27 octombrie: Inaugurarea Ansamblului sculptural de la Târgu-Jiu

27/10/2022

La data de 27 octombrie 1938 a fost inaugurat ansamblul monumental de la Târgu Jiu conceput de Constantin Brâncuşi în cinstea ostaşilor români căzuţi în Primul Război Mondial, ansamblu ce cuprinde cele trei capodopere brâncușiene: „Masa Tăcerii”, „Poarta Sărutului” și „Coloana fără sfârşit” sau „Coloana Infinitului”, dar și cele 24 scaune din piatră, în forma de clepsidră dispuse de o parte și de alta a Aleii Scaunelor, alee ce face legătura între „Masa Tăcerii” și „Poarta Sărutului”.

Propunerea de a ridica acest ansamblu i-a fost adresată marelui sculptor în 1935, când Liga Națională a Femeilor din județul Gorj, prezidată de Arethia Tătărescu, soția primului-ministru din acea perioadă, Gheorghe Tătărescu, i-a solicitat lui Brâncuși să înalțe la Târgu Jiu o „coloană” în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Brâncuși a acceptat propunerea, iar în 1937, a început să lucreze la definitivarea „Coloanei Infinitului”, mergând în același timp în carierele de la, Banpotoc și Rușchița ca să aleagă piatra pentru „Poarta Sărutului” și „Masa Tăcerii”. După ce materialul a fost ales, marele sculptor s-a apucat de finalizarea ansamblului monumental, ansamblu ce a fost terminat în toamna anului 1938 și inaugurat la data de 27 octombrie, același an.

Aici la Târgu Jiu există singurele opere de artă ale lui Brâncuși expuse în aer liber, opere Citește restul acestei intrări »


Constantin Brâncuşi – 140 de ani de la naștere. Simboluri funerare arhaice în Coloana fără sfârşit

19/02/2016

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

BrancusiColoana fără sfârşit a lui Brâncuşi, amplasată la Târgu Jiu, fascinează şi impune într-un fel aparte. Coloana îşi modifică mereu nu doar semantica, ci şi forma, prin efecte optice stranii, în funcţie de unghiul în care se aşază privitorul.

Mai întâi, trebuie să te apropii de ea în fapt de seară, înainte de asfinţitul soarelui, venind dinspre apus pe Calea Eroilor, aşadar având soarele în spate. Atunci Coloana ţi se înfăţişează luminată în toată splendoarea ei. Are culoarea aurie-pală, fără reflexe metalice, în nuanţa grâului copt. Pe măsură ce te apropii, modulele romboedrice îşi pierd contururile tăiate geometric, încât, dintr-un anume unghi, întregul pare chiar un spic de grâu uriaş, de dimensiuni halucinante, onirice. Să nu ne scape din vedere că în Grecia antică, la iniţierea în Misterele de la Eleusis, epoptului i se arăta în final, ca simbol suprem, un spic de grâu. Acesta învedera şi revela totodată misterul principal al vieţii. Grâul este substanţa vieţii, întrucât ne hrăneşte şi întreţine viaţa, nu doar fizic, ci şi metafizic. Ca principiu metafizic al vieţii, este esenţa nevăzută a tuturor formelor de viaţă. Apoi, nu este doar substanţa vieţii, ci şi sensul vieţii, care sens este rodirea prin moarte. În acest sens simbolul a fost valorificat şi în Evanghelie. Iisus a spus că grăuntele de grâu care nu moare, adică acela care nu încolţeşte, rămâne stingher. Iar cel care moare (încolţeşte), aduce roadă multă. Citește restul acestei intrări »