Vasile Gaftone – 85 de ani de la nașterea publicistului și prozatorului maramureșean

Vasile Gaftone
(10 decembrie 1936 – 22 februarie 2018)
vitrină de carte realizată la Sala de lectură Carte curentă

„Fin documentarist, cu o scriitură nervoasă, dar extrem de umană, Vasile Gaftone este un ziarist care nu s-a ofilit. Iarba verde a profesiei ne stă mărturie. Până în ziua de azi scrie, descoperind teme de mare actualitate. Nu totdeauna, poate, am fost de acord cu opiniile dumisale. Dar mi-a plăcut şi îmi place că are un neastâmpăr care îi dă tinereţe. Îi simt ca pe vremuri o energie profesională de invidiat. Un model de tenacitate, absorbit de această uluitoare meserie, care se vede nu te doboară, ci te ţine în viaţă.” (Gheorghe PÂRJA)

Vasile Gaftone s-a născut pe 10 decembrie 1936, în satul Salva, judeţul Bistriţa Năsăud. A absolvit Şcoala medie silvică din Năsăud, a urmat apoi Facultatea de Ziaristică la Bucureşti (1959-1961) şi Facultatea de Drept la Cluj (1964-1968). A lucrat la ziarul maramureşean „Pentru Socialism” până în 1986. După 1990, a lucrat 2 ani la Biblioteca Judeţeană ca biograf, bibliolog şi

Agenda evenimentelor culturale ale săptămânii 6 – 10 septembrie 2021 – Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare

 Joi, 9 septembrie

ora 13.00, Sala de conferințe

Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare organizează lansarea a două volume semnate de scriitoarea Rodica Dragomir, unul de poeme intitulat „Botezul firului de iarbă” și unul de povestiri cu titlul „Labirintul”, ambele apărute la Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2020.

Despre cărți și autor vor vorbi: poetul Gheorghe Pârja, prof. dr. Delia Muntean, prefațator.

Moderator: dr. Teodor Ardelean.

Activitatea va avea loc

Revista „Nord Literar”, nr. 5, mai 2021

Cu volumul „Între real și imaginar. Incursiuni în proza fantastică franceză din secolul al XIX-lea” (2020), Gheorghe Glodeanu – teoretician profesionist al literaturii fantasticului – își extinde călătoria în beletristica genului, investigând narațiuni din literatura franceză. În cronica asupra acestei lucrări, Delia Muntean urmărește excursul teoretic, autorii și operele analizate. Săluc Horvat conturează cu pricepere portretul lui Niculae Gheran, după cum este surprins în volumul „La spartul târgului. Interviuri și 75 de dedicații

Filiala „Maramureș” – proiect de cultivare a limbii române prin lectură

Alina LEMNEAN
șef serviciu Săli de lectură – Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare
Elena ȘINIȚA
șef filială – Biblioteca „Maramureș”, filială a Bibliotecii Municipale ,,B.P. Hasdeu”, Chișinău

Municipiul Chișinău a devenit mai bogat cu o bibliotecă românească la data de 13 octombrie 2001. Inaugurarea acestei biblioteci, cu semnificativul nume „Maramureș”, din cadrul proiectului cultural „Carte pentru românii din afara granițelor”, s-a realizat la inițiativa directorului Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, domnul Teodor Ardelean, și a doamnei Lidia Kulikovski, pe atunci, directorul general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chișinău.

Revista „Nord Literar”, nr. 4 aprilie 2021

Numărul din luna aprilie al revistei de cultură „Nord Literar” vine cu surpriza debutului în proză al lui Săluc Horvat, cu fragmentul intitulat „Inginerul stagiar”, dintr-o narațiune în curs de publicare („Casa din strada piezișă”). Corespondența din Chișinău aduce un amplu studiu despre „Nicolae Dabija, poetul cu aripa sub cămașă”, semnat de Ana Bantoș.

Din alte îndepărtate comunități culturale românești au scris pentru „Nord Literar” Theodor Damian (SUA)

Pamfil Bilţiu – Ion Stan Pătraş şi zestrea sa artistică

de Gelu DRAGOȘ

O carte de colecţie, o carte reprezentativă pentru Maramureş, ne propune neobositul etnolog Pamfil Bilţiu şi colaboratoarea şi consoarta lui, Maria Bilţiu. Apărută în condiţii grafice deosebite, ea se numeşte „Ioan Stan Pătraş şi zestrea sa artistică”, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, editura „Cetatea Romei”, director dr. Nicoară Mihali (carte-simbol, tocmai bună pentru a putea fi oferită turiştilor care ne trec pragul).

Demersul domnului Pamfil Bilţiu este salutar fiindcă Maramureşul, dacă se identifică cu ceva, se identifică cu porţile maramureşene, bisericile de lemn, folclorul de pe Iza şi Mara şi în mod excepţional cu „Cimitirul vesel” din Săpânţa.

