HAIBUN

PE ARIPI DE TALENT

de Gabriela Gențiana GROZA

Zori de Brumărel –
în adiere de vânt
câteva șoapte

Profesia de dascăl mi-a oferit de-a lungul existenței nebănuite, interesante momente. M-am simțit atrasă de domeniul în care misiunea mea era să modelez minunate făpturi, așa cum am văzut la mama mea, învățătoare în Ploiești. Am simțit dintru început că pe umerii mei apasă o mare responsabilitate. Am avut apoi norocul, ca pe lângă activitatea de instrucție și educație, să pășesc în lumea condeierilor compunând cu mult drag literatură pentru copii: poezii și povestiri. Am fost instruită de dascălii mei de la Facultatea de Biologie din București să predau elevilor biologie, un obiect fascinant după mine. Zilele trecute am fost contactată de talentata mezzosoprană Lavinia Bocu, o fostă elevă de-a mea de la Colegiul Național clujean „George Coșbuc” de unde m-am pensionat în anul 2000. Am lăcrimat și m-am întristat știind că draga ei mamă, inegalabila jurnalistă Michaela Bocu, a trecut la cele veșnice la sfârșitul

TERAPIE PRIN LECTURĂ

de Gabriela Genţiana GROZA

Zi de făurar –
la balul literelor
versuri de haiku

Se spune că „nimic nu e întâmplător”. Astfel îmi explic apariția de curând la Editura Ecou Transilvan a Antologiei intitulată „Petrecerea cuvintelor”, care cuprinde scrierile membrilor Cenaclului Literar-Artistic al Cadrelor Didactice „Octavian Goga” Cluj-Napoca.

Tot astfel pot afirma despre apariția revistei „Albatros” volumul 34, revista Societății de Haiku Constanța, editată prin strădania unor împătimiți ai poemelor în stilul liricii nipone adulți și elevi din țară și din străinătate.

Am avut plăcuta surpriză să mă întâlnesc în paginile Antologiei cu dascăli, poeți și scriitori care activează în Cenaclul de la Biblioteca Județeană Cluj. Cenaclul poartă numele poetului care susținea

BUCURIA COPILĂRIEI

de Gabriela Genţiana GROZA

Zori de Cireșar –
petale de caprifoi
înmiresmate

Privesc uneori evoluția copiilor în zilele acestea, după izolarea care ne-a fost impusă tuturor în urma apariției șmecherului de Virusache. Dacă adulții și bătrânii au înțeles mai mult sau mai puțin despre ce este vorba, mă impresionează micuții care la un moment dat au rămas închiși în casă. La Tinca în județul Bihor, unde ne aflăm, condițiile de apropiere dintre oameni revin încet, încet la normal. Îmi place să-i văd pe copii deplasându-se cu bicicleta spre Băile din localitate și înapoi spre centru, glăsuind voioși. Cei care merg pe jos și ne cunosc ne salută și ne grăiesc politicoși. 

PISICA FILICA

de Gabriela Genţiana GROZA

Zori de Răpciune –
Pisica alăptează
Puii nou născuți

O știam pe pisica Filica încă de anul trecut când a început să ne îndrăgească nevoie mare, sosind cu precizie de ceasornic de fiecare dată când ne așezam la masă pe terasă. Am asistat anul acesta la hârjoana ei cu vreo trei curtezani, masculi serioși de altfel, de vreme ce, după perioada de gestație, urma să fete și să mărească șeptelul local cu ceva progenituri interesante. Ne tot gândeam văzându-i burtica umflându-i-se, la ce maternitate vor ieși din uterul său fiii sau fiicele dumneaei?!? Cu câteva zile înainte de eveniment, puii se mișcau în burtică, desigur nerăbdători să iasă în lume…

FILICA E DIN NOU MĂMICĂ

de Gabriela Genţiana GROZA

Căldură blândă –
pisicuța flămândă
la sânul mamei

Câteva zile bune, chiar mai mult de o săptămână, a fost mare hârjoană în curtea noastră. Filica a fost curtată de vreo trei cotoi, care de care mai nărăvaș. Iute de lăbuțe, pisica tărcată, cu nimic mai frumoasă decât altele din rasa ei, se angaja în jocul amoros iscat acum, în plină pandemie… Ce miorlăieli, ce glasuri colorate s-au avântat în plină zi și în miez de noapte!… În cele din urmă au insistat mai cu spor doi amorezi, unul mai în vârstă și celălalt tinerel și ager foc; au rămas să își dispute mâța cea focoasă. Și când te gândești că Filica avea deja trei puișori pe care îi hrănea cu laptic, îi dezmierda, îi spăla, ce mai, ca o mamă bună ce era… Cele trei ghemulețe au crescut, doi dintre pisoiași au plecat pe undeva, nu se știe unde.

