Cultură şi patrimoniu cultural la Zilele Maramureşului 2019

17/05/2019

INVITAȚIE

Sâmbătă, 18 mai

ora 14, Teatrul de vară Baia Mare

 

Prima ediţie a Festivalului folcloric „Flori din Maramureş” aduce pe scena Teatrului de vară din Baia Mare, sâmbătă 18 mai 2019, începând cu ora 14, un număr de 11 tarafuri şi ansambluri folclorice din judeţ şi din ţară, într-o manifestare de amploare ce urmăreşte promovarea tradiţiilor şi folclorului autentic.  Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 334 (16-30 septembrie)

11/10/2016

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Doină, Doină, cântec dulce…! Regină a sufletului românesc din adâncimi de vremi, nemuritoare, mereu tânără, mereu fără de seamăn între frumusețile lumii, ne mângâi și ne mai dai speranță!
foto_alexandru-ioan-romanCei ce cunosc mai bine zic că nici un neam din lume nu te cunoaște, sau, mai bine-zis, tu nu cunoști alt neam. Te-ai născut aici, în Carpați, între munți și mare, între Dunăre și Țara Codrilor, pe un plai de dor și-un picior de rai. Poate ești un înger trimis de Dumnezeu în grădina Maicii Sale, ca să semene florile, să unduie valurile, să legene ramurile și să bucure sufletele.
Dacă din colinde românii au țesut scutecele Pruncului Sfânt, din tine, Doină, și-au cusut straie pentru sufletul lor. Cu ele s-au îmbrăcat când s-au dus cu oile în munți, când au ținut plugul pe brazdă, când au legănat copiii, când au plecat la cătănie ori la război, când au gustat iubirea, când și-au plâns bătrânețile și nefericirea, când și-au condus morții la țintirim. Citește restul acestei intrări »


Plugușorul românesc

31/12/2015

Plugusorul

Text și foto transmise de Gelu DRAGOȘ

Aho, aho copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.
Ia mai mânați, măi, hăi, hăi…
S-a sculat mai an,
Bădica Traian
Și-a-ncălecat pe-un cal învățat,
Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătase,
Împletit în șase,
Cât vița de groasă,
El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat,
De arat și semănat.
Și-a pornit într-o joi,
C-un plug cu doispreceze boi.
Boi boureni, Citește restul acestei intrări »


Seara Crăciunului din Lucăceşti, Maramureş

17/12/2015

de Gelu DRAGOŞ

Gelu Dragos_1

Gelu Dragoş

În fiecare an al copilăriei mele, data de 24 decembrie, Ajunul sărbătoririi Naşterii Pruncului Iisus, adică Crăciunul, mă lăsa uimit de plăcere la „muzicalitatea” Lucăceştiului, la colindele auzite, din Ajunul Crăciunului, până la Bobotează. Asta, şi datorită faptului că acum mai bine de 40 de ani erau în jur de 14 televizoare alb-negru, cu program TV de la ora 20, la 22, într-un sat de pe malul Someşului, care ajungea atunci la 200 de fumuri, iar oamenii aveau alte mijloace de a petrece, de a-şi bucura sufletele, iar de Crăciun de abia aşteptau să asculte grupurile de colindători cu Vestea bună.

Colindătorii mergeau prin sat de cum se însera, până spre miezul nopţii. Cetele de colindători care mergeau doar cu traista cântau colinde precum „Pomuţ rămurat”, „Când s-a născut Hristos”, „Trei păstori”, „Aseară pe-nserate”, „Coborât-o, coborât, „Deschide uşa, creştine”.

colindatori din Farcasa_2

Colinda următoare este colindată şi azi de părinţii mei, am colindat-o şi eu prin sat, când eram copil: Citește restul acestei intrări »


„Sărbătoarea Portului şi Cântecului Popular” de la Cupşeni. Dialog cu prof. NICOLAE BUDE, dirijorul Corului de bărbaţi „Dacii liberi” din Libotin

