Din ale cronicilor taine

09/03/2016

de Antoaneta TURDA

Liga ScriitorilorSfârșitul anului trecut și începutul lui 2016 au adus în fața cititorilor două antologii importante pentru cei ce studiază fenomenul literar maramure-
șean. Este vorba despre Liga Scriitorilor Români – Filiala Maramu-
reș
, apărută la Editura Master Libris din Cluj-Napoca, și Cenaclul de la Satulung, apărută la Editura Grinta din același oraș.

Primul volum mai sus amintit, semant de Toma G. Rocneanu, conține relatări de la ședințele Ligii, precum și câteva portrete reușite ale membrilor săi. Mă gândesc, în primul rând, la Al. Florin Țene – președintele Ligii, Mihai Ganea, Virginia Paraschiv, Vasile Morar, cunoscutul ziarist de la „Graiul Maramureșului” Ioan P. Pop și nu mai puțin cunoscutul său confrate Dragomir Ignat, a cărui semnătură am găsit-o ani de zile în „Glasul Maramureșului”, Dumitru Fânățean, Ioan Hada, Carmena Băințan, Claudia Tomescu, Milian Oros, Vasile Tivadar, George Petrovai și multe alte nume sonore ale nordului cultural românesc. Citește restul acestei intrări »


Balada ticăloşilor cu ştaif

26/06/2014

foto_Delia Florea_

de George PETROVAI

Tartorul ticăloşilor:

Sunt onorat, iubiţii mei,
de-a voastră-ncredere frăţească!
Doar strâns uniţi prin legământ
putea o gaşcă să sporească

şi să devină ce cândva
ni se părea că-i peste poate –
partidul mai presus de stat,
ca voia lui să fie-n toate.

N-a fost uşor, o ştim prea bine,
trecutului să-i facem vânt
şi din ruine să-nălţăm
speranţa-n noul crezământ.

(Toţi oamenii cu mic cu mare
obolul faptelor şi-l varsă
în a istoriei făptură
dar numai unora li-i dat
prin vise, scopuri şi avânt
amprenta pe-al ei spirit să şi-o pună
ca să ne fie-nvăţătură
că nu din căldicel ea-şi trage seva
ci recele şi caldul tată-i sunt şi mumă.) Citește restul acestei intrări »


Testamentul lui Aristotel

25/06/2014

foto_Delia Florea_Biblioteca

(Corpus Aristotelicum)

de George PETROVAI

Actul I
(Dimineaţa vieţii)

Când tinereţea mă-mboldea,
vedeam în om acea fiinţă
ce zeilor porunci le-ar da
de şi-ar schimba vrerea-n putinţă.

Mă deruta adeseori
cu-a sale ifose pieptişe –
zvâcniri de gâză-ntemniţată
în plasa sorţilor furişe.

Dar ca unealtă grăitoare,
n-avea de-a face cât de cât
cu mintea-n dârză căutare –
era biped, şi doar atât!…

Din şcoala platoniciană
am stors cam tot ce se putea,
neadmiţând că lumea-ar fi
doar în Idei cum este ea.

Căci nu poţi omul natural
să ţi-l explici prin omu-n sine,
decât mergând spre infinit
călare pe regresiune, Citește restul acestei intrări »