Agenda evenimentelor culturale din săptămâna 11-15 septembrie 2017 – Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

08/09/2017

de Ştefan SELEK

prof. univ. Gheorghe Chivu

Oaspetele săptămânii: prof. univ. dr. Gheorghe Chivu, membru corespondent al Academiei Române.

Luni, 11 septembrie
ora 17, Salonul artelor

afis_Salonul de vara_2017

Va avea loc vernisajul expoziţiei de pictură de grup „Salonul de vară” al membrilor Asociaţiei Artiştilor Plastici „Alexandru Şainelic”, organizat în colaborare cu Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş şi Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”. Citește restul acestei intrări »


Enfin, acestea fiind zise, îţi doresc audiţie plăcută

08/09/2015

Trupa Arhaic in concert la Bucuresti

de Adrian POP

Nicolae DobosÎţi trimit o melodie pe versurile lui Gheorghe Chivu, cîntată de Trupa Arhaic medievală, folk vechi, de calitate. Liderul şi compozitorul acestei trupe ce promovează un folk vechi, cu elemente îmbinate de folclor, trecînd prin elemente de folk autohton şi celtic, este Nicolae Doboş care era profesor de chitară şi instrumente de suflat la Şcoala populară Sorin Mircea Predade artă din Sighet (pe vremea cînd l-am cunoscut eu, prin anii 2000-2001, unde director era atunci Ion Ardeleanu-Pruncu), cred că unele nume ţi-s familiare, cunoscînd o parte a intelectualităţii sighetene.

Alex AntonescuTrupa Arhaic e invitată la tot felul de festivaluri acum – e pe val, cum s-ar spune – datorită stilului lor, de la folclor autohton, elemente de muzică medievală celtică, folk românesc autentic combinate într-un sunet inconfundabil ce le dă o amprentă sonoră distinctă.
https://www.youtube.com/watch?v=OLevKwokglE – asta e „Clamare” pe versurile lui Chivu Citește restul acestei intrări »


„Pietrele mele de drum erau măsurate numai de ceruri şi stele” (Gheorghe Chivu – încercare biografică – partea a patra)

14/06/2015

_pictura de Gheorghe Chivu

de Angela-Monica JUCAN

În urma Războiului pentru Reîntregirea Neamului, statisticile indicau, în România, un număr de 350.000 de orfani de război, dintre care doar 20.000 au putut fi luaţi în ocrotirea statului[1].

Gheorghe Chivu a fost unul din cei 20.000. Ajuns în grija Casei Invalizilor, Orfanilor şi Văduvelor de Război (I. O. V. R.), el şi-a petrecut copilăria mai mult prin internate, excepţie făcând vacanţele. Regimul de viaţă a fost auster, ca în asemenea aşezăminte, dar copilul era obişnuit de-acasă cu lipsurile, poate mai puţin cu disciplina. Şansa de a învăţa carte a compensat, întrucâtva, pierderea tatălui. Amară şansă. Dar viitorul a fost demn.

„Sunt fiul tuturor celor care luptând pentru cei mulţi n-au ajuns  să  mă mai aibă.
Sunt fiul tuturor celor cu barba în iarbă.
Ca bărbănocul am răsărit printre cadavre de sângerări de ferige”

„Imperiala mare

Sub protecţia amintitei instituţii, Gheorghe Chivu urmează şcoala primară, apoi gimnaziul şi începe cursurile Seminarului Teologic din Constanţa. Copilul s-a ataşat mult de acest oraş. Marea, portul, pescăruşii îi vor rămâne pentru totdeauna în inimă. Reproducem câteva rânduri din fragmentul autobiografic redactat la persoana a treia, aflat în păstrarea profesorului Dragomir Ignat: „Dar peisajul dobrogean şi marea se pare că i-au fost dascălii cei mai demn de urmat. A cunoscut aici diferitele neamuri dintr-un port cosmopolit, atât pe localnicii români, greci, armeni, turci, tătari, cu tot ceea ce caracteriza pe vremea aceea Dobrogea: panaire (iarmaroace) cu negustori ambulanţi de bragă, susan, halviţă, halva, pepeni, cereale etc., unde se aciuau totdeauna tiribombe, cu scrâncioabe, ringhişpiluri, jocuri de noroc, cu pungaşi de buzunare şi [tineri?[2]] pe lângă care treceau cadâne, flori de trotuar ale pierzaniei[3]. Citește restul acestei intrări »


„Şi de-i pricep doinirea, nu pot să-i înţeleg / Din noaptea ei susurul şi tâlcul ei întreg” (Gheorghe Chivu – încercare biografică – partea a treia)

17/04/2015
Şi de-i pricep doinirea, nu pot să-i înţeleg / Din noaptea ei susurul şi tâlcul ei întreg”[1]

de Angela-Monica JUCAN

Lui Gheorghe Chivu îi plăcea numele mamei lui, Demetra, pentru că – spunea – provine din mitologia agricolă. De provenit, provine, dar nu ne aşteptăm ca părinţii ei sau naşii să fi ştiut ceva despre zeiţa greacă Demeter.

Gheorghe Chivu

Gheorghe Chivu

În certificatul de naştere al viitorului om de cultură care are şi el nume „agricol”, numele mamei este trecut în corespondentul românesc: Dumitra. Poetul o numeşte de cele mai multe ori Demetra, uneori pronunţând ambele variante.