19/04/2015

realizat de Angela-Monica JUCAN

Pe când primăvara se pregăteşte să se preschimbe-n vară, a devenit o tradiţie ca în hotarul satului Libotin să se organizeze „Sărbătoarea Portului şi Cântecului Popular” a comunei Cupşeni (de care aparţine administrativ Libotinul). În 2013, serbarea a avut loc în 18-19 mai. Prin bunăvoinţa domnului profesor Nicolae Bude, consilier pe probleme sociale la Primăria Cupşeni şi dirijor al Corului de bărbaţi „Dacii liberi” din Libotin, am aflat mai multe despre acest festival popular. (Precizăm că interviul datează din anul 2013.)

Cine, când a iniţiat Sărbătoarea Portului şi Cântecului Popular din Cupşeni?

Nicolae Bude

Nicolae Bude

Sărbătoarea comunei Cupşeni a luat naştere în anul 2005, la iniţiativa consilierului local Ioan Buda, director, în acea vreme, al Şcolii din Ungureni, şi cu susţinerea primarului de atunci şi de azi – libotineanul Mircea Ioan Boga.

Unde se petrece?

Locul în care se desfăşoară sărbătoarea nu a fost ales întâmplător. Este o intersecţie acolo a drumurilor care duc spre satele comunei şi este chiar un epicentru rutier al comunei Cupşeni (localnicii îi spun foarte frumos: Crucile Drumului). Totuşi, pământul de acolo este al Libotinului. Locul unde e scena e al lui Andronic Ferenţ, căruia îi chiar place şi e fericit că poate fi util în acest fel. Pe partea cealaltă a drumului, vizavi de scenă, unde se instalează bazarul cu obiecte de artizanat, jucării, podoabe etc., e terenul lui Mircea Bota. În dreapta scenei – zona bufetelor de campanie – este proprietatea doamnei consilier local Silvia Sima. Toţi sînt libotineni, nici unul nu primeşte bani, nu se supără de stricăciuni (minore, de altfel), toţi trei găzduiesc cu bucurie serbarea.

Când are loc? Este vreun motiv special pentru care s-a optat pentru această dată? Citește restul acestei intrări »


Jocul la şură

06/03/2015

de Angelica SIMIONCA

Dansurile populare chiorene vin din dezlănţuirea întregii fiinţe, Angelica Simioncaînsoţite de cântec, chiuituri, strigături, care creează printre jucăuşi (dănţăuşi), o atmosferă specială, magnifică, cumulând stări şi sentimente ale momentului, producându-se astfel o detensionare. Simbioza între mişcarea coregrafică, melodie, cântec, strigături, chiuituri şi alte tipuri de manifestări spontane este una perfectă, pe care numai cei de-ai locului o înţeleg cu adevărat. Pentru omul modern, sau pentru cel neiniţiat, dansul e doar unul din nimicurile sociale, un fel zgomotos de a petrece. Dar pentru ţăran dansul a constituit de sute de ani aproape unica distracţie şi acestui ţel i-au fost subordonate reguli nescrise de desfăşurare a întâlnirilor colective festive. În unele sate din zona Chioarului, unde casele sunt mai îndepărtate unele de altele, distanţa nu-i împiedica pe oameni să străbată adesea câţiva kilometri pentru a ajunge la… badea Văsălică de pe Dâmb (!), locul unde era organizat jocul la şură. Cetera, braciul şi gorduna (acestea erau instrumentele unui taraf tradiţional din zona Chioarului) se auzeau de departe, chiar dacă pe vremuri nu exista „staţie de amplificare”. Jocul ţinea până a doua zi în zori, dar nici atunci oamenii nu se îndurau să plece şi îi mai puneau pe ceteraşi să le mai zică „numa’ una, de ducă”.