Din Cuvântul de început, numit „Argument” aflăm că: „Lucrarea noastră îşi propune să umple un gol resimţit de multă vreme. Prin ea ne propunem să analizăm şi să tratăm opera meşterului Ioan Stan Pătraş sub toate aspectele ei,

REVISTA „NORD LITERAR” NR. 3, MARTIE 2021

Noul număr al revistei de cultură „Nord Literar” propune cititorilor pagini de creații literare, de interpretări critice și de noutăți editoriale de interes.

În cronica „Deșeuri, granițe, tristeți”, Ștefan Borbély face o retrospectivă a volumelor publicate de poetul maramureșean Echim Vancea, observând lirismul „de tip meditativ, introspectiv, rafinat depresiv și melancolic”, o poezie „ocupată de cuvinte negre, prevestitoare ale «marii treceri»„. În același stil se încadrează și cel mai recent, „Culoarul șarpelui”, despre care cronicarul afirmă că este un „volum crâncen, obsedat de implozie și de boală”. Sunt urmărite atent tema „umbrei”, sintaxa lirică și imaginarul „melancolic-paralizant”.

Un alt poet maramureșean

Maramureșul muzical: lexicon biobibliografic

 

 

O CARTE DE BUNĂ ȘI DEMNĂ MEMORIE CULTURALĂ

În trecut se spune, mai mult în stil de prevestire, că în mâinile acelui om condeiul îi va ședea bine odată! Acum, în fața acestei lucrări monumentale, pot să rostesc din preaplinul certitudinilor consolidate prin lectură, că autorilor li se potrivesc perfect „meseria” şi pasiunea de a scrie. Căci, jucând rolul de cronicari ai timpurilor trăite şi completând aceste eforturi cu o documentare încărcată de spiritul acribiei, Simion și Lotica Vaida reușesc să ne aducă din sinuosul univers al drumurilor Mnemosinei ceea ce ar putea fi interesant vectorial pentru Istoria Armoniei în Maramureș.

O prietenie „de virtute”!

de dr. Teodor ARDELEAN
     Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
     Redactor-șef al revistei „Familia română”

acad. Nicolae Dabija și dr. Teodor Ardelean

În urmă cu o săptămână primeam de la Chișinău, Filiala „Maramureș”, vestea că academicianul Nicolae Dabija și-a luat zborul spre înălțimi celeste. O moarte neașteptată, un tribut al tribunului plătit pe noul altar „COVID”, o pierdere greu de cuantificat acum, un gol uriaș pentru sufletul românesc în mare-lucrarea-lui!

L-am cunoscut în ianuarie 1991, la Chișinău, la Troița dusă de noi spre cinstirea lui Eminescu. Apoi la „Independență”, la „prima zi” a limbii române, la inaugurarea bibliotecilor „Transilvania” și „Maramureș”, la alte evenimente importante cultural, întinse pe acești ultimi treizeci de ani, cu deosebire la lansările cărții „Ochii Basarabiei” a lui Gheorghe Pârja, editată de biblioteca băimăreană în tiraj esențial, cu prefața transmisă de „fratele Nicolae” și cu postfața subsemnatului. 

„Am impresia că descalecă sufletul nostru încă o dată dinspre Maramureş”

Nicolae Dabija

Zile de ianuarie pe malul Prutului. Aici, pe malul drept al apei, care încă mai este graniţă între oameni de acelaşi neam şi sânge, mă întâlnesc cu binecunoscutul scriitor şi om politic din Basarabia. Nicolae Dabija. Era în ziua de 14 ianuarie 1992, deci în preziua naşterii lui Eminescu. Eu mă îndreptam cu un grup de maramureşeni spre Căpriana şi Chişinău, dânsul pleca la Putna pentru a-şi ridica un premiu literar. Drumurile noastre s-au întâlnit în punctul de frontieră Sculeni. Cu toată graba noastră, l-am rugat să aibă răgazul unui dialog, aici la Prut.

Gheorghe Pârja: Domnule Nicolae Dabija, au venit şi maramureşenii spre Basarabia. Am venit cu istoria şi cu sufletul deschis să ne cunoaştem, că prea mult am stat despărţiţi unul de altul de o apă nevinovată şi o vinovată sârmă ghimpată. Deci, am venit.

Nicolae Dabija: Am impresia că descalecă sufletul nostru încă o dată dinspre Maramureş, aşa cum a descălecat odinioară sufletul românesc al lui Dragoş, care nu s-a oprit la apa Prutului, fiindcă atunci, la 1352, nu exista încă grănicerul sovietic. Din ceea ce ştiu eu, a venit întâi Dragoş, ca vasal al regelui Ungariei, şi după aceea, în 1359, a venit Bogdan ca voievod al unei ţări independente, care a fost Moldova. Pentru noi anul 1359 este o dată mai importantă,