Păreri despre… necunoscut

Puiu Răducan

de Puiu RĂDUCAN

De la veritabilul poet al exilului românesc din Canada, bunul meu prieten George Filip, am auzit prima dată despre meseria de prefațator. Da! S-ar putea spune și așa … meserie.

Deși nu mă declar meseriaș în datul cu părerea, am prefațat câteva cărți. Într-o perioadă nemernică prin care trecem, când cartea nu se mai citește nici în școli, ar fi o dovadă clară, sinceră, față de cel care a scris cartea că prefațatorul a citit-o.

Dacă prefațatorul mai este editor și tipograf, mai este o problemă că nu a fost „luată la mărunțiș” cartea? Sigur că nu, dar problema tot există.

Nelu Danci

De data aceasta prefațez cartea unui bun prieten din spațiul virtual, domnul Nelu Danci.

Tot moroșan, ca Vasile Bele, căruia i-am tipărit 4 volume antologice și o carte personală, acum, aici, l-am descoperit pe domnul Nelu Danci. O vorbă înțeleaptă spune că cine se aseamănă se adună, dar noi doar ne asemănăm, urmează să ne și adunăm …

N-aș fi scris despre creația unui om fără să-l cunosc, dar văzând ce scrie, cum scrie, văzându-i patriotismul și căutările-n străfunduri pentru a aduce la „suprafață” obiceiuri, tradiții ale neamului nostru, mai ales din zona de Nord a țării, nici n-am stat pe gânduri când mi-a propus … Și cum să nu scrii despre un om

Constelații diamantine

Semnalăm apariția numărului 3 (127), martie 2021, al revistei de cultură universală, Constelații diamantine, editată sub egida Ligii Scriitorilor Români și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Revista este fondată la Craiova în septembrie 2010 de: Doina Drăguț, Janet Nică, N.N. Negulescu, Al. Florin Țene. Apare lunar sub coordonarea unui colectiv redacțional de excepție: redactor-șef Doina Drăguț; secretar general de redacție – Janet Nică; redactori literari – Iulian Chivu, Livia Ciupercă, Daniel Marian, Beatrice Silvia Sorescu, Nicolae Mareș; redactor artistic – Philip Tudora (UK) și alți redactori asociați.

Acest număr al revistei conține 60 de pagini și se remarcă printr-o bogată tematică, abordată în articole de diverse facturi, tratând subiecte de interes pentru cititori cu variate preocupări, articole între care se intercalează un număr important de creații literare în versuri.

Felicitări, scriitorului maramureșean Gelu Dragoș, care semnează un grupaj de 9 poeme frumoase

Ca un pirat

de George FILIP

 

eu sufăr mult că stăm pe-aceeaşi arcă
cioplită de un moş bătrân – sfătos,
ce ne-a minţit că va-nfrunta potopul
de pe-acest astru mort şi cavernos.

când au zburat hulubii către maluri
prin panoplia timpului prea stors
a fost de fapt şi prima grea trădare
că mesagerii…nu s-au mai întors

şi am rămas pe arcă de-o vecie,
bătuţi, şi duşi şi-ntorşi de-un veşnic val.
debusolaţi de-atâtea echinoxuri
noi niciodată n-am ajuns la mal.

mumificat stă-n proră – căpitanul.
din pipa lui nu mai duhneşte fum.
ne înmulţim incestuoşi, ca melcii,
iar pe cei morţi îi devorăm pe drum.

cred c-a ajuns la ţărm ornitorincul.
el este semnul nostru cel perplex
care şi astăzi se mai demonstrează
că noi suntem de modă…unisex.

lansez eu SOS-uri de salvare
dar salvatorii nici n-au fost, nici nu-s.
tristeţea e că n-avem căi de-ntoarceri,
cum, supărat, adesea v-am tot spus.

acum, că sunt pe ţărmul nimănuia
şi în burduf nu mai am vin şi timp,
îmi cânt cu ochii-n zare ale-lui-ia,
ca un pirat ce pleacă spre Olimp…

DANUBIUM NOSTRUM

de George FILIP

curge-n vecie – cântec de mamă.
ea se adună, ea se destramă,
din palma cerului Domnului-Sfânt
este o doină de veci pre pământ.

adună-n unde şi printre nimbi
legende spuse în zece limbi.
adapă ţărmuri, suflete-adapă,
arbore-înger, arbore-apă.

mii de barcaze cântec i-au spus
vâslind în aval, amonte…în sus
pînă-n pădurea de la izvoare
şi-n jos, spre muica Marea cea mare.

i-au scris poeţii sfinte poeme.
valsuri îi cântă prin diademe.
o Românie o poartă la sân;
trupu-i de apă e trup de român.

cântă pescarii şi lipovenii
balade scurse dintre milenii
chiar Herodotul, hăt…de departe
doarme pe-o filă din sfânta carte

pe care dacii ne-o zămisliseră
care-n memorie încă ne scapără
ca pe un gând de mare unire
care să urce în devenire.

POET TERRIAN

de  George FILIP

ştiu nişte oameni care mă iubesc
când trec prin târguri se ţin scai de mine
parc-aş cădea din carul îngeresc
să le stropesc polenuri pe destine

dar ştiu şi semeni ce privesc pieziş
îşi mângâie jungherul  –  de mai taie
acelora  şi eu le pun – furiş
boabe de somn – la cina din tigaie

ştiu nişte lume care se închină
cu două mâini, spre mândrul lumii soare
şi-i văd şi pe-alţii-n balta lor meschină;
atunci îmi frâng condeiul şi mă doare

dar ştiu imense fluvii de credinţă
care ridică-n slăvi eterne cânturi
acestea-s peste lume o sentinţă:
veni-Va un Poet – din patru vânturi

închideţi poarta – lumea n-are poartă
deschideţi poarta, nimeni nu-i afară
mânaţi convoiul către altă soartă
fugiţi de-această viaţă niagară

aici… aici e dincolo de peste
şaradele ce v-au venit cu sfinţii
luaţi aminte voi la toate-aceste
porunci ce le-au adus din cer – părinţii

POEM MANIFEST

de George FILIP

cine ne înjură Ţara
fie blestemat… să fie
apăsat cu munţi de aer
până-n neagra veşnicie!
neamul cine-mi ponegreşte,
ars de ură şi de patimi,
când o fi şi el să plângă,
să n-aibă-n pupile lacrimi!
cine limba-mi ponegreşte,
rătăcind prin lumi străine,
să n-aibă de doruri parte
printr-a lumilor destine!
cine glia mea mi-o rupe
şi-n felii de jind o-mparte,
să nu aibă loc de-o cruce
şi de prunci să n-aibă parte!
… glia, limba, neamul, ŢARA,
Ţara, neamul, limba, glia;
suntem un popor ce zboară
peste vremuri – ROMÂNIA!