Petru Bran – un militant pentru dăinuirea neamului românesc în nord-vestul Transilvaniei

de prof. Liviu TĂTARU

prof. Liviu Tătaru

Limba și civilizația create prin asimilare sudează într-o singură etnie două sau mai multe comunități anterioare, generând o unitate de interese în privința unității teritorial-statale. Rațiunea de stat a asimilării constă în omogenizarea etnică a populației, în crearea unei singure comunități etnice în interiorul frontierelor statului. Dintre imperiile Antichității doar cel roman a avut o politică consecventă, de lungă durată, folosind persuasiunea și nu forța pentru a asimila marele evantai de popoare cucerite.

Luciditatea și cumpănirea cezarilor în a atrage prin avantaje și nu de a respinge prin nedreptăți și umilințe au lipsit guvernanților unguri, deveniți stăpâni deplini asupra Transilvaniei prin federalizarea Imperiului habsburgic în 1867. Anularea autonomiei Transilvaniei a permis desfășurarea nestingherită a politicii de asimilare forțată a nemaghiarilor. Premierul baron Bánnfy a exprimat-o fără reținere: „Ungaria nu va dobândi o importanță politică decât dacă devine național-maghiară. În consecință, slavii și românii trebuie maghiarizați cu forța” (Din istoria Transilvaniei, vol. III, p. 289).

Agenda evenimentelor culturale ale săptămânii 18 – 23 februarie 2019 – Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

de Ştefan SELEK

Oaspetele bibliotecii:
lect. univ. dr. Ilie Gherheş
Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Populară Maramureş

 

Luni, 18 februarie

orele 17.30-18.30, Sala „Mircea Pop”

Curs de pietre semiprețioase. „Mineral gems” pentru elevii claselor V-VIII, coordonator Alexandru Costin.

orele 17.30-18.30, Sala CompuTeen

Cerc de limba maghiară pentru copii şi adulţi, nivel începători, coordonator prof. Komlosi Ludovic.

Marţi, 19 februarie

ora 13:30, Secția împrumut carte pentru adulți

Secția împrumut carte pentru adulți în colaborare cu Colegiul Tehnic „Aurel Vlaicu” (director dr. Gina Marian) organizează activitatea „Constantin Brâncuşi, cel mai mare sculptor român al tuturor timpurilor”.  

Ziua Națională a României, sărbătorită în Baia Mare printr-o ceremonie militară și religioasă

COMUNICAT DE PRESĂ

Instituţia Prefectului – Judeţul Maramureş, Primăria Municipiului Baia Mare şi Garnizoana Baia Mare au organizat joi, 1 Decembrie, o ceremonie publică prilejuită de sărbătorirea Zilei Naționale a României. Evenimentul s-a desfășurat la Monumentul Ostașului Român din Baia Mare.

Ceremonia a început cu prezentarea onorului prefectului județului Maramureș de către Detașamentul de Onoare și salutul drapelului de luptă. După intonarea Imnului Național, un sobor de preoți în frunte cu Preasfinția Sa Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, a oficiat serviciul religios și a sfințit coroanele de flori.

Evenimentul cultural al Ţării Codrului se va desfăşura de 1 Decembrie la Băseşti

de Gelu DRAGOŞ

Fiecare generaţie îşi trăieşte timpul ei de 1 Decembrie şi îşi are proiectele ei, însă întotdeauna proiectele fiecărei generaţii, indiferent de timpul ei istoric, depind foarte mult de cadrul social, de oportunităţile care îi sunt oferite sau nu, de lumina pe care o primește de la faptele înaintaşilor, de la dascălii şi formatorii de opinie.

Cu bucurie semnalăm faptul că manifestările culturale ocazionate de sărbătorirea Zilei Naţionale a României, care se vor desfăşura la Băseşti, la Casa memorială George Pop de Băseşti, la şcoală şi la Centrul cultural din localitate, vor beneficia de numărul dublu 11-12/2015 al revistei de cultură, literatură, artă, etnologie, istorie şi cu substrat tradiţional „IZVOARE CODRENE” (fondator şi director general Vasile Dan Marchiş), număr dedicat în proporţie covârşitoare titanului Marii Unirii de la 1918, George Pop de Băseşti, proiect literar susţinut financiar de către Primăria şi Consiliul local Băseşti (primar Ioan Călăuz).

PLAIURI CODRENEŞTI

de Andreia-Roxana BOTIŞ

Ulmeni, locul copilăriei mele, reprezintă lumea în care trăiesc împletindu-mi raţiunea cu elementele autentice ale culturii şi civilizaţiei româneşti, ale portului popular din zona Codrului, dar şi cu liniile melodice codreneşti, care-ţi deschid calea spre noi orizonturi. În această lume mirifică, plină de legendă şi istorie, am ales să-mi petrec şi anii adolescenţei, în calitate de elevă de liceu, mândrindu-mă cu valorile, principiile şi noile identităţi descoperite.

