Cultură şi patrimoniu cultural la Zilele Maramureşului 2019

17/05/2019

INVITAȚIE

Sâmbătă, 18 mai

ora 14, Teatrul de vară Baia Mare

 

Prima ediţie a Festivalului folcloric „Flori din Maramureş” aduce pe scena Teatrului de vară din Baia Mare, sâmbătă 18 mai 2019, începând cu ora 14, un număr de 11 tarafuri şi ansambluri folclorice din judeţ şi din ţară, într-o manifestare de amploare ce urmăreşte promovarea tradiţiilor şi folclorului autentic.  Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 334 (16-30 septembrie)

11/10/2016

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Doină, Doină, cântec dulce…! Regină a sufletului românesc din adâncimi de vremi, nemuritoare, mereu tânără, mereu fără de seamăn între frumusețile lumii, ne mângâi și ne mai dai speranță!
foto_alexandru-ioan-romanCei ce cunosc mai bine zic că nici un neam din lume nu te cunoaște, sau, mai bine-zis, tu nu cunoști alt neam. Te-ai născut aici, în Carpați, între munți și mare, între Dunăre și Țara Codrilor, pe un plai de dor și-un picior de rai. Poate ești un înger trimis de Dumnezeu în grădina Maicii Sale, ca să semene florile, să unduie valurile, să legene ramurile și să bucure sufletele.
Dacă din colinde românii au țesut scutecele Pruncului Sfânt, din tine, Doină, și-au cusut straie pentru sufletul lor. Cu ele s-au îmbrăcat când s-au dus cu oile în munți, când au ținut plugul pe brazdă, când au legănat copiii, când au plecat la cătănie ori la război, când au gustat iubirea, când și-au plâns bătrânețile și nefericirea, când și-au condus morții la țintirim. Citește restul acestei intrări »


Plugușorul românesc

31/12/2015

Plugusorul

Text și foto transmise de Gelu DRAGOȘ

Aho, aho copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.
Ia mai mânați, măi, hăi, hăi…
S-a sculat mai an,
Bădica Traian
Și-a-ncălecat pe-un cal învățat,
Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătase,
Împletit în șase,
Cât vița de groasă,
El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat,
De arat și semănat.
Și-a pornit într-o joi,
C-un plug cu doispreceze boi.
Boi boureni, Citește restul acestei intrări »


Seara Crăciunului din Lucăceşti, Maramureş

17/12/2015

de Gelu DRAGOŞ

Gelu Dragos_1

Gelu Dragoş

În fiecare an al copilăriei mele, data de 24 decembrie, Ajunul sărbătoririi Naşterii Pruncului Iisus, adică Crăciunul, mă lăsa uimit de plăcere la „muzicalitatea” Lucăceştiului, la colindele auzite, din Ajunul Crăciunului, până la Bobotează. Asta, şi datorită faptului că acum mai bine de 40 de ani erau în jur de 14 televizoare alb-negru, cu program TV de la ora 20, la 22, într-un sat de pe malul Someşului, care ajungea atunci la 200 de fumuri, iar oamenii aveau alte mijloace de a petrece, de a-şi bucura sufletele, iar de Crăciun de abia aşteptau să asculte grupurile de colindători cu Vestea bună.

Colindătorii mergeau prin sat de cum se însera, până spre miezul nopţii. Cetele de colindători care mergeau doar cu traista cântau colinde precum „Pomuţ rămurat”, „Când s-a născut Hristos”, „Trei păstori”, „Aseară pe-nserate”, „Coborât-o, coborât, „Deschide uşa, creştine”.

colindatori din Farcasa_2

Colinda următoare este colindată şi azi de părinţii mei, am colindat-o şi eu prin sat, când eram copil: Citește restul acestei intrări »


„Sărbătoarea Portului şi Cântecului Popular” de la Cupşeni. Dialog cu prof. NICOLAE BUDE, dirijorul Corului de bărbaţi „Dacii liberi” din Libotin

19/04/2015

realizat de Angela-Monica JUCAN

Pe când primăvara se pregăteşte să se preschimbe-n vară, a devenit o tradiţie ca în hotarul satului Libotin să se organizeze „Sărbătoarea Portului şi Cântecului Popular” a comunei Cupşeni (de care aparţine administrativ Libotinul). În 2013, serbarea a avut loc în 18-19 mai. Prin bunăvoinţa domnului profesor Nicolae Bude, consilier pe probleme sociale la Primăria Cupşeni şi dirijor al Corului de bărbaţi „Dacii liberi” din Libotin, am aflat mai multe despre acest festival popular. (Precizăm că interviul datează din anul 2013.)

