Haikuul, veșnic tânăr

18/01/2013

foto_Delia Florea_Amintirea unei toamne

de Gabriela Genţiana GROZA

S-a scris şi se scrie haiku. Sunt printre noi împătimiţi ai poemului liric nipon care descoperă delicateţea tristihului şi respectă regulile compunerii, atât cât se poate, dat fiind specificul trăirilor noastre, şi mai cu seamă a posibilităţii de a crea versuri nepieritoare cu ritm şi rimă, cu feluritele nestemate, neasemuitele metafore prezente în operele condeierilor români. Iată însă că sunt din ce în ce mai mulţi poeţi în lume şi la noi care îndrăgesc genul acesta atât de interesant şi surprind momente aparent insignifiante ale vieţii în bijuterii literare cu reguli anume de compunere. Se poate şi fără metafore!… Deşi, uneori, se mai strecoară câte una…

În volumul 366 lecţii de haiku publicat de Florin Grigoriu în anul 2009 la editura Amurg sentimental din Bucureşti am descoperit o pleiadă de haijini din a căror operă se desprind regulile de bază ale scrierii haiku-ului. Citez din volumul valoros al domnului Florin Grigoriu: Citește restul acestei intrări »