Zona Codrului se află la interferenţa judeţelor Maramureş, Satu Mare, Sălaj, este un ţinut cu un farmec aparte, din punct de vedere geografic, cu codri seculari ce se îngemănează cu câmpii mănoase, străbătute de râul Someş, care formează defileul cunoscut sub denumirea Strâmtorile Ţicăului, tocmai la intrarea dinspre satul Ţicău spre capitala administrativă a zonei – oraşul Ulmeni, dar această zonă poartă cu semeţie şi urmele dacilor liberi, recent fiind inaugurat Muzeul de la Oarţa de Jos, care are comori istorice de o valoare inestimabilă.

Biserica din Arduzel

Această zonă etnografică prezintă numeroase enigme, dar şi valori istorice de o mare însemnătate spirituală. Voi prezenta câteva dintre aceste bijuterii ale plaiurilor codreneşti.

Biserica de lemn Arduzel a fost construită în anul 1650 la Gârdani, de credincioşii de aici. De acolo a fost adusă aici, la începutul secolului al XIX-lea. Pictura este aproape în întregime distrusă, doar pe iconostas se pot distinge figurile apostolilor şi a Mântuitorului.

Biserica de piatră şi lemn din Ulmeni „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” provine din Şomcuta Mare şi a fost reclădită în 1895, are un chivot din secolul al XVIII-lea, aurit, cu proeminenţe şi reliefuri florale şi cruciforme excepţional lucrate.

Preotul Ioan Pop, mare patriot din Codru

Traian Oros

de Traian OROS
vicepreşedinte al Asociaţiei Culturale BODAVA

Preotul Ioan Pop s-a născut în anul 1858 în Dăbâca, jud. Cluj. După absolvirea cursurilor primare a urmat Seminarul Teologic din Gherla. A fost căsătorit cu o descendentă a tribunului Simion Bărnuţiu şi înrudit colateral cu Iuliu Maniu şi familia lui Corneliu Coposu. În anul 1885 devine păstor sufletesc şi administrator al parohiei Someş-Uileac şi al filiei Vicea. Pe lângă calităţile de bun paroh, a fost şi un strălucit dascăl, care s-a dedicat cu pasiune şi devotament tinerelor generaţii. Din căsătorie, în anul 1888, a rezultat o fiică pe numele de Veturia-Otilia, care la vârsta de doi ani rămâne orfană de mamă. În urma decesului soţiei din anul 1890, preotul Ioan Pop a fost nevoit să preia şi rolul de mamă, trebuind să-şi crească şi să-şi educe fiica orfană. Pentru a primi o educaţie aleasă, Veturia-Otilia a fost înscrisă la liceul de fete din Regat Măgurele, de lângă Bucureşti, al cărui director era scriitorul Ioan Slavici. În acest liceu tânăra Veturia-Otilia a primit o educaţie aleasă, o cultură vastă şi aprofundată în majoritatea domeniilor.

RĂDĂCINI. PROF. AURORA PUŞCAŞ

de prof. Traian RUS

În anul 1998, când mai funcţionam în învăţământ, având calitatea de director de şcoală, urmăream cu atenţie cam tot ceea ce se întâmpla în învăţământul maramureşean. Atunci am aflat că la Ulmeni, prof. Aurora Puşcaş a înfiinţat primul liceu particular din judeţ, sub patronajul spiritual al marelui tribun al neamului românesc: George Pop de Băseşti. În anii următori, aceeaşi Aurora Puşcaş a înfiinţat asemenea licee la Baia Mare, Vişeu de Sus, Sighetu Marmaţiei, Satu Mare, Târgu Lăpuş. Mi-am dat seama că acest demers depăşea puterile unui om obişnuit. Eu, de bună seama, nu aş fi fost capabil de el. M-am tot gândit cine poate fi această profesoară şi de unde atâta putere, atâta har? Trebuia să aflu, apoi, şi ce o fi determinat-o să-l aleagă patron spiritual tocmai pe George Pop de Băseşti. Dumnezeu m-a ajutat şi am reuşit să aflu o „poveste” dintre cele mai captivante.

Între anii 1858-1860, pe când George Pop îşi satisfăcea stagiul militar la Cluj, a participat la un bal la Răstoci. Fiind un bărbat fermecător, o tânără văduvă unguroaică, frumoasă şi bogată, pe nume Maria Loşonţi Sebeni, nu i-a putut rezista şi şi-a dat jos voalul de văduviei. O idilă şi, în 1859, o fetiţă, Ana Sebesi. Cum Maria Loşonţi îşi dăduse prea repede jos voalul, iar George Pop, fiind la debutul carierei politice, avea nevoie de un „dosar” imaculat, naşterea acestei fetiţe a devenit o taină absolută. Un secret pe care întreaga familie l-a păstrat cu sfinţenie până acum câţiva ani, când mi-a permis să-l scot la lumină.

În 1860, cei doi s-au căsătorit şi s-au stabilit la Băseşti. Au mai avut două fete, Maria-Carolina, decedată timpuriu şi Elena, viitoarea doamnă Elena Pop Hossu-Longin, titulara şi moştenitoarea familiei. După o vreme, conştiinţa i-a determinat să o aducă şi pe Ana la Băseşti, ca „fată în casă”. Taina trebuia păstrată!

