ZBOR DE FLUTURI ȘI COPII

de Gabriela Genţiana GROZA

Zori de Brumărel –
covorul de brândușe
încântă priviri

La Grădina Botanică din Cluj vegetația este încă de un verde frumos, specific anotimpului estival. Se pare că vara nu s-a îndurat să plece așa de ușor de la noi, ceea ce ne-a bucurat, desigur. De îndată ce intri în incinta acestei instituții științifice îți atrage atenția bustul botanistului de seamă Alexandru Borza, întemeietorul Grădinii Botanice clujene și al geobotanicii în România. Tot aici este și bustul lui Florian Porcius , membru al Academiei Române, un alt botanist

Diplomaţia minunată a florilor

de Vasile LECHINȚAN

Jurnal din anii ciumei Covid 19

Am fost astăzi la Grădina Botanică, cel mai frumos şi mai mângâietor sufleteşte centru al Clujului, cu feeria lui de flori multicolor înflorite, momentan fiind paradisul lalelelor. Cele de pe „platoul Florian Porcius” – aşa îl numesc eu ad-hoc, pentru că acolo e statuia marelui botanist de origine năsăudeană – sunt pe deplin înflorite acum, urmează să se deschidă multe şi de la marginea aleii de la intrare, de o parte şi de alta, spre statuia „Domnului Florilor Clujene”,

PARFUM DE ETERNE COROLE (I)

Printre iubitorii minunilor naturii

de Gabriela Genţiana GROZA

Mi-a fost hărăzit să cunosc în studenţie Grădina Botanică ,,Dimitrie Brândză’’ de la Cotrocenii Capitalei. Eram pe atunci preocupată mai mult de studiu. Am susţinut, în clădirea din incintă, examene la histologie vegetală şi botanică sistematică. Cerinţele erau maxime, timpul pentru învăţat era totdeauna insuficient, iar dascălii noştri destul de exigenţi. Astfel că amintirea frumoaselor asociaţii botanice şi biodiversitatea floricolă de pe la noi şi de aiurea, plantate cu grijă acolo, îmi evocă azi şi emoţiile de la examene. Prospeţimea corolelor, deschise magic sub lunecarea soarelui pe bolta cerului din zona sudică a ţării, îmi sugerează de fiecare dată parfumul inegalabil al tinereţii mele, magia clipelor pe care le-am aşezat în sipetul tainic al sufletului meu.

Peste ani, în 1988, când soţul meu a fost numit Director General al Regionalei de Cale Ferată Cluj, am păşit pentru prima oară într-o altă oază de frumuseţe vegetală, în Grădina Botanică ,,Alexandru Borza’’ din Cluj-Napoca, fondată în 1872 odată cu Universitatea Cluj. Locuiam pe atunci în clădirea Regionalei, în două birouri şi un hol transformate în locuinţă de serviciu. Camere cu tavanul înalt, care se termina abia în cer, aşa mi se păreau, poate fiindcă la Ploieşti locuisem într-un apartament de bloc. Spaţiu impropriu de locuit, rece, neprietenos. Dormitorul era aşezat deasupra unei încăperi în care se afla un grup electrogen care intra în funcţie după miezul nopţii, când se întrerupea curentul electric în toată urbea. Ziua mă străduiam să uit de somnul chinuit de peste noapte, când încercam să adorm cu pernele apăsate pe urechi. Orice ieşire în aer liber mă reconforta.