GÂNDURI DE 23 FEBRUARIE. SĂ LĂSĂM SPINII SĂ CREASCĂ?

22/02/2013

de prof. Traian RUS,
vicepreşedinte A. C. Bodava

George Pop de BasestiÎn fiecare an, în preajma zilei de 23 februarie, mă cuprinde o stare specială, o stare care mă obligă să mă exprim. Nu ascund că este însoţită şi de multă tristeţe. Poate şi de durere şi de neputinţă. Gândurile mele se îndreaptă iremediabil spre Băseşti, spre Marele Bărbat al românilor ardeleni, George Pop. Îi recitesc mereu istoria şi rămân uimit când realizez ce mare caracter a putut fi. Cât spirit de sacrificiu! Câtă putere! Câtă inteligenţă! Câtă dragoste pentru neamul său! Nu pot să nu-mi exprim recunoştinţa pentru moştenirea pe care ne-a lăsat-o. Nu pot, în acelaşi timp, să nu-mi plâng durerea, pentru că am ajuns atât de ticăloşi încât nu facem aproape nimic pentru a-l comemora, pentru a-l cinsti cum se cuvine în toate zilele de 1 august şi de 23 februarie.

Zilele trecute am fost din nou pe la Băseşti. Întâmplarea a făcut să cunosc un tânăr. Are cam 20-25 de ani. Mi-a făcut o impresie bună. Priceput în IT Discutând cu el despre una, despre alta, a venit vorba şi despre George Pop. Habar nu avea cine a fost şi ce-a făcut. Nu ştia nimic despre mormântul tribunului, despre teiul unirii, despre monumente. Şi locuieşte doar la câţiva metri de casa memorială. N-a vizitat-o niciodată. Sunt mulţi băseşteni în situaţia lui. Mai ales cei tineri. Ce să mai zici despre alţii? Mi se pare dureros. Mormântul este neglijat. Teiul unirii plânge!

Poate că totuşi nu m-aş exprima, dacă istoricul din mine m-ar lăsa în pace. Ştim cât de importante sunt învăţămintele istoriei, lecţiile istoriei. Dacă nu le cunoaştem, suntem vulnerabili. Să nu uităm tapajul care s-a făcut şi se face în continuare pe tema simbolurilor secuieşti. Să nu uităm umilinţele la care românii ardeleni au fost supuşi. Unii îndură şi astăzi în propria lor ţară şi nimeni nu-i apără. Cum să uităm atunci de Badea George? Citește restul acestei intrări »


TEIUL CARE PLÂNGE

26/11/2012

Basesti_Teiul Unirii

de prof. Traian RUS,
Vicepreşedinte A. C. BODAVA

Se apropie 1 Decembrie 2012. Gândurile noastre se îndreaptă iarăşi spre Băseşti, satul foarte drag mie, pe bună dreptate numit „Mica Romă” de la poalele Codrului.

S-a întâmplat ca unul dintre drumurile mele din ultima vreme să mă mai ducă o dată la Băseşti. Am avut un oaspete drag la muzeul satului din Oarţa de Sus, un student de la secţia de Etnologie a Facultăţii de Istorie-Filozofie a Universităţii Babeş-Bolyai, Răzvan Roşu. A venit trimis de prof. univ. Viorel Rogoz, nume de marcă al culturii contemporane, fiu al Ţării Codrului, pentru a susţine un recital în faţa orţenilor şi apoi un curs de etnomuzicologie în faţa studenţilor de la Universitatea de Nord din Baia Mare. Răzvan este un rapsod popular de excepţie şi a uimit asistenţa prin repertoriul său ales din straturi foarte vechi ale etosului din Ţara Moţilor şi mai ales prin gama largă de instrumente populare la care cântă. Acest „ultim tulnicar din România”, bursier al Universităţii din Tubingen, va deveni de bună seama un nume al folclorului românesc. Pentru specialişti a devenit deja. Iar mie mi-a căzut la suflet. Citește restul acestei intrări »


GHEORGHE POP de BĂSEŞTI – EROU al NEAMULUI şi SFÂNT în ALTAR

22/02/2012

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe Purtatorul de Biruinta

de Traian OROS,
vicepreşedinte al Asociaţiei Culturale „Bodava”

La 23 februarie 2012 se-mplinesc 93 de ani de la moartea marelui patriot Gheorghe Pop de Băseşti. S-a născut la 1 august 1835 în satul Băseşti din plasa Cehu Silvaniei (Sălaj), actualmente judeţul Maramureş, sat situat la poalele Codrului; din părinţi Petru Pop de Băseşti şi Susana Pop de Turţi, judeţul Satu Mare, ambii părinţi de viţă nobilă.

La 1860 se căsătoreşte cu Maria Loşonţi, căsătorie binecuvântată cu două fete: Maria Carolina (alintată „Linuca cea dragă”) care, din nefericire, după un an se stinge din viaţă, şi Elena Gheorghina care, prin căsătorie a devenit Elena Hossu Longin, o familie venerabilă de mari patrioţi.

