Provocările bibliotecii în era informatizării

de Diana FILIP
     Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Motto:

Cu cât priveşti mai departe în spate, cu atât vei vedea mai departe înainte. (Winston Churchill)

Sfârşitul secolului al XX-lea a fost marcat de apariţia şi dezvoltarea internetului, fapt ce a dus la o viziune diferită asupra lumii de până atunci. Informaţia a început să circule cu o viteză năucitoare, iar nivelul de comunicare a ajuns să fie extrem de ridicat pe piaţa online, unde accesul la in­formaţie este liber, având sute de milioane de utilizatori. Resursele tehnologice devin, în condiţiile societăţii informatizate, un act de identitate pentru orice instituţie.

Informatizarea accelerată din toate domeniile de activitate umană a avut un efect şi asupra profesiei de bibliotecar, făcând din acesta un specialist capabil să faciliteze schimbul de informaţii la nivel planetar[1], în momentul în care comunicarea a devenit globală, iar interactivitatea a atins superlativul. Bibliotecile necesită, mai mult decât oricând, utilizarea tehnologiilor informaţionale, a instrumentelor de documentare care să faciliteze captarea, stocarea, partajarea, prelucrarea cunoştinţelor cât mai rapid şi mai accesibil, pentru a satisface pe deplin necesităţile informaţionale ale utilizatorilor. 

Protecția datelor personale și mediul online

de dr. Ioan GOGOTA
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

Având în vedere noile provocări cu care se confruntă sectoarele IT&C din partea amenințărilor cibernetice cu valențe critice pentru securitatea națională și pentru a preveni atacurile cibernetice, care sunt foarte dificil de identificat (exploatând vulnerabilitatea umană din spațiul virtual) este realmente nevoie de politici și proceduri clare de securitate, un management eficient al sistemelor informatice și de tehnologii care pot preveni atacurile cibernetice ce prezintă un nivel ridicat de complexitate, utilizând instrumente cibernetice diversificate, adaptate scopurilor operaționale, cu tehnologii avansate.

În acest context și Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, trebuie să facă față la astfel de provocări, prin specialiști specializați în acest domeniu, promovând problema securității din sfera ciberneticii prin politici și proceduri clare de securitate, un management eficient al sistemelor informatice și prin tehnologii care pot preveni atacurile informatice de orice fel, dar și consolidând o cultură de securitate cibernetică care să contribuie la diminuarea riscurilor generate de interacțiunea omului cu noile tehnologii.

Suntem expuși, în fiecare zi, atât acasă cât și la serviciu la amenințări din spațiul virtual,

Dependent de smartphone-ul tău?

de Radu Eugen CĂTANĂ

Nu este un mare secret că adolescenții au o relație complexă cu tehnologia. Se așteaptă să folosească tehnologia atât în sala de clasă, cât și în afara acesteia, își gestionează viața socială prin diverse aplicații și platforme de social media și folosesc tehnologia pentru a rămâne organizați și implicaţi în multe activități. Uneori, utilizarea telefonului lor este legată de activități recreative și îi poate ajuta să-şi elimine stresul, dar alteori își folosesc telefoanele pentru a ține pasul cu viața lor ocupată. Asigurarea că utilizarea tehnologiei pentru copii nu duce la stres mai mare pentru ei nu este o sarcină ușoară; nu există nicio modalitate de a elimina activitatea tehnologică stresantă.

Deși nu există un diagnostic recunoscut de „dependență de smartphone”, este normal ca părinții să se întrebe dacă obsesia aparentă a unui adolescent pentru un smartphone se califică ca un comportament adictiv. La urma urmei, poate fi incredibil de frustrant să încerci să ții o conversație cu cineva atunci când nu își poate scoate ochii de pe smartphone.

29 octombrie – Ziua Internațională a Internetului

de Radu Eugen CĂTANĂ

29 octombrie sărbătorește o zi importantă în istorie, care a schimbat pentru totdeauna modul în care lumea comunică, cumpară, călătoreşte, învață și rămâne la curent cu evenimentele actuale. 29 octombrie este Ziua Internetului, denumită și Ziua Internațională a Internetului. În această zi, în anul 1969, într-un laborator de calculatoare al UCLA, primul mesaj electronic a călătorit de la un computer la altul. Pe 29 octombrie 1969, în jurul orei 10:30 p.m., profesorul de informatică Leonard Kleinrock supraveghea un student (Charley Kline) în vârstă de 21 de ani, în timp ce trimitea primul mesaj pe internet colegului programator, Bill Duvall.

