Ziua BRÂNCUȘI – 19 februarie

19/02/2021

Constantin Brâncuși, alături de câinele său Polaire
(19 februarie 1876 – 16 martie 1957)

Motto:

„Creează ca un Dumnezeu, poruncește ca un rege, muncește ca un sclav.” (Constantin Brâncuși)

În opera sa, Brâncuși a oglindit felul de a gândi, lumea profund spirituală a țăranului român. Prin obârșia sa țărănească și-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradițiile, miturile și funcția magică a artei populare românești. Astfel, bazându-se pe puternica spiritualitate a culturii milenare românești, Brâncuși a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realității. A știut să exprime esența lucrurilor, a vitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual.

Constantin Brâncuși s-a născut la 19 februarie 1876, la Hobiţa, în judeţul Gorj. A absolvit, în 1902, Şcoala de arte din Bucureşti. La scurt timp, în 1906, își expune primele sculpturi pentru prima oară la Societe Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d’Automne din Paris. În 1907 este prezentată prima versiune a „Sărutului”, care a stat la baza celebrei lucrări „Poarta Sărutului”, din Ansamblul de la Târgu-Jiu, din care fac parte şi „Coloana fără sfârşit” şi „Masa Tăcerii”. „Rugăciunea”, „Domnișoara Pogany”, „Somnul”, „Fântâna lui Narcis”, se numără printre lucrările celebre ale sculptorului român, considerat deschizător de noi direcţii în arta modernă. Participă cu regularitate la expoziții colective din Paris, București, New York și din toată lumea, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany.

Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori Citește restul acestei intrări »


„Și să vadă ce-i de făcut mai departe.”

21/02/2019

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.presalocala.com/wp-content/uploads/2012/12/masa-tacerii-brancusi.jpg&imgrefurl=http://www.presalocala.com/2012/12/23/targu-jiu-si-brancusi/masa-tacerii-brancusi/&h=255&w=380&sz=30&tbnid=bAo_Kpngs-x4LM:&tbnh=90&tbnw=134&prev=/search%3Fq%3Dbr%25C3%25A2ncu%25C5%259Fi%2Bmasa%2Bt%25C4%2583cerii%26tbm%3Disch%26tbo%3Du&zoom=1&q=br%C3%A2ncu%C5%9Fi+masa+t%C4%83cerii&usg=__5iFRam9RfYtF90yujAPAtl3tSeQ=&docid=u2awzXKmfosGhM&sa=X&ei=IM-xUc2kN7Oh7Ab7poDgAg&ved=0CEEQ9QEwBQ&dur=523

Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobiţa, România – d. 16 martie 1957, Paris, Franţa) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuşi a fost ales membru postum al Academiei Române.

Masă de piatră.
Scaune goale de piatră.
Aşteaptă
Întoarcerea din bătălii
A vitejilor voievozi.
La ceas de taină
Ei vor veni
Să-şi odihnească braţul
De piatră,
Fruntea grea ca de piatră
Şi să vadă
Ce-i de făcut mai departe.
O, e o tăcere
Atât de afundă
Că se aud Carpaţii spre seară
Cum, aplecându-se, aştern umbra
Pe masă,
Curată şi răcoroasă.

Citește restul acestei intrări »


„Ea pare o înșirare de sicrie dacice puse unele peste altele la nesfârșit”

20/02/2019

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

 

Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobiţa, România – d. 16 martie 1957, Paris, Franţa) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. 

Constantin Brâncuşi a fost ales membru postum al Academiei Române.

Având ca viziune naşterea şi moartea lumii, pietrele genialului Brâncuşi stau neclintite ca nişte menhiri într-un spaţiu viu. Sculptorul dorea să creeze un univers mitic pe care arcul istoriei universale să-l cuprindă şi să-l asimileze în zona sa.

Artistul a sfârşit prin a contempla ceea ce visase. Unui specialist, prin vederea grupului de la Târgu-Jiu, i se pot revela izvoarele artei vechi a lumii, sensul şi amploarea sa într-o viitoare abstracţiune.

Unui om simplu suportând şocul brutal şi divin al vederii artei îi poate da iluminare asupra lucrului concret, îl poate asimila în ea însăşi, îl poate înnebuni. Citește restul acestei intrări »


Constantin Brâncuşi – 140 de ani de la naștere. Simboluri funerare arhaice în Coloana fără sfârşit

19/02/2016

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

BrancusiColoana fără sfârşit a lui Brâncuşi, amplasată la Târgu Jiu, fascinează şi impune într-un fel aparte. Coloana îşi modifică mereu nu doar semantica, ci şi forma, prin efecte optice stranii, în funcţie de unghiul în care se aşază privitorul.

Mai întâi, trebuie să te apropii de ea în fapt de seară, înainte de asfinţitul soarelui, venind dinspre apus pe Calea Eroilor, aşadar având soarele în spate. Atunci Coloana ţi se înfăţişează luminată în toată splendoarea ei. Are culoarea aurie-pală, fără reflexe metalice, în nuanţa grâului copt. Pe măsură ce te apropii, modulele romboedrice îşi pierd contururile tăiate geometric, încât, dintr-un anume unghi, întregul pare chiar un spic de grâu uriaş, de dimensiuni halucinante, onirice. Să nu ne scape din vedere că în Grecia antică, la iniţierea în Misterele de la Eleusis, epoptului i se arăta în final, ca simbol suprem, un spic de grâu. Acesta învedera şi revela totodată misterul principal al vieţii. Grâul este substanţa vieţii, întrucât ne hrăneşte şi întreţine viaţa, nu doar fizic, ci şi metafizic. Ca principiu metafizic al vieţii, este esenţa nevăzută a tuturor formelor de viaţă. Apoi, nu este doar substanţa vieţii, ci şi sensul vieţii, care sens este rodirea prin moarte. În acest sens simbolul a fost valorificat şi în Evanghelie. Iisus a spus că grăuntele de grâu care nu moare, adică acela care nu încolţeşte, rămâne stingher. Iar cel care moare (încolţeşte), aduce roadă multă. Citește restul acestei intrări »