ÎN 1982 LA MÎNĂSTIREA DINTR-UN LEMN

19/06/2014

de Dan CIACHIR

Mi-au rămas într-un caiet cîteva note din săptămîna petrecută la Mînăstirea dintr-un Lemn la începutul toamnei anului 1982: „9 Septembrie

// Dimineaţa, la Mînăstirea dintr-un Lemn, lîngă biserica mică, printre brazi, slujba pentru ctitori. 15 călugăriţe, preotul şi cîteva femei îngenunchiate în cimitir. Ultima rugăciune şi apoi se cîntă Veşnica pomenire. Slujbă săvîrşită în natură, în cîntec de păsărele, într-o zi luminoasă şi nespus de frumoasă. // Am sosit aici ieri, de hram – Naşterea Maicii Domnului – cu PreaSfinţitul Gherasim şi cu un diacon. La 9.30, cînd am coborît din maşină, era destulă lume în biserica de zid, ridicată de Matei Basarab, în pridvor şi afară. În cea mai mare parte, ţărănci cu basmale şi broboade, femei în vîrstă, însă şi tinere, bărbaţi ale căror chipuri şi port mi-i aminteau pe cei văzuţi în urmă cu douăzeci de ani în vacanţele de vară petrecute la Verbicioaia; tot în Oltenia. Stăteam în strana din stînga, între şase elevi de seminar care cîntau şi se închinau cu evlavie, pătrunşi, serioşi. La sfîrşitul Liturghiei, PreaSfinţitul Gherasim a vorbit cîteva minute, simplu, scurt, făcîndu-se uşor înţeles. Cînd a terminat, din piepturile celor prezenţi au izbucnit cîte-un Săru’ mîna! (femeile) şi cîte un Să trăiţi! (bărbaţii)”.

Era pentru a doua oară cînd PreaSfinţitul Gherasim, pe atunci Arhiereu-vicar cu titlul de Piteşteanu, al Eparhiei Râmnicului şi Argeşului, conduse de episcopul Iosif Gafton, mă invitase la Vâlcea, unde mai fusesem şi în iulie 1982. Am locuit în iulie, tot o săptămînă, în clădirea centrului eparhial, într-o odaie largă, răcoroasă, curată, unde nu pătrundeau zgomotele oraşului. În fiecare zi mergeam pe la cîte o mînăstire cu PreaSfinţitul, care, la plecare, mi-a oferit un exemplar din cartea sa Preotul Radu Şapcă, omul şi epoca sa. Întors la Bucureşti, am reuşit să public o recenzie sau o cronică literară despre volum. Citește restul acestei intrări »