de Gabriela Gențiana GROZA
Culori de toamnă
așternute peste tot
amintind clipe
Fiecare dintre noi vine în lume cu un bagaj de gene moștenite de la părinți. La rândul lor părinții au primit însușiri de la cei care le-au dat viață și le-au îndrumat pașii până ce au devenit capabili de a fi independenți de grija părintească. Mi-ar fi plăcut nespus de mult să îi cunosc pe bunicii din partea mamei mele, dar ei trecuseră la cele veșnice când am început eu să știu întâmplările lumii acesteia. Anghelina, mama mea, a fost cel de al unsprezecelea copil al bunicului Spiridon venit din Grecia și al Ecaterinei cu care s-a căsătorit. Bunicii au trăit în localitatea Vadu Săpat, județul Prahova, acolo unde aveam să mă nasc și să viețuiesc și eu până la vârsta de nouă ani. Din satul natal ne-am mutat împreună cu părinții la Ploiești, ca să putem învăța în școlile de aici. Am avut marea șansă ca să îi avem în viață pe bunicii din partea tatălui meu, preotul poet Niculaie Martinescu. Bunicul, lucrător feroviar în portul Constanța, a avut împreună cu bunica o fată și patru băieți dintre care doi cu studii teologice. Tatăl meu, care a urmat Facultatea de Teologie din Cernăuți, avea un talent oratoric deosebit și datorită unei mari iubiri a semenilor săi era apreciat de enoriași. Noi, cei cinci frați, patru fete și un băiat, mergeam mai ales vara la dragii noștri bunici de la Constanța. Tatăl meu, Niculaie Martinescu, născut la 5 noiembrie 1910, a trecut la cele veșnice la 9 septembrie 1982. În ultimele clipe de viață Citește restul acestei intrări »
Publicat de angelasimionca 
e-Bibliotheca septentrionalis 