Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 327 (1-15 iunie). Fragmente

26/06/2016

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

foto_Delia FloreaDragii mei enoriași! Hristos S-a-nălțat!

Cancerul Europei. Circulă pe internet textul unui protocol (memorandum), care ar fi fost încheiat în 2014 între Uniunea Europeană și guvernul Greciei, în vremea când această țară se zbătea între viață și moarte, datorită datoriilor uriașe pe care le avea. Documentul cuprinde condițiile ce ar fi fost impuse țării respective, pentru ca să i se acorde ajutoarele bănești necesare ieșirii din criză. Clauzele respective ar trebui puse în practică din toamna anului 2016, până în 2020. Ele priveau însă și alte state europene, fiind ca un fel de „buchet” de obiective, pe care uniunea și-ar fi propus să le realizeze. Am citit și ne-am cutremurat. Să dea Dumnezeu ca documentul respectiv să nu fie oficial, să fie o diversiune sau orice altceva, dar să nu fie pus niciodată în practică nici în Grecia, nici în alt stat al Europei.
[…]
A comenta aceste prevederi ar necesita cărți întregi. O concluzie se impune: dacă acest memorandum (protocol) între Uniunea Europeană și guvernul Greciei este adevărat și el urmează să fie pus în aplicare începând din această toamnă, este un semn clar al începutului sfârșitului. Ne-am pus multe speranțe în Uniunea Europeană când am aderat la ea, dar ușor-ușor ne dăm seama că nu este ceea ce am căutat. Amestecul brutal în politica, economia, în viața statelor componente, tendința de a le transforma în colonii, tendința de a face din cetățenii statelor componente niște marionete, niște cifre statistice, Citește restul acestei intrări »


Despre Ortodoxie, criză economică şi foloasele sau avantajele ei, în viziunea Bisericii

23/11/2011

Delia Florea_Altar_1de Stelian GOMBOŞ

Intrând direct în subiect, vom susţine că principala critică din perspectivă religioasă la adresa practicilor financiare are în vedere dobânda sau, cu un termen mai dur, camăta. Consiliul de experţi recomandă în fapt regândirea etică a sistemului de finanţare actual: „Nu este întâmplător că mai multe religii tradiţionale au o atitudine prudentă, iar uneori chiar negativă faţă de perceperea dobânzilor bancare. Camăta a fost întotdeauna considerată ca fiind o activitate morală îndoielnică şi incertă. Activitatea financiară şi de credit poate deveni dubioasă din punct de vedere moral dacă aceasta, în goana fără scrupule după profit, se abate de la scopul şi vocaţia sa iniţială – aceea de a face viaţa oamenilor mai bună şi economia mai eficace. Din acest motiv, în prezent, profesia consultantului financiar necesită nu doar un control public minuţios, dar şi un puternic autocontrol etic. Fără a solicita respingerea folosirii posibilităţilor oferite de instrumentele financiare moderne şi fără a ne manifesta câtuşi de puţin dorinţa de a reveni la formele naturale ale economiei, credem că este necesar să se treacă la o evaluare echilibrată a tuturor avantajelor şi dezavantajelor modelului financiar mondial actual.” Ar fi aici de spus că, pe fundalul crizei în care se zbate o bună parte a spaţiului cultural şi social germinat de Creştinism, nu puţini lideri musulmani văd într-o astfel de situaţie dovada superiorităţii etice a Islamului. Or, este adevărat că produsele financiare propuse de băncile declarate musulmane par superioare din punct de vedere etic celor „creştine”, dar nu este mai puţin adevărat că profitul pe care îl fac se bazează tot pe o diferenţă între valoarea banilor daţi şi cea a banilor încasaţi. Altfel spus, Islamul nu are o reţetă etică prin care profitul să fie complet eliberat de prezumţia de cămătărie sau speculaţie. Citește restul acestei intrări »