Atelierele de traducere literară București, 18-23 aprilie 2016

COMUNICAT DE PRESĂ

Sâmbătă, 23 aprilie 2016, s-au încheiat Atelierele desfășurate la sediul Institutului Cultural Român cu șase poeți britanici și 80 de masteranzi ai Masteratului pentru traducerea textului literar contemporan al Universității București. Rezultatul acestor ateliere este o antologie de poezie contemporană românească, pe care o va publica în curând editura online a UB, Contemporary Literature Press.

Ideea acestor ateliere îi aparține directorului MTTLC, Lidia Vianu. De organizarea lui s-au ocupat: echipa Headsome Communication, Universitatea București, Institutul Cultural Român, Uniunea Scriitorilor din România și Muzeul Național al Literaturii Române. Atelierele sunt parte din programa de studiu a MTTLC, care traduce atât literatură română în limba engleză, cât și literatură engleză în limba română. Anul acesta, subiectul a fost poezia.

SEMNAL EDITORIAL: „Capăt de linie” de Leon-Iosif Grapini

Faţă de acest volum al lui Leon-Iosif Grapini am o deosebită afinitate. Prozatorul din Cluj a redescoperit şi valorificat cu competenţă un lucru pe care l-am observat şi eu şi l-am aplicat în teatru: există situaţii, personaje, replici în literatură care depăşesc cu mult ca potenţial opera care le-a creat. Instinctiv, au observat asta şi Alexandre Dumas, şi alţii care şi-au extins biografia personajelor, prea vitale pentru a încăpea într-un singur text. O încercare de pionierat a făcut în acest sens Paul Georgescu.

Acum câteva luni i-am adunat la cazinoul din Sinaia pe câţiva „trăitori” ai începutului anilor 1920, culeşi de prin literatura noastră: Felix Sima, Stănică Raţiu, Gore Pirgu, Dan Deleanu cu Monica lui, Wanda din „Gaiţele” şi Mona din „Steaua fără nume”. Leon-Iosif Grapini a făcut mult mai mult decât atât: mai răbdător, mai aplicat (ardelean), mai entuziast (italian, după nume), el a valorificat mai profund, în povestiri migălite şi construcţii bine închegate, imensa potenţialitate a unor personaje „nedrept” închise în textele unor scriitori români, şi nu personaje din capul afişului – scuzaţi ligamentul –, ci caractere aparent mărunte: „proştii” lui Rebreanu, cumetrele dintr-o povestire a lui Preda, şeful de gară şi acarul de la Groşan şi mulţi alţii.