Cine, când a iniţiat Sărbătoarea Portului şi Cântecului Popular din Cupşeni?

Nicolae Bude

Nicolae Bude

Sărbătoarea comunei Cupşeni a luat naştere în anul 2005, la iniţiativa consilierului local Ioan Buda, director, în acea vreme, al Şcolii din Ungureni, şi cu susţinerea primarului de atunci şi de azi – libotineanul Mircea Ioan Boga.

Unde se petrece?

Locul în care se desfăşoară sărbătoarea nu a fost ales întâmplător. Este o intersecţie acolo a drumurilor care duc spre satele comunei şi este chiar un epicentru rutier al comunei Cupşeni (localnicii îi spun foarte frumos: Crucile Drumului). Totuşi, pământul de acolo este al Libotinului. Locul unde e scena e al lui Andronic Ferenţ, căruia îi chiar place şi e fericit că poate fi util în acest fel. Pe partea cealaltă a drumului, vizavi de scenă, unde se instalează bazarul cu obiecte de artizanat, jucării, podoabe etc., e terenul lui Mircea Bota. În dreapta scenei – zona bufetelor de campanie – este proprietatea doamnei consilier local Silvia Sima. Toţi sînt libotineni, nici unul nu primeşte bani, nu se supără de stricăciuni (minore, de altfel), toţi trei găzduiesc cu bucurie serbarea.

Când are loc? Este vreun motiv special pentru care s-a optat pentru această dată? Citește restul acestei intrări »


Jocul la şură

06/03/2015

de Angelica SIMIONCA

Dansurile populare chiorene vin din dezlănţuirea întregii fiinţe, Angelica Simioncaînsoţite de cântec, chiuituri, strigături, care creează printre jucăuşi (dănţăuşi), o atmosferă specială, magnifică, cumulând stări şi sentimente ale momentului, producându-se astfel o detensionare. Simbioza între mişcarea coregrafică, melodie, cântec, strigături, chiuituri şi alte tipuri de manifestări spontane este una perfectă, pe care numai cei de-ai locului o înţeleg cu adevărat. Pentru omul modern, sau pentru cel neiniţiat, dansul e doar unul din nimicurile sociale, un fel zgomotos de a petrece. Dar pentru ţăran dansul a constituit de sute de ani aproape unica distracţie şi acestui ţel i-au fost subordonate reguli nescrise de desfăşurare a întâlnirilor colective festive. În unele sate din zona Chioarului, unde casele sunt mai îndepărtate unele de altele, distanţa nu-i împiedica pe oameni să străbată adesea câţiva kilometri pentru a ajunge la… badea Văsălică de pe Dâmb (!), locul unde era organizat jocul la şură. Cetera, braciul şi gorduna (acestea erau instrumentele unui taraf tradiţional din zona Chioarului) se auzeau de departe, chiar dacă pe vremuri nu exista „staţie de amplificare”. Jocul ţinea până a doua zi în zori, dar nici atunci oamenii nu se îndurau să plece şi îi mai puneau pe ceteraşi să le mai zică „numa’ una, de ducă”.

Ceea ce uimeşte la prima vedere este participarea nejucătorilor – a celor prea bătrâni, a celor care nu ştiu să joace, a copiilor etc. Putem vorbi de funcţia de spectacol a jocului popular; dar firul care-i leagă pe cei prezenţi nu este cel de la actor la spectator, deoarece aici nu primează curiozitatea de a vedea lucruri neauzite şi neştiute, ţăranul fiind iniţiat în tot ceea ce face, altfel se autoexclude din grup. Oamenii nu se duc să „vadă” jocul ca nişte spectatori pasivi, ci pentru a participa oarecum la el, chiar dacă nu intră în joc, fiindcă dansul popular are capacitatea de a-i antrena şi pe cei care doar asistă. Căci din rândul dănţăuşilor, ca şi din melodiile jocului, răzbate un fel de fluid care îi cuprinde şi pe cei din afară, unificându-i într-o singură mare suflare care se descarcă concomitent, dovedindu-se un puternic liant social al comunităţii rurale. Citește restul acestei intrări »


