iisus. Fiindcă această sărbătoare are o semnificaţie importantă în viaţa noastră sufletească, vom zăbovi puţin asupra ei în cele ce urmează.

Mântuitorul venise în lume cu un scop precis: să se aducă pe Sine jertfă nevinovată pentru păcatele omenirii. Nimeni nu înţelegea aceasta. Nici chiar ucenicii lui. Deducem aceasta din întrebările pe care I le pun, din discuţiile pe care le poartă cu El. Oamenii din Palestina se împărţeau în două grupe mari. O grupă o formau oamenii de rând, nevoiaşii, săracii, bolnavii, care-L însoţeau pe Domnul Iisus pretutindeni, care-L ascultau când le vorbea, care-L rugau să-i vindece şi să le vindece bolnavii. Aceştia erau de ordinul miilor. A doua categorie o formau mărimurile zilei: politicieni, arhierei, ofiţeri şi soldaţi, învăţaţi, funcţionari. Aceştia formau două forţe mari: puterea politică şi cea religioasă. Se ştie că pe vremea Mântuitorului Palestina era sub stăpânire romană. Romanii nu se atingeau de religia popoarelor subjugate şi nici de conducătorii religioşi ai acestora, dar ţineau sub atentă observaţie pe oricare dintre cei care ar fi putut deveni conducători politici, instigatori la răscoală. Dovadă că şi Domnul Iisus Hristos este urmărit pas cu pas. În cele patru Evanghelii care ni s-au păstrat, întâlnim spioni ai stăpânirii, care-I pun întrebări meşteşugite, menite să-L atragă în cursă, doar-doar va rosti vreo vorbă împotriva stăpânirii. Pe lângă aceste menţiuni, avem rapoartele, pe care le trimiteau guvernatorii Palestinei împăratului de la Roma, unde menţionau faptele, vorbele, până şi culoarea părului şi a ochilor lui Iisus. La un moment dat, chiar împăratul îşi manifestase dorinţa de a-L cunoaşte personal pe Domnul Iisus, după ce aflase atâtea despre faptele şi puterea Sa. Romanii nu vedeau cu ochi buni popularitatea Mântuitorului, fiindcă se temeau că va ridica poporul la răscoală împotriva lor. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 297 (1-15 martie)

21/03/2015

Bis. Elefterie Nou Bucuresti_foto_Amza Jucan_crop

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Grâul şi plevuşca. Priviţi în jurul Dumneavoastră, priviţi la televizor şi veţi vedea multe grămezi de grâu şi multe de plevuşcă. Nu ştiu dacă este ceva specific vremii noastre, sau aşa a fost întotdeauna.

Să le luăm pe rând:

Grâu curat sunt oamenii simpli, harnici, cumpătaţi, cinstiţi, credincioşi, buni familişti, care-şi cunosc rosturile şi lungul nasului, oamenii modeşti, de cele mai multe ori săraci;

Plevuşcă sunt parveniţii, îmbogăţiţii peste noapte, linguşitorii, mincinoşii, escrocii de tot felul, hoţii şi infractorii, mituitorii şi mituiţii, cei fără de Dumnezeu, care nu au teamă şi ruşine de nimeni şi de nimic;

Grâu curat sunt cei care se entuziasmează de trecutul glorios al neamului românesc, de vremurile de sfântă aducere aminte, de domnii şi eroii de altădată, care şi-au pus la temelia ţării viaţa, averea şi speranţele lor, care au frământat pământul ţării cu sângele şi cu osemintele lor;

Plevuşcă sunt cei care se ruşinează de părinţii, de moşii şi strămoşii lor, de istoria neamului, de amintirile sfinte, de monumentele, muzeele şi cultura românească.

Grâu curat sunt intelectualii adevăraţi, savanţii veritabili, cercetătorii, inventatorii, artiştii, scriitorii, poeţii, copiii şi tinerii olimpici şi studioşi, sportivii de performanţă, toţi cei care înalţă prestigiul ţării la cotele cele mai înalte;

Plevuşcă sunt cei care se ruşinează că sunt români, că fac parte din poporul român;

Grâu curat sunt cei care plâng sau se revoltă când sunt distruse sau vândute fără noimă bunurile materiale şi spirituale, bogăţiile solului şi subsolului ţării, care speră că într-o zi vor trăi să vadă iarăşi România Mare; Citește restul acestei intrări »