Genul gramatical… „trac”

28/04/2015

de Angela Monica JUCAN

Mircea Vulcanescu

Mircea Vulcănescu

Faptul că pentru desemnarea modalităţii românul a folosit ideea de chip este […] o dovadă a predominării unei structuri metafizice persona-
liste asupra unei structuri obiectiviste.
1

Pentru gramatică, în aspectul ei teoretic, problema genului, deşi cercetată, face parte încă din „tainele” nu se ştie cât de „profane” sau, poate, în întregime sacre ale gramaticii reale, ale gramaticii ca fenomen manifest, vădit, ca fenomen care rulează indiferent cât de bine (ori dacă) poate fi explicat sau înţeles. Genul este o caracteristică fixă a substantivului, este un dat în sensul de „ursită” a substantivului. Neologismele îşi fac intrarea în limbă cu genul deja hotărât, mult înainte de a se fi acomodat (cât de cât) flexionar şi ortografic. De predestinarea genului cuvântului împrumutat nu e străină, dar nici răspunzătoare desinenţa din limba de origine. Spunem, fără să fi deliberat: un soft, două softuri şi atâtea altele. Fără chibzuială prealabilă, majoritatea neologismelor (pentru siguranţă, probabil) sunt neutre2: apropo, kitsch, look, randevu, trenci, pentru a da câteva exemple mai noi şi mai vechi, „mai” asimilate, sau încă în forma grafică iniţială. Acest gen, neutrul, este, deci, prosper. Citește restul acestei intrări »