INVITAŢIE LA O NUNTĂ TRADIŢIONALĂ LA LIBOTIN, ÎN ŢARA LĂPUŞULUI

26/01/2015

de Ioan PERHAIŢĂ

Ioan Perhaita

Ioan Perhaiţă

Stimate cititor, om al zilelor noastre, te invit la o întoarcere în timp într-o călătorie în vechea Ţară a Lăpuşului. Îţi imaginezi acele drumuri de ţară neasfaltate pe care vedeai din când în când câte o maşină urmată de un nor de praf. Dacă ai reuşit să ajungi în Ţârgu Lăpuşului anilor ’60 din secolul trecut, te descurci cum poţi ca să ajungi într-un sat cu un nume străvechi, Libotin. Dar fă în aşa fel ca să ajungi sâmbătă seara pentru ca să te însoţesc la o nuntă tradiţională, caracteristică acelor vremi.

A!… Nu ştii să vii? Îţi explic: Dacă ai norocul să găseşti un mijloc de transport, eşti fericit. În caz contrar vii pe jos pentru că în vremea aceea era cel mai sigur şi mai la-ndemâna omului. Din Târgu Lăpuş n-ai de străbătut decât 13 km. Ţii drumul care duce spre Băiuţ, un vechi centru minier, dar, ajuns în localitatea Rogoz, te abaţi din drumul mare spre stânga pe un drum mai îngust şi te asigur că n-ai cum să te rătăceşti, căci prima aşezare este cea pe care o cauţi, Libotinul.

Ajuns în sat, de-ţi vei ciuli bine urechile, vei auzi un ritm de gordon (contrabas). Te ghidezi după sunet şi vii într-acolo. Mă vei găsi şi pe mine acolo. Da, ajuns aici vei găsi tineri (şi nu numai) jucând după ceteră, contră şi gordon. Este casa mirelui unde, sâmbătă seara dinaintea nunţii, se joacă la cusutul steagului. Aşa e, prietene, la nunta tradiţională steagul este nelipsit. Un grup de fete şi feciori mai pricepuţi îl pregăteau aşa cum se cuvine. La şură, alţi tineri joacă jocurile noastre tradiţionale: „Jocu-n sus”, jocul de început cu perechi („Ţigănescu”), „P’a lungu” şi de-nvârtit („Mânânţălu”). „Jocu-n sus” este un joc exclusiv bărbătesc, cu elemente asemănătoare celui din Maramureşul voievodal. Gazda ne serveşte cu câte un pahar de horincă şi ceva din bucatele de nuntă şi îl invit pe cititor să poposim şi la casa miresei. Da’, după cum vezi, nunta se desfăşoară la ambii miri, numai că la mireasă nu mai este vorba de cusutul steagului, dar şi aici se joacă. Sunt nuntaşii miresei, ceteraşii miresei. Jocul, atât la mire cât şi la mireasă, ţine până către miezul nopţii când toţi se îndreaptă către casele lor urmând ca a doua zi să o ia de la capăt. Citește restul acestei intrări »


Sărbători creștine și obiceiuri din Ţara Lăpușului

23/01/2015

9957

de Iuliana-Andrea POP

Deschisă spre lume, Ţara Lăpuşului este şi va fi o permanentă şi încântătoare vatră folclorică, cu tradiţii specifice şi credinţă în Dumnezeu.

Prima sărbătoare premergătoare primăverii, aflată încă la început de an, este Întâmpinarea Domnului, numită popular şi Ziua cu lumina, Stretenia, Târcolitul viilor sau Ziua ursului. Acum se întâlneşte şi iarna cu primăvara şi, odată cu această sărbătoare din data de 2 februarie, se deschide drumul muncilor agricole de primăvară. De aceea s-a menţinut în jurul acestei sărbători creştine un obicei menit să fie de bun augur, datând din vremea precreştină: în această zi se „ameninţă” pomii şi viile cu tăierea dacă nu vor aduce rod. Mai există superstiţia că ursul nu are voie acum să-şi vadă umbra şi e bine ca soarele să nu se arate pe cer; altfel, se spune că 40 de zile de acum încolo va fi ger. La originea acestor practici şi previziuni stă o gândire magică, de esenţă păgână (să ne amintim de vremea romanilor, când era sărbătorit zeul Pan şi, în scop apotropaic, se înconjura oraşul cu făclii aprinse).

9704Tot în această perioadă calendaristică este cuprinsă şi ziua de 10 februarie, în care se sărbătoreşte Sfântul Haralambie, care are puteri asupra ciumei, holerei, duhurilor rele, asupra lupilor şi a morţii. Prin satele lăpuşene, în special în zona Suci, mai sunt bătrâni care au auzit de povestea „cămeşii ciumii” şi cum s-a îndepărtat ciuma de sate prin puterea rugăciunilor către acest sfânt.

Cei Patruzeci de Mucenici din Sevastia (9 martie) sunt cinstiţi nu numai în biserică, liturgic, ci şi în mediu mirean, printr-un preparat culinar de post numit „mucenici” sau „măcinici”, şi prin băutul a 40-44 de pahare, de preferinţă de vin. În zona Lăpuşului, acestei sărbători religioase i se dă mare importanţă cu atât mai mult cu cât de obicei cade în Postul Mare (al Paştilor), post pe care oamenii îl respectă şi astăzi. Citește restul acestei intrări »


Dragii mei Romina şi Cristian,

13/01/2015
Romina Sirbe_Cristian Totpati

Romina Sîrbe, Cristian Totpati

de prof. univ. dr. Viorel ROGOZ

După cum vedeţi, v-am trimis un număr de emailuri. Acestea vă vor ajuta să înţelegeţi subiectele mele din „Acolada”, să descoperiţi că, la 20 de ani, m-am trezit, din somnul copilăriei, într-o lume ostilă, duplicitară, în care, totuşi, am răzbit, şi, mai ales, veţi constata că drumul nu a fost fără spini pentru un tânăr, ca şi voi, până a ajuns să înţeleagă ce vrea şi ce trebuie făcut în viaţă spre a nu risipi „clipa cea repede”, ce i s-a dat.

Vă rog citiţi cu atenţie şi răbdare. Pe parcurs, dacă vă veţi face timp, veţi putea ajunge nume respectate într-o profesie atât de frumoasă cum este cea pentru care aţi optat din pasiune, chemaţi de un har pe care Pronia nu-l dăruieşte oricui. Eu mă angajez să vă fiu alături. Poate reuşim să ţinem nestinsă flacăra lumii vechi, care, sub ochii noştri, abia mai pâlpâie. Prin efortul şi răbdarea voastră, ea se va reaprinde şi nu va lăsa să piară tot ceea ce poporul, din rândul căruia v-aţi ridicat, a dobândit, zestre, de-a lungul veacurilor împovărătoare, invadate de barbari, ameninţătoare, tragice de atâtea ori. Citește restul acestei intrări »


CÂNTECUL DIN ZONA PRELUCILOR

13/01/2015

100_7984

DE LA VOCEA STRĂBUNILOR, LA CONTEMPORANEITATE

de Iuliana-Andrea POP

Zona Prelucilor, apropiată de zona Chioarului, dar şi cu puternice influenţe lăpuşene, păstrează încă numeroase creaţii lirice de demult, fără însă a fi refractară la nou.

Există aici cântecul numit horea, care acompaniază evenimentele obişnuite ale zilei, împrumutând câte puţin din bucuriile, dramele sau pur şi simplu trăirile creatorului său, din felul său de a fi.

Când prezentul nu aduce împlinirea dorinţelor, creatorul sau purtătorul de cântec este sub imperiul dorului de „binele ce-a fost”, după cum spun bătrânii.

Mărg în lume după bine,
Viu acasă, n-am pă nime.
Ţâp pticioru păstă prag,
Tăt îl ţâp şi iară-l trag,
Dacă-n lume n-am om drag.
(Informator: Rozalia Florian, 87 de ani, Preluca Veche, 2010. Culegător: Ana Bisztricki Florian din Preluca Veche)

100_7855

De dată mult mai recentă, după cum am înţeles de la localnicii din Preluca Nouă, este cântecul epic cu puternice accente lirice prin intensitatea sentimentelor transmise Foaie verde, spic mohor, care ilustrează o întâmplare care a frânt definitiv destinul unui fecior al locului, Ionuc a lui Petrea lui Ilie, din localitatea Dealu Corbului, învecinată cu Prelucile. La vârsta de numai 18 ani, după un conflict cu autorităţile comuniste, băiatul a fost împuşcat la o margine de sat, între comuna Vima Mică şi satul Sălniţa, şi îngropat într-un loc neînsemnat cu cruce, unde „îi numa pământ neted”, drept „pedeapsă” suplimentară post-mortem pentru că s-a răzvrătit împotriva regimului. Fata care l-a iubit se pare că a fost creatoarea cântecului, ea înălţând, astfel, în ideal, semnul crucii şi ca simbol de iubire curată: Citește restul acestei intrări »