Generaţia de imbecili spălaţi pe creier

de Ciprian DOMNIȘORU
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/generatia-de-imbecili-spalati-pe-creier-117747.html

Într-un discurs recent la un congres al istoricilor români, rectorul universităţii Babeş-Bolyai, Ioan-Aurel Pop, a răbufnit despre tânăra generaţie: „Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate la un loc!”[…] Sunt oameni, în general, inteligenți, dar cu inteligența canalizată spre scopuri controlate de o elită malefică.” (integral aici)

Pentru că profesorul în cauză a avut o atitudine ambiguă în faţa plagiatului lui Ponta, iar discursul său pare infuzat de teoria conspiraţiei, intervenţia sa (care avea ca subiect predarea istoriei) a fost amplu criticată în presă şi în mediul online. Ioan-Aurel Pop a fost etichetat în urma acestui discurs drept retrograd, comunist, genul de academician acru, aruncând cu săgeţi din turnul de fildeş către tineretul „frumos”.

Doar jumătate din traficul online este uman

Psiholog: „Internetul nu e atât de liber pe cât credem noi”

COMUNICAT DE PRESĂ – Asociația Sănătate Mintală pentru Calitatea Vieții ; Plus Communication

Internetul nu este un mediu de comunicare atât de liber şi sigur pe cât ne place să credem, iar un studiu realizat de Imperva Incapsula arată că, în anul 2015, doar 51,5% din traficul online era generat de oameni, iar restul de roboţi virtuali. Totodată, studiul realizat pe un eşantion de 35.000 de website-uri mai arată că 29% dintre aceşti roboţi sunt răi, iar 19,5% sunt buni.

Roboţii buni sunt folosiţi să colecteze informaţii pe care organizaţiile le folosesc pentru strategii de marketing sau îmbunătăţirea website-ului din punct de vedere tehnic, iar cei mai mulţi roboţi răi, denumiţi de specialişti „imitatori”, au menirea de a ocoli sistemele de securitate a website-urilor.

Atracţia irezistibilă a necunoscutului

„Mintea iubeşte necunoscutul şi îndrăgeşte imaginile cu înţeles neştiut din cauză că însăşi natura ei rămâne învăluită în mister” – René Magritte

de Octavian LUPU

Am revenit în faţa calculatorului pentru a relua firul gândurilor întrerupte în urmă cu două luni de zile. Prietenoasă, tastatura mi-a răspuns imediat la atingerea delicată a degetelor pe clapele uzate de trecerea cuvintelor cu pas cadenţat în spaţiul eteric al internetului. Am zâmbit ca unui bun prieten de care am fost despărţit pentru o vreme, dar la care m-am întors cu bucuria primei întâlniri. Am mângâiat cu tandreţe suprafaţa mată a ecranului pe care se înşirau imagini şi cuvinte afişate în logica obişnuită a reţelelor sociale. Zeci de prieteni virtuali îmi scriseseră mesaje de încurajare şi sute de invitaţii mă aşteptau să le răspund pentru a participa la diferite evenimente trecute, prezente sau viitoare.

M-am bucurat de elanul pe care îl simţeam scriind aproape fără să privesc tastele pe care apăsam ritmic şi vedeam cu o satisfacţie negrăită cum mesajele plecau către destinatari, iar postările se încolonau disciplinat în cronologie. Şi aşa am încercat să disting sensul la tot ce s-a întâmplat în haosul din ultima perioadă, când, încercând să rezolv anumite probleme, am ajuns să creez altele, nefiindu-mi clar dacă nu era mai bine să nu fi întreprins nimic şi doar să fi aşteptat să treacă timpul.

ESEU. Invazia imbecililor

pledoarie pentru necesitatea lecturii

de Nicolae IUGA

O găselniţă de dată recentă, cu un fals aer de înţelepciune profundă, ne spune că „o imagine poate să spună mai mult decât o mie de cuvinte”. Există, desigur, foarte mulţi autori care împărtăşesc această părere. Alegaţia poate fi adevărată, dar numai la modul pervers.

Dar să revenim la cea mai veche şi mai acceptată reprezentare a sufletului omenesc. La Platon (în Phaidros, dar mai cu seamă în Republica)[1], psihicul are trei componente: gândirea (phrenos), afectivitatea (thymos) şi voinţa (epithymia). La aproape două mii cinci sute de ani după Platon, în ştiinţa psihologică a secolului XX domină această concepere a sufletului ca fiind structurat pe trei vectori: cognitiv, afectiv şi volitiv. Congnitivul este la rândul lui o structură supraetajată pe verticală, de la senzaţie şi percepţie, niveluri de cunoaştere pe care le avem în comun cu animalele, până la reprezentare şi gândirea abstractă, gândirea fiind o formă superioară de cunoaştere, specifică omului şi exclusiv umană.