Ceea ce uimeşte la prima vedere este participarea nejucătorilor – a celor prea bătrâni, a celor care nu ştiu să joace, a copiilor etc. Putem vorbi de funcţia de spectacol a jocului popular; dar firul care-i leagă pe cei prezenţi nu este cel de la actor la spectator, deoarece aici nu primează curiozitatea de a vedea lucruri neauzite şi neştiute, ţăranul fiind iniţiat în tot ceea ce face, altfel se autoexclude din grup. Oamenii nu se duc să „vadă” jocul ca nişte spectatori pasivi, ci pentru a participa oarecum la el, chiar dacă nu intră în joc, fiindcă dansul popular are capacitatea de a-i antrena şi pe cei care doar asistă. Căci din rândul dănţăuşilor, ca şi din melodiile jocului, răzbate un fel de fluid care îi cuprinde şi pe cei din afară, unificându-i într-o singură mare suflare care se descarcă concomitent, dovedindu-se un puternic liant social al comunităţii rurale. Citește restul acestei intrări »


INVITAŢIE LA O NUNTĂ TRADIŢIONALĂ LA LIBOTIN, ÎN ŢARA LĂPUŞULUI

26/01/2015

de Ioan PERHAIŢĂ

Ioan Perhaita

Ioan Perhaiţă

Stimate cititor, om al zilelor noastre, te invit la o întoarcere în timp într-o călătorie în vechea Ţară a Lăpuşului. Îţi imaginezi acele drumuri de ţară neasfaltate pe care vedeai din când în când câte o maşină urmată de un nor de praf. Dacă ai reuşit să ajungi în Ţârgu Lăpuşului anilor ’60 din secolul trecut, te descurci cum poţi ca să ajungi într-un sat cu un nume străvechi, Libotin. Dar fă în aşa fel ca să ajungi sâmbătă seara pentru ca să te însoţesc la o nuntă tradiţională, caracteristică acelor vremi.

A!… Nu ştii să vii? Îţi explic: Dacă ai norocul să găseşti un mijloc de transport, eşti fericit. În caz contrar vii pe jos pentru că în vremea aceea era cel mai sigur şi mai la-ndemâna omului. Din Târgu Lăpuş n-ai de străbătut decât 13 km. Ţii drumul care duce spre Băiuţ, un vechi centru minier, dar, ajuns în localitatea Rogoz, te abaţi din drumul mare spre stânga pe un drum mai îngust şi te asigur că n-ai cum să te rătăceşti, căci prima aşezare este cea pe care o cauţi, Libotinul.

Ajuns în sat, de-ţi vei ciuli bine urechile, vei auzi un ritm de gordon (contrabas). Te ghidezi după sunet şi vii într-acolo. Mă vei găsi şi pe mine acolo. Da, ajuns aici vei găsi tineri (şi nu numai) jucând după ceteră, contră şi gordon. Este casa mirelui unde, sâmbătă seara dinaintea nunţii, se joacă la cusutul steagului. Aşa e, prietene, la nunta tradiţională steagul este nelipsit. Un grup de fete şi feciori mai pricepuţi îl pregăteau aşa cum se cuvine. La şură, alţi tineri joacă jocurile noastre tradiţionale: „Jocu-n sus”, jocul de început cu perechi („Ţigănescu”), „P’a lungu” şi de-nvârtit („Mânânţălu”). „Jocu-n sus” este un joc exclusiv bărbătesc, cu elemente asemănătoare celui din Maramureşul voievodal. Gazda ne serveşte cu câte un pahar de horincă şi ceva din bucatele de nuntă şi îl invit pe cititor să poposim şi la casa miresei. Da’, după cum vezi, nunta se desfăşoară la ambii miri, numai că la mireasă nu mai este vorba de cusutul steagului, dar şi aici se joacă. Sunt nuntaşii miresei, ceteraşii miresei. Jocul, atât la mire cât şi la mireasă, ţine până către miezul nopţii când toţi se îndreaptă către casele lor urmând ca a doua zi să o ia de la capăt. Citește restul acestei intrări »