La mulți ani, Horia Bădescu!

Horia Bădescu – n. 24 februarie 1943, Arefu, județul Argeș. Este poet, prozator și eseist român contemporan, fiul lui Gheorghe Bădescu, învățător, și al Elenei (n. Petcu). Urmează școala primară și gimnazială în localitatea natală, iar apoi devine elev al Liceului „Vlaicu Vodă” din Curtea de Argeș (1957-1961). Licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1968), unde a studiat cu profesorii Mircea Zaciu, Ion Vlad, Iosif Pervain, Octavian Șchiau, Dumitru Drașoveanu, Ion Pulbere, Dumitru Pop etc. Lucrează ca redactor la Studioul teritorial de radio Cluj, fiind șef al secției culturale (1968-1971), apoi redactor-șef al secției de tineret. În 1987, este numit director al Teatrului Național din Cluj. Devine director al Radioteleviziunii din Cluj, începând din 22 decembrie 1989, apoi în 1994, lucrează în diplomație, funcționând ca director adjunct (1994-1996) și director al Centrului Cultural Român de la Paris (1997-1998), ulterior ca diplomat în cadrul Direcției Culturale a Ministerului de Externe. Este doctor în litere cu teza Memoria Ființei – Poezie și Sacru (1997). Membru fondator (1990) și vicepreședinte (1990-1992), președinte (1992-1994), al Societății culturale „Lucian Blaga”. Opera sa este tradusă și publicată în reviste literare din Franța, Belgia, Spania, SUA, Canada, Rusia, India, Bulgaria, Italia, Macedonia, Armenia, Vietnam, Peru etc. Este distins cu Ordinul Național „Meritul cultural” în grad de Comandor în anul 2004.

Astăzi, la aniversarea celor 77 de ani, devine Cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca și va avea loc o dublă lansare a cărților „Căderea din Rai” si „Poduri și vămi” semnate de Horia Bădescu.

POETULUI HORIA BĂDESCU

la decernarea titlului de Cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca

de Gabriela Genţiana GROZA

Născut în Argeș, a venit
Pe plai ardelenesc și iată
Că pana lui a dăltuit
O operă apreciată. 

De Ziua Culturii Naţionale, la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România

COMUNICAT DE PRESĂ

Duminică, 15 ianuarie 2017, ora 12.30, membri ai Filialei Cluj a U.S.R. vor fi prezenţi, ca în fiecare an, la Momentul Eminescu din faţa Teatrului Naţional „Lucian Blaga”.

Luni, 16 ianuarie 2017, ora 12.00, are loc, la sediul filialei clujene, o Şezătoare literară dedicată Zilei Culturii Naţionale.
În program:

Crăciun cu bucurie

Precum ochii zilei dintâi
şi lumina luminată a lacrimii,
precum surâsul zăpezii
şi dimineaţa cireşilor
fie-vă sufletul în Noaptea cea Sfântă!

Premiile Ligii Scriitorilor din România pentru cărţile apărute în anul 2015

de Comitetul director al LSR

Liga Scriitorilor din România premiază anual cele mai bune produse editoriale care au văzut lumina tiparului în anul editorial precedent.

Pentru această ediţie, au fost luate în considerare doar cărţile sosite pe adresa noastră pentru jurizare până la 1 martie 2016, adică 137 de titluri, făcându-se câte trei nominalizări pentru fiecare gen literar, şi în final au fost stabilite titlurile câştigătoare.

Cele 137 de titluri selectate au apărut sub sigla a 41 de edituri din 22 de oraşe din România, iar 5 sunt cărţi apărute în Canada.

Cu veteranii de război, la Mănăstirea Habra – Groși

de Viorica URSU

Cel care nu și-a găsit încă locul de drept între sfinții martiri ai credinței și ai neamului românesc – dar pe care îl are, de fapt –, Mihai Viteazul, este cinstit la Mănăstirea „Învierea Domnului” Habra din comuna Groși, cu deosebire la sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavriil. Pentru că vechiul locaș de închinare fusese distrus, asemenea atâtor altora, acum mai bine de 400 de ani, tocmai pentru vina de a-l fi sprijinit pe domnitorul român unificator de țară și de neam.

Reclădită de curând, Mănăstirea „Învierea Domnului” Habra și-a ales ocrotitori pe Sfinții Mai-Mari Voievozi, iar praznicul lor este, prin grija maicilor acestei Mănăstiri, și prilejul pomenirii lui Mihai Viteazul, împreună cu eroii românilor din toate vremurile, de aici și de pretutindeni.

De ani buni, slujba Sfintei Liturghii din această zi de sărbătoare este urmată de parastasul care are loc la monumentul voievodului român, din incinta Mănăstirii, pomenirea de care vorbim devenind aici tradiție.

PĂŞEŞTE CU SFIALĂ ÎN ŞCOALA SANCTUAR

de Gabriela Genţiana GROZA

Profesiunea de dascăl are cel mai mare impact asupra creşterii şi dezvoltării fiinţelor omeneşti. Mlădiţele se metamorfozează clipă de clipă, au nevoie de cunoaştere profundă, de înţelegere, uneori chiar de sacrificiu personal al adultului sub a cărui baghetă magică se află acestea în anii de şcoală. M-am aflat la Colegiul Naţional „Emil Racoviţă” într-o zi de „toamnă nebun de frumoasă la Cluj”, cum sugestiv o numeşte poetul clujean Horia Bădescu. Sala festivă a Colegiului i-a cuprins cu căldură pe elevii din clasa pregătitoare şi pe cei din clasele I-V, pregătiţi să îşi arate dorinţa de cunoaştere a cărţilor scrise pe suport de hârtie, dar şi pe cei care colaborează la apariţia lor: editorul şi scriitorul. În centrul atenţiei a fost răsfăţatul motănel ploieştean Sulfinică, dar şi eroul de necontestat, Toni, purceluşul roz de pluş, îndrăgit chiar de la prima vedere. O mică zână din clasa pregătitoare ne-a încântat recitând cu emoţie poezia, semn că sensibilitatea micilor mei cititori mă obligă să mai compun încă versuri pentru copii. Le-am citit poezii, le-am interpretat un fragment din Rapsodia română compusă de George Enescu şi Imnul Europei, m-am destăinuit lor, dragilor mei cititori şi nepreţuiţilor dascăli, fiindcă fără ei, noi, creatorii de stihuri şi povestiri, nu am exista. Copiii sunt dornici să ne cunoască, să ştie cum, într-o lume bulversată, mai sunt semeni care se apleacă cu sfinţenie asupra sufletului lor curat, asupra plantelor, animalelor, fiinţe lăsate de bunul Dumnezeu pentru noi, cei care avem menirea să le protejăm existenţa firească pe pământ. Să fii racoviţist e o mândrie. Rezultatele la carte îi îndreptăţesc pe elevi să dorească să ştie de la un scriitor ca mine dacă m-am adaptat vremurilor şi aştern mai întâi pe hârtie scrierile sau le redactez pe computer, aşa cum am fost întrebată de un copil isteţ din clasa întâi. Anii de

şcoală trec mai rapid decât îşi pot elevii imagina. Peste ani, adulţi fiind, fiecare cu profesia lui, vor veni la Colegiu să îşi revadă dascălii şi clasa în care au învăţat. Dilemele pe care le au azi, se vor fi stins între timp. Ca în poemul meu: