Sfântul Ierarh Nicolae

06/12/2016

– 6 decembrie –

sf-nicolae

de Maica Preoteasă
(Florica BAŢU-ICHIM)

În fiecare an, pe data de 6 decembrie îl sărbătorim pe Sfântul Ierarh Nicolae. El a fost un creştin de o bunătate deosebită, ajutându-i pe săraci şi pe oamenii necăjiţi, un om iubitor de pace şi un mare apărător al învăţăturii creştine. A fost întâi călugăr, apoi Arhiepiscop al Mirelor Lichiei. În timpul persecuţiilor, a fost arestat împreună cu alţi creştini, a fost chinuit şi ţinut în temniţă până la numirea ca împărat a Sfântului Constantin cel Mare. A participat activ la Sinodul de la Niceea (325), unde s-a formulat prima parte a Simbolului Credinţei (Crezul). A murit în anul 340. În anul 1087, moaştele sale au fost mutate în sudul Italiei, la Bari, unde se află şi astăzi. Citește restul acestei intrări »


Sfântul și Dreptul Filaret cel Milostiv

01/12/2016

– 1 Decembrie –

de Maica Preoteasă
(Florica BAŢU-ICHIM)

sf-filaretSfântul Filaret era din Galatia, născut din părinţi creştini. A fost căsătorit cu o fată de neam bun şi au avut trei copii. Ajungând Filaret foarte bogat, s-a gândit că ar fi bine să-i ajute şi pe săraci. Şi atât de mult ajuta, încât nu era om care să meargă la el să-i ceară ajutor şi să nu primească ceva. Şi s-a dus vestea de bunătatea lui Filaret. Dar iată că, precum în cazul lui Iov, diavolul s-a dus la Dumnezeu şi i-a spus că Filaret este milostiv pentru că e bogat, dar dacă-şi va pierde bogăţiile se va schimba şi el. Iar Dumnezeu, care ştia sufletul lui Filaret, i-a dat voie diavolului să-l încerce. Şi iată că ţinutul acela a fost atacat de un popor străin şi „i-au răpit fericitului Filaret toate turmele de oi, de boi, de cai şi de asini, făcând încă şi mulţi robi. Atunci acest bărbat milostiv a ajuns în atâta sărăcie, încât nu îi rămăsese decât numai o pereche de boi şi o vacă, un cal, un rob şi o roabă […]. Şi nu i-a rămas lui mai mult decât casa în care locuia şi o holdă” (Vieţile sfinţilor pe decembrie). Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 308 (16-31 august)

06/09/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

tanarul_cel_bogatBogăţii nemăsurate. În duminica trecută a fost citită evanghelia în care un tânăr foarte bogat L-a întrebat pe Mântuitorul ce să facă să moştenească viaţa veşnică. Adică să se mântuiască. Păzise cu sfinţenie toate poruncile dumnezeieşti privind relaţiile lui cu Dumnezeu şi cu semenii săi, după cum el însuşi mărturisea. Un lucru îi mai lipsea, i-a spus Mântuitorul: să vândă toate câte are, să le împartă săracilor şi apoi să-I urmeze Lui.
Am ascultat şi am citit de-a lungul timpului multe predici referitoare la acest moment biblic. În toate se făcea referire la bogăţiile materiale, pământene, la faptul că tânărul acela avea mult pământ, cirezi şi turme de vite, palate, bani, slugi etc. Erau frumoase, corecte din punct de vedere tehnic, dar parcă toate erau puse pe acelaşi calapod: rolul averii în viaţa omului.
Voi încerca să abordez problema şi din alt punct de vedere. Probabil, tânărul avea şi bogăţii materiale. Nu se menţionează, însă, nicăieri despre pregătirea lui intelectuală. Poate omul acela absolvise mai multe şcoli, îşi însuşise toată ştiinţa din vremea lui. Aceasta nu era o bogăţie? De ce numai occidentalii şi americanii socotesc creierele, materia cenuşie, cea mai de preţ bogăţie şi racolează de peste tot din lume capetele luminate? De ce aceştia oferă condiţii de viaţă şi de muncă foarte avantajoase savanţilor şi intelectualilor de elită, cu condiţia ca aceştia să se stabilească în ţările occidentale sau americane? Ne minunăm că acele ţări au ajuns la un înalt nivel de dezvoltare economică, socială, tehnică, ştiinţifică, militară, dar nu luăm în calcul atitudinea lor faţă de omul cu carte şi s-o comparăm cu atitudinea noastră faţă de aceeaşi problemă. Citește restul acestei intrări »