SEMNAL EDITORIAL – MĂRTURII MARAMUREŞENE

REMEMBER: GÂNDURI LA APARIȚIA REVISTEI „MĂRTURII MARAMUREȘENE”, An III, nr. 6-7 iunie, 2021

de Olimpia MUREȘAN

Mărturisesc că m-am bucurat sincer să lecturez încă un număr din revista de cultură, tradiție și atitudine civică care apare trimestrial, având ca membri fondatori pe Radu Botiș și Andreia Botiș, revistă ce apare sub egida UZPR și a Asociației Cultural Creștin Umanitare „Ars Vivat”.

Diversitatea scriitorilor și a scrierilor m-a făcut să cred că și acest număr de revistă completează tabloul preocupărilor literare din nordul țării și nu numai – voi aminti că ilustrația este făcută de Maria Berciu – care transmite prin imaginea copertei și nu numai istoria porților maramureșene, a manuscriselor și nu în ultimul rând a Bibliei străvechi creștine.

Radu Botiș ne comunică printr-o imagine artistică tabloul erei rebele ce o trăim în poezia Era rebelă… „Atâtea găselnițe îmbracă noi legi/ Platforme scârbind chiar esența./ Mai strâmtă-i cărarea atâtor pribegi/ schițând, tare jalnic, chicios opulența… Doi câte doi, patru ori cinci/ Rebelă eră, căzută, în clinci.”

Interesantă este istoria vieții

„Armonii celeste”

de Angela-Monica JUCAN

Sub magneticul titlu „Armonii celeste”, a apărut, în anul 2009, cel de-al patrulea volum editat de Cenaclul „Arionda” (Galaţi). Culegerea cuprinde poezii şi două scrieri în proză. Nu-mi dau seama dacă este o antologie sau un florilegiu*, adică dacă selecţia a fost sentimentală ori imparţială. Amănunt care va interesa, peste ani, istoria literară. Acum, contează mai puţin.
Sunt, în carte, scriitori consacraţi şi scriitori debutanţi, dar a căror valoare nu este dată de vechimea în literatură.

RADU BOTIŞ. Armonii într-adevăr celeste. Stihuri în care se îngână lira cu panseul, zicerea cu struna. Dumnezeu – întotdeauna prezent, numit, cu siguranţă şi cu veneraţie, în simbol antonomazic, „Cel Bun, „Cel Blând”, „Tatăl Bun”. Un imperativ plin de cumpăt şi de cuviinţă – „Vorbeşte Doamne, vremea e puţină / […] / Adu-mi aminte de-un tărâm ceresc / […] / Nu înceta Prea Bune să-mi vorbeşti”. O exprimare enunţiativ-reală – „Voci divine însoţesc / Revederea-n sfânta taină, / Solii în divină haină / Ai tărâmului ceresc”.