TEIUL CARE RÂDE

de prof. Traian RUS,
Oarţa de Sus

Se apropie ziua de 1 august şi gândurile mele se îndreaptă din nou spre Băseşti. Este ca un făcut, ca un blestem. Nu mă pot controla, chiar dacă îmi fac duşmani. Starea monumentelor istorice de acolo şi anonimatul după care se ascund mă întristează peste măsură. Parcă eu port vina, nu autorităţile locale. Şi nici cele judeţene. Stăm pe noi, ca proştii, şi nu ştim să valorificăm zestrea extraordinară pe care ne-au lăsat-o înaintaşii. În 22 iulie 2013, când am prezentat în faţa participanţilor la Hramul Mănăstirii „Sfânta Maria Magdalena” din Oarţa de Sus – Ciutruci „Necropola Tumulară de la Toagul Nemţilor”, monument istoric din veacul al XVI-lea î.Hr., am afirmat acelaşi lucru, încadrându-mă şi eu în rândul acestor „proşti”. Parcă suntem blestemaţi. Nu facem nici ceea ce ne stă la îndemână şi ne lamentăm în spatele sărăciei şi a lipsei de fonduri.

Zilele trecute am trecut din nou pe la Băseşti. Îl însoţeam pe domnul prof. dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, venit în Ţara Codrului pentru un alt proiect cultural destinat personalităţilor acestui ţinut.

GÂNDURI DE 23 FEBRUARIE. SĂ LĂSĂM SPINII SĂ CREASCĂ?

de prof. Traian RUS,
vicepreşedinte A. C. Bodava

În fiecare an, în preajma zilei de 23 februarie, mă cuprinde o stare specială, o stare care mă obligă să mă exprim. Nu ascund că este însoţită şi de multă tristeţe. Poate şi de durere şi de neputinţă. Gândurile mele se îndreaptă iremediabil spre Băseşti, spre Marele Bărbat al românilor ardeleni, George Pop. Îi recitesc mereu istoria şi rămân uimit când realizez ce mare caracter a putut fi. Cât spirit de sacrificiu! Câtă putere! Câtă inteligenţă! Câtă dragoste pentru neamul său! Nu pot să nu-mi exprim recunoştinţa pentru moştenirea pe care ne-a lăsat-o. Nu pot, în acelaşi timp, să nu-mi plâng durerea, pentru că am ajuns atât de ticăloşi încât nu facem aproape nimic pentru a-l comemora, pentru a-l cinsti cum se cuvine în toate zilele de 1 august şi de 23 februarie.

Zilele trecute am fost din nou pe la Băseşti. Întâmplarea a făcut să cunosc un tânăr. Are cam 20-25 de ani. Mi-a făcut o impresie bună. Priceput în IT Discutând cu el despre una, despre alta, a venit vorba şi despre George Pop. Habar nu avea cine a fost şi ce-a făcut. Nu ştia nimic despre mormântul tribunului, despre teiul unirii, despre monumente. Şi locuieşte doar la câţiva metri de casa memorială. N-a vizitat-o niciodată. Sunt mulţi băseşteni în situaţia lui. Mai ales cei tineri. Ce să mai zici despre alţii? Mi se pare dureros. Mormântul este neglijat. Teiul unirii plânge!

Poate că totuşi nu m-aş exprima, dacă istoricul din mine m-ar lăsa în pace. Ştim cât de importante sunt învăţămintele istoriei, lecţiile istoriei. Dacă nu le cunoaştem, suntem vulnerabili. Să nu uităm tapajul care s-a făcut şi se face în continuare pe tema simbolurilor secuieşti. Să nu uităm umilinţele la care românii ardeleni au fost supuşi. Unii îndură şi astăzi în propria lor ţară şi nimeni nu-i apără. Cum să uităm atunci de Badea George?

TEIUL CARE PLÂNGE

de prof. Traian RUS,
Vicepreşedinte A. C. BODAVA

Se apropie 1 Decembrie 2012. Gândurile noastre se îndreaptă iarăşi spre Băseşti, satul foarte drag mie, pe bună dreptate numit „Mica Romă” de la poalele Codrului.

S-a întâmplat ca unul dintre drumurile mele din ultima vreme să mă mai ducă o dată la Băseşti. Am avut un oaspete drag la muzeul satului din Oarţa de Sus, un student de la secţia de Etnologie a Facultăţii de Istorie-Filozofie a Universităţii Babeş-Bolyai, Răzvan Roşu. A venit trimis de prof. univ. Viorel Rogoz, nume de marcă al culturii contemporane, fiu al Ţării Codrului, pentru a susţine un recital în faţa orţenilor şi apoi un curs de etnomuzicologie în faţa studenţilor de la Universitatea de Nord din Baia Mare. Răzvan este un rapsod popular de excepţie şi a uimit asistenţa prin repertoriul său ales din straturi foarte vechi ale etosului din Ţara Moţilor şi mai ales prin gama largă de instrumente populare la care cântă. Acest „ultim tulnicar din România”, bursier al Universităţii din Tubingen, va deveni de bună seama un nume al folclorului românesc. Pentru specialişti a devenit deja. Iar mie mi-a căzut la suflet.