La data naşterii lui Gheorghe Chivu, Demetra Chivu, născută Panduru, avea 30 de ani, deci s-a născut în anul 1882. Era mai tânără cu cinci ani decât soţul. Părinţii ei erau, probabil, originari tot din Chirnogi, sau cel puţin unul din ei, dar ea s-a născut în Curcani.

Satul Curcani a fost înfiinţat curând după Războiul de Independenţă, prin împroprietărirea cu pământ a unor combatanţi de pe frontul din Balcani. Ei erau, de loc, din satele apropiate – Chirnogi, Gruiu, Mitreni, Olteniţa, Şoldanu. Actul de înfiinţare a localităţii a fost emis de Carol I, la 24 septembrie 1878.

Satul era destinat „însurăţeilor”. La înfiinţarea comunei, Carol I a spus: Sunt fericit de a putea fi astăzi naşul întâiei comuni a însurăţeilor care trebuie să poarte numele de „Curcani”, ca amintire a faptelor măreţe din ultimul răsbel în care bravii Dorobanţi şi-au schimbat, pe poalele Balcanilor, această poreclă în renume. Citește restul acestei intrări »


„Ei, sfinţii noştri părinţi morţi mult prea de tineri” (Gheorghe Chivu – încercare biografică – partea a doua)

15/03/2015

de Angela-Monica JUCAN

Dar eu, cu numele de-acum al meu nu seamăn[1]

Tatăl lui Gheorghe Chivu este Dobre Chivu, fiul lui Brodeanu.

Gheorghe Chivu

Gheorghe Chivu

Pentru că Gheorghe Chivu face câte o precizare despre numele părinţilor lui, ne vom opri puţin, aici, la numele Dobre. Gheorghe Chivu spune numai că „numele mic al tatălui este specific onomasticii din Câmpia Dunării”. Vom adăuga noi că Dobre e nume vechi, însuşit de români din antroponimia slavă, încă din perioada aşezării slavilor pe pământul nostru[2]. Descifrarea sensului numelui nu e dificilă: înseamnă „bun”. Ce n-a ştiut, probabil, Gheorghe Chivu, este faptul că Dobre este vocativul lui Dobru (ca Petre, pentru Petru).

Rămas orfan de tată, Dobre, născut Brodeanu, a devenit Dobre Chivu, prin înfierea lui (nu ştim la ce vârstă), de către Paraschiv Chivu (nume pleonastic!) care nu avea copii. N-a fost de-ajuns războiul. A mai trebuit şi această multiplă dramă: mama să înstrăineze nu nişte bunuri materiale, ci, sfâşiat din suflet, un copil (dar, oare, numai unul?); copilul să fie el cel la care s-a putut renunţa; fraţi despărţiţi; o relaţie familială de vitregie. Nu ştim cât a fost caritate şi cât interes în această „tranzacţie”. De bună seamă, pe lângă blidul de zeamă primit, copilul a fost un ajutor în gospodărie şi la lucrul câmpului. Nu ştim nici cât de înstărit a fost tatăl adoptiv şi ce moştenire promitea. În orice caz, putea fi vorba doar de una materială – casă, acareturi, pământ, animale, pentru că Paraschiv Chivu nu s-a preocupat să dea copilului o minimă ştiinţă de carte. Eu sunt fiu de ţăran sărac şi analfabet[3] – spunea poetul, într-un interviu din care reiese şi că nici moştenirea materială n-a fost prea mare. Citește restul acestei intrări »


„Ne amintim izvoare dintr-un tărâm prădat”

12/03/2015
(„Ne amintim izvoare dintr-un tărâm prădat”[1])

de Angela-Monica JUCAN

Gheorghe Chivu

Gheorghe Chivu

Maramureşul, pentru mine, odraslă de oier pierdut prin transhumanţă în câmpiile Pontului Euxin, înseamnă revenire la obârşie[2].

Memorie circumstelară. Afirmaţia lui Gheorghe Chivu nu poate corespunde decât parţial realităţii. E foarte probabil să nu i se fi povestit multe despre bunicul din partea tatălui şi Chivu să nu-şi fi pus mai târziu întrebări despre verosimilul sumarelor relatări – topitură tot mai omogenă, cu timpul, de amintire, uitare, reconstituire, împodobire. Pentru el, trebuie să fi avut mai mare importanţă păstrarea cu dragoste a unei legende familiale decât aflarea unui adevăr, fie el chiar mai frumos sau mai „onorant”, dar cu aura misterului stinsă.

Aşadar, bunicul paşte turmele de cumulus pe deasupra întinderilor pontice.

Şi totuşi…

Să pornim de la prezumţia de adevăr. Dar să verificăm toate elementele pe care ni le oferă, în cunoştinţă de cauză sau nu, Gheorghe Chivu. Avem următoarele piese: Maramureş, oier, transhumanţă, Dobrogea. Le adăugăm elementul onomastic Brodeanu – numele bunicului, ştiut de noi tot din relatările lui Gheorghe Chivu. În alt interviu, Gheorghe Chivu spunea: Pot răspunde că sunt şi descendent, cu o bună parte a sângelui meu mocănesc, oamenilor de la munte şi că mă simt ca o apă care se întoarce la izvoare, la obârşiile sale[3], de unde reţinem referirea la mocani. Nu o dată, Chivu atribuie Maramureşului valori matriceale la nivelul genealogiei sale. Obârşia maramureşeană însă nu se poate susţine, pentru că Maramureşul „stă în opoziţie” atât cu numele Brodeanu, cât şi cu transhumanţa, mocanii, Dobrogea. Nu se poate susţine nici stabilirea bunicului în Dobrogea. Citește restul acestei intrări »