de Nicolae SCHEIANU
Gelu Dragoş a venit spre poezia tipărită destul de târziu, după lungi ezitări şi după sute de articole de presă, sportive sau de informare, scriind la început despre poeţii maramureşeni şi despre isprăvile lor.
Posesor al unei educaţii didactice temeinice, om de catedră care şi-a găsit vocaţia învăţând copiii povestea literelor şi puterea acestora când se strâng laolaltă, în cuvânt, în cuvinte, în propoziţii, el s-a încumetat, cu greu, să dea spre tipar prima carte de poezie la o vârstă la care mulţi poeţi ies obosiţi, înfrânţi sau chiar sfâşiaţi din arenă. Gelu Dragoş şi-a încercat condeiul pe marginea multor partituri, dar cel mai bine îi ies poemele de introspecţie, directe, în care nu se menajează, cele în care se uită în oglindă şi nu se minte şi nici nu se cruţă, cum este de exemplu poemul Fără perspective: Citește restul acestei intrări »