Mai reamintim că Gheorghe Pop de Băseşti a fost un apărător fervent şi un susţinător al şcolii româneşti. El a iniţiat şi organizat, la Băseşti, în 1870, o consfătuire pregătitoare în vederea constituirii unei Asociaţii care să apere interesele învăţământului românesc şi a slujitorilor săi faţă de politicile tot mai agresive pe care le promovau guvernele de la Budapesta. Astfel, la 10 septembrie 1871, în adunarea ţinută la Şimleul Silvaniei ia fiinţă Reuniunea Învăţătorilor Români Sălăjeni (RIRS), asociaţie profesională. Cu această ocazie Gheorghe Pop de Băseşti şi Andrei Cosma au fost aleşi preşedinţi de onoare. Citește restul acestei intrări »


ACUM SLOBOZEŞTE PE ROBUL TĂU, STĂPÂNE…

16/02/2012

Traian Rus_1de prof. Traian RUS,
vicepreşedinte al Asociaţiei culturale „Bodava”

Se apropie data de 23 februarie şi gândul nostru pios trebuie să se îndrepte din nou spre Băseşti, spre cripta către care marele nostru poet Octavian Goga ne îndemna să mergem mereu: „Epigoni ai ţării mele, duceţi-vă la ea ca să învăţaţi dragostea de neam”. Poetul popular ne îndeamnă să păstrăm vie faima marilor eroi ai neamului:

Din Şişeşti pân’la Băseşti
Numai cete voiniceşti!
Lucăceşti şi Popeneşti
Fala Ţării Româneşti
Să te-nchini, să-i pomeneşti.

Se vor împlini 93 de ani de când „Badea George” s-a mutat pentru a-şi dormi somnul de veci alături de ţăranii pentru care s-a jertfit. La 26 februarie 1919 a avut loc slujba de înmormântare. „După cel dintâi dangăt de clopot, dracii roşii (bolşevicii) din hoardele lui Béla Kun trimit ploaie de gloanţe asupra casei eroului nostru, încât ferestrele salonului unde era catafalcul se cutremurau de ropotul puştilor şi mitralierelor vrăjmaşe” (dr. Irineu Pop Bistriţeanul, Băseştiul şi ilustrul său bărbat George Pop, Ed. Carpatica, Cluj-Napoca, 1995, p.108). Apoi, în carul ţărănesc tras de şase boi, împodobit cu cetini de brad, bătrânul naţiei noastre a mers cu inima împăcată: Biruise! Chiar dacă duşmanii săi, orbiţi de ura lor ancestrală, au continuat să-l atace şi după moarte, sufletul său râdea: „V-am biruit!” Armata română era aproape! Iată, după o viaţă martirică, un sfârşit apoteotic! Citește restul acestei intrări »


Urmașii lui George Pop de Băsești

14/02/2012

de prof. Traian RUS,
vicepreşedinte, Asociaţia Culturală BODAVA

Gheorghe_Pop_de_BasestiAm ezitat mai mulţi ani în publicarea acestui articol,  pentru că informaţiile mele se bazau doar pe memoria orală a sătenilor din satele codrene, dar şi în ideea păstrării unei imagini imaculate a marelui tribun de la Băseşti. M-am consultat atât cu urmaşi ai celebrei familii, cât şi cu istorici contemporani de anvergură şi cu toţii mi-au dat girul pentru a scoate la lumină un aspect necunoscut din viaţa lui George Pop, chiar dacă el însuşi a cerut tuturor membrilor familiei să-l păstreze ca o taină de suflet.

Da. George Pop de Băseşti are urmaşi direcţi!

foto_Delia FloreaStudiind viaţa şi activitatea unei celebre „dinastii” de dascăli codreni, familia Robu, originară din comuna Oarţa de Jos, am aflat că întemeietorul acesteia, Petre Robu (1855-1924), era printre cei mai apropiaţi colaboratori ai tribunului. Mai mult, i-a devenit ginere. Georgeta Robu (căsătorită Cedică), remarcabil profesor şi dirijor de coruri, în prezent pensionară, cu domiciliul în Ulmeni, nepoata lui Petre Robu, mi-a relatat următoarele:

„În perioada stagiului militar efectuat la Cluj (1858-1860), participând la un bal la Răscruci, Geoerge Pop a cunoscut-o pe Maria Losonţi, văduva baronului maghiar Sebeşi, cu care va lega prietenie. În urma relaţiei cu această văduvă, va rezulta în 1859 o fiică, pe nume Ana. Pentru a nu le afecta „imaginea”, Maria Losonţi a hotărât să dea această fetiţă la orfelinat.

În 20 octombrie1860, George Pop, ajuns plutonier al Companiei a XIII-a din Regimentul „Carol Ferdinand” din Cluj, s-a eliberat din armată, iar în toamna aceluiaşi an s-a căsătorit cu Maria Loşonţi Sebeşi. Amândoi au convenit să nu semnaleze că au o fiică în afara căsătoriei, astfel o lasă pe Ana în continuare în orfelinat.

În 1862 se naşte prima fiică de după căsătorie, Maria Carolina, care moare după câteva zile, în 16 ianuarie 1862.

A doua fiică de după căsătorie este Elena – Georghina, viitoarea doamnă Elena Pop Hossu-Longin, născută la 26 noiembrie 1862, decedată la 15 mai 1940. Citește restul acestei intrări »