Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XX (2020), nr. 414 (16 – 31 Ianuarie)

11/02/2020

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Poleială postumă. De la Revoluție încoace am fost obișnuiți de către posturile de televiziune cu niște spectacole grotești. Seară de seară politicienii noștri s-au certat ca la ușa cortului, acuzându-se reciproc de tot felul de infracțiuni: ba că unul a furat mai mult decât altul, ba că unul a încălcat de mai mule ori legea decât celălalt etc. I-am văzut adesea duși de poliție, cu cătușe la mâini, la sediile unor instituții menite să facă ordine în stat și să impună domnia legii, dar am auzit a doua zi că au ieșit peste noapte pe ușa din dos și sunt bine-mersi, parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Am auzit de unii că au fugit din țară după ce au făcut țării pagube astronomice și, pe undeva prin nu știu ce insule, se prăjesc la soare, punând la cale alte și alte escrocherii viitoare. De îndată ce vreunul a ajuns pe vreo colină socială, Citește restul acestei intrări »


31 August – Ziua Limbii Române – Grigore VIERU

31/08/2019

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Scrisoare din Basarabia

de Grigore Vieru

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită                           
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.

În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.  Citește restul acestei intrări »


„Lui Marin Sorescu”

08/03/2019

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

grigore-vieru

Grigore Vieru

(n. 14 februarie 1935, Pererîta, judeţul interbelic Hotin, Regatul României – d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

 

MICĂ BALADĂ
Lui Marin Sorescu

Pe mine
mă iubeau toate femeile.
Mă simţeam puternic şi sigur.
Ca Meşterul Manole
am cutezat
să ridic o construcţie
care să dăinuie veşnic.
Am început lucrul
şi le-am chemat la mine
pe toate:
pe Maria, pe Ana,
pe Alexandra, pe Ioana…
Care va ajunge întâi,
pe-aceea-n perete o voi zidi.
Dar din toate femeile
a venit una singură:
Mama.
– Tu nu m-ai strigat,
fiule?!

Din volumul RĂDĂCINA DE FOC

Autor GRIGORE VIERU; Editura UNIVERS, Bucureşti, 1988

http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Cultura&optiune=Literatura&optiune2=1935.02.14+-+2009.01.18+-+Grigore+Vieru

Cu respect,

Valentin-Nicolae Bercă

„România Magnifică” – http://www.romaniamagnifica.ro – un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

„Atenție”

25/02/2019

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

grigore-vieru

 

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererîta, judeţul interbelic Hotin, Regatul României – d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Atenţie:
vin politrucii
care vor bate în masă
cu tovarăş pistolul.

Citește restul acestei intrări »


„Și să vadă ce-i de făcut mai departe.”

21/02/2019

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.presalocala.com/wp-content/uploads/2012/12/masa-tacerii-brancusi.jpg&imgrefurl=http://www.presalocala.com/2012/12/23/targu-jiu-si-brancusi/masa-tacerii-brancusi/&h=255&w=380&sz=30&tbnid=bAo_Kpngs-x4LM:&tbnh=90&tbnw=134&prev=/search%3Fq%3Dbr%25C3%25A2ncu%25C5%259Fi%2Bmasa%2Bt%25C4%2583cerii%26tbm%3Disch%26tbo%3Du&zoom=1&q=br%C3%A2ncu%C5%9Fi+masa+t%C4%83cerii&usg=__5iFRam9RfYtF90yujAPAtl3tSeQ=&docid=u2awzXKmfosGhM&sa=X&ei=IM-xUc2kN7Oh7Ab7poDgAg&ved=0CEEQ9QEwBQ&dur=523

Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobiţa, România – d. 16 martie 1957, Paris, Franţa) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuşi a fost ales membru postum al Academiei Române.

Masă de piatră.
Scaune goale de piatră.
Aşteaptă
Întoarcerea din bătălii
A vitejilor voievozi.
La ceas de taină
Ei vor veni
Să-şi odihnească braţul
De piatră,
Fruntea grea ca de piatră
Şi să vadă
Ce-i de făcut mai departe.
O, e o tăcere
Atât de afundă
Că se aud Carpaţii spre seară
Cum, aplecându-se, aştern umbra
Pe masă,
Curată şi răcoroasă.

Citește restul acestei intrări »


Al XXVI-lea Simpozion anual „Mihai Eminescu” la New York – (169 de ani de la naşterea poetului)

08/01/2019

Simpozion Mihai Eminescu_Simpozion Unirea Principatelor_New York_ian. 2018

COMUNICAT DE PRESĂ

Academia Oamenilor de Ştiinţă din România Filiala USA, Mitropolia Ortodoxă Română a celor Două Americi, Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, New York, Societatea Română Creştină „Dorul”, New York organizează în 12 și 13 ianuarie 2019 Simpozionul anual „Mihai Eminescu”, ediția a XXVI-a, în două părți, sub titlurile generice „Discursul identitar la Eminescu: Patriotism şi naţionalism ieri şi azi în conştiinţa românească” și „Omagiu lui Eminescu: Cultură şi creaţie”.

Partea întâi

Discursul identitar la Eminescu: Patriotism şi naţionalism ieri şi azi în conştiinţa românească

Sâmbătă, 12 ianuarie 2019, orele 10:00 AM la restaurantul Boon (Queens Blvd. cu 40 street)

Protocolul deschiderii: Pr. Prof. Dr. Theodor Damian, Președintele Institutului Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, Organizatorul Simpozionului; Ing. Cristian F. Pascu, Preşedintele Societăţii Române Creştine „Dorul” (înfiinţată 1903), New York; co-organizator, „Constelaţia Eminescu” în actualitate Rugăciune de M. Eminescu.

Comunicări:

Moderatoare: Prof. Mariana Terra

Citește restul acestei intrări »


Irina Lucia Mihalca și luntrea visului ei din… o mie de vieți și-o nouă viață ‒ impresii de cititor

21/03/2018

de Gheorghe PÂRLEA

coperta_Dincolo de luntrea visului_Irina Lucia MihalcaPe internet, poeţii noştri domină oceanul virtual hotărnicit între ţărmurile limbii române, observă cel ce s-a născut în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Prozatorii au şi ei culoarele lor de navigare, dar mereu sub rezerva discriminării, în raport cu poeţii. În era vehiculului Google, contemplatorii nu mai au timp să urmărească parcursul lung al prozei, fie şi dacă autorul îşi postează pe rând secvenţele romanului sau ale nuvelei, perceptibile ca unităţi de sine stătătoare. „Timpul e bani”, remarcă „filozoful” pragmatic al prezentului. Un poem-două pe zi, treacă-meargă. Dar o proză… e cronofagă. Poate de aceea s-au înmulţit poeţii! Ba nu! Ştim (de la Alecsandri încoace) că la români poeţii nu se înmulţesc, ci se nasc necondiţionat ca poeţi: „Românul s-a născut poet”, recunoaşte bardul de la Mirceşti. Ei însă, poeţii, vin pe lume doar cu germenele poetic, urmând ca acesta să încolţească, să crească, mai mult sau mai puţin. Citește restul acestei intrări »