ARMONIE ÎN NATURĂ

(haibun)

de Gabriela Genţiana GROZA

În miez de Florar –
în lumina soarelui
palpitând viața

Am așteptat cu nerăbdare să revenim pe meleaguri bihorene după o perioadă de ședere volens-nolens în apartament, ca tot omul ajuns la senectute fără voia lui, considerat a avea imunitatea slăbită, inamic declarat al comunității prin eventuala răspândire a neghiobului de „ducă-se pe pustiu!”…

BLÂNDUL BRUMAR

de Gabriela Genţiana GROZA

Vremea neobișnuit de caldă din Brumar a prelungit plimbările prin parcuri, pe alei, mai mult ca în alți ani. În Parcul Rozelor se aude susurul Someșului din apropiere, ceea ce dă un farmec în plus locului, unde vin copii, tineri și vârstnici deopotrivă, ca să ia o gură de aer. Pe apă se zbenguie în voie păsări întâlnite aici frecvent: frumoasele rațe sălbatice și pescărușii. De nicăieri parcă se aud croncănituri de ciori, iar din loc în loc, zborul fericit al porumbeilor completează minunatul decor autumnal. Mai mult ca în alte zile sunt plimbați copiii în cărucioare, iar unii se alintă la înălțime, pe umerii tăticilor tineri… Bicicliștii străbat distanțele, pe pista destinată lor, alături de câte un fiu sau fiică, care nu se lasă mai prejos decât frumoșii lor părinți.

CA O LUMINIȚĂ

de Gabriela Genţiana GROZA

Plutire în vis –
printre măslini înfloriți
sclipiri de fluturi

Mă gândesc uneori cum trebuie să fi arătat bunicul meu matern, grecul Spiridon, sosit pe meleagurile prahovene, în localitatea Vadu Săpat. Avea să-și găsească sufletul pereche în persoana bunicii mele Ecaterina și să rămână pentru totdeauna în localitatea cu dealuri presărate cu viță de vie și pomi fructiferi, scăldată din plin de razele soarelui. Cu spirit de negustor, bunicul a deschis o prăvălie mult așteptată în sat. Spiridon și Ecaterina au avut împreună unsprezece copii, nouă fete și doi băieți. Bunicul a trecut la cele veșnice destul de timpuriu, după cincizeci de ani. Bunica a trăit peste optzeci de ani. Anghelina, mama mea, avea să vină pe lume în decembrie 1904, fiind ultimul copil în familia lui Spiridon Smedoiu.

HAIBUN DE VACANȚĂ LA POESIS

de Gabriela Genţiana GROZA

Suntem la prima întâlnire a membrilor cenaclului Poesis de la Colegiul Național „George Coșbuc” din Cluj-Napoca, într-o splendidă după amiază de toamnă. Momentele petrecute în natură în vacanța estivală sunt încă proaspete. Amicii mei s-au familiarizat cu tehnica poemului haiku. E timpul să învețe să cunoască și alte genuri literare japoneze.

Le citesc haibunul NATURA LOC MAGIC DE POPAS (din volumul meu La mâna lui Cronos, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2012).

Prin foi de gorun
se strecoară zorile
ca-într-o dantelă

Sublime acorduri de Strauss

Gabriela Genţiana, Cristina, Teodor Groza

de Gabriela Genţiana GROZA

Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena are pentru mine și soțul meu o semnificație aparte. Ne-am cunoscut în București, când eram studenți, la 1 februarie 1964, și ne-am căsătorit după câteva luni, pe 21 mai, în zi sfântă. Anul acesta am împlinit 53 de ani de când suntem împreună. În această perioadă fiii noștri s-au căsătorit și are fiecare câte un urmaș. Ajunși la vârsta senectuții trăim printre semenii noștri cu credința că e vremea celor tineri să fie pe scena deschisă a vieții.