Imaginea, chiar şi atunci când este intens semnificativă, se adresează de fapt nivelului percepţiei şi reprezentării individului, nu intelectului şi raţiunii, deci se adresează unor etaje subintelectuale. Registrul imaginii se cuplează cu percepţie şi reprezentarea, nu cu intelectul şi raţiunea. Sigur, o imagine şocantă poate să spună mai mult decât – probabil – o mie de cuvinte, dar cuvinte din acelea care nu vehiculează neapărat un conţinut al gândirii. În schimb, pentru oamenii care gândesc, afirmaţia este valabilă pe dos. Un singur cuvânt poate să spună mai mult decât o mie de imagini, ba mai mult chiar decât un milion de imagini, practic cât o infinitate potenţială de imagini, deoarece imaginile obiectelor care se pot subsuma unui concept – ca să folosim o expresie kantiană – nu sunt nici numărabile şi nici limitate cantitativ. Totul depinde, repetăm, de faptul dacă omul gândeşte sau nu. Dacă da, atunci nu; atunci imaginile nu pot şi nici nu au cum să spună mai mult decât cuvintele. Dacă nu, atunci da, atunci imaginile pot să spună mai mult decât cuvintele.

Facebook şi copiii. Comunicat de presă

Opt din zece copii au cont pe reţelele de socializare
Psiholog: „Creştem o generaţie de inadaptaţi la viaţa reală?
Internetul pe mobil le distrage atenţia la şcoală”

În contextul în care smartphone-urile au devenit un „must-have” al oricărui copil, în perioada 2010-2014, în ţara noastră, s-a înregistrat o creştere exponenţială, de la 25% la 80% a copiilor care au un cont pe reţelele de socializare online, se arată în studiul european Net Children Go Mobile.

Acelaşi raport relevă că 57% dintre copiii români cu vârste între 9 şi 16 ani au contul setat public, chiar dacă, oficial, Facebook interzice accesul lor, faţă de alte ţări europene, unde procentul este, în medie, de 27%.

Psihologii sunt de părere că accesul copiilor la internet, de la cele mai fragede vârste, poate avea atât beneficii, cât şi dezavantaje majore pentru dezvoltarea lor fizică şi mentală. Mai mult decât atât, specialiştii afirmă că internetul pe mobil poate distrage atenţia acestora la şcoală, iar efectele se pot răsfrânge, atât asupra rezultatelor lor, cât şi asupra gradului din ce în ce mai redus de a socializa faţă în faţă.

Psiholog: „Dacă li se interzice accesul online, copiii din ziua de azi devin agresivi”

Maria Verdi

Psihologul Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life observă că, la o analiză mai atentă, acest fenomen s-a acutizat deoarece am adoptat şi la noi în ţară stilul nordic permisiv de creştere şi educare. „De mici, copiii nu au limite impuse, sunt lăsaţi să facă ce vor, până devin ei şefii casei. Există părinţi care pun în mâinile copilului tableta, telefonul de la vârsta de 2 ani. La zile aniversare, cadourile ultimilor ani sunt tabletele, laptopurile, telefoanele. Copiii cu vârsta până într-un an sunt liniştiţi când plâng, cu muzica din telefon. La cel mult 2 ani, tot părinţii le fac cont de Facebook, unde postează albume cu poze. Sunt crescuţi cu Facebook şi alimentaţi cu internetul. Mediul online este surogatul părintelui. Iniţial părintele este mulţumit că are un copil cuminte, că stă în casă, se joacă pe internet. În timp, copilul socializează tot mai greu în real, comunică tot mai puţin cu părinţii, devine introvertit. Adicţia creată generează conflicte în relaţia părinte-copil”, consideră psihologul Maria Verdi.

Internet

„Seceriş” – după Verona (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

imagini virtuale culese de pe net
cu râuri confluente şi locuri de popas
în mine au rămas să se-odihnească vulturi
ori geografie ruptă din cele patru vânturi
când întâlnesc prieteni privirile-mi suspină
îmi pare că mai aprig urc trepte în lumină
români de dincolo de Prut
om cu femeie car şi plug
câmpul arat şi tot norocul lor