O, Doamne! Ce fain o mai fo’ la Maramu’!

28/10/2014

de Puiu RĂDUCAN

Cine n-are prieteni să-şi facă rost! Cui are, să-i trăiască! Eu aş zice, cu gura plină, că am prieteni, că am mulţi şi buni, dar şi că… numărul lor creşte – îmi spune… cineva…

Să vorbesc acum despre prietenul Vasile Morar, despre marele poet român, Vasile Morar, ar însemna să-l decupez de la inimă şi să-l „vând”, ceea ce… nu se cade.

Ca şi în alte dăţi, am fost invitat de Vasile a lui Morar din Chelinţa Ulmeniului de Maramureş la o mare sărbătoare, Zilele oraşului Ulmeni.

Drumul a fost frumos (la dus), vreme prietenească, chiar dacă la Iaşi ninsoarea se rostogolea şi văruia străzile. Cum nu-mi place să întârzii la întâlniri, aşa s-a întâmplat şi acum, când îl aşteptam la Ulmeni în faţa şcolii, pe „fratele” Vasile, cavaler de Morar al Chelinţei străbune.

Nu am stat mult de vorbă, timpul, ucigaşul pe care-l plătim, ne zorea şi trebuia să mergem la gară să-l aşteptăm pe prietenul de-acum (atunci nu-l cunoşteam), pe justiţiarul, dar şi pe scriitorul Ioan Scorobete – membru al U.S.R.

Am mers împreună, apoi ne-am aşezat lucrurile la locul găzduirii şi cum palinca maramureşeană nu aşteaptă mult, am drumeţit la d-nul Croata – un croat stabilit la Ulmeni –, la o… degustare. Citește restul acestei intrări »

Anunțuri