Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos – o teologie a bucuriei

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Odată cu căderea protopărinților, universul interior al omenirii a abolit făcându-se pricină ispitei. În baza acestui context și în măsura iubirii lui Dumnezeu, Mesia – Izbăvitorul lumii a venit pe pământ pentru a aduce pacea, bunaînvoire între oameni, restabilind legătura pierdută dintre om și divin. Iisus Hristos, cea mai marcantă personalitate a întregii lumi, Și-a asumat deșertificarea pentru a înnoi întru bucurie creația care aștepta cu nerăbdare un răscumpărător. Dar această bucurie a chipului pierdut nu s-a realizat imediat, ci în momentul în care omul a ajuns să conștientizeze starea de păcătoșenie în care se afla. Acest fapt a determinat maturizarea lui spirituală, căci în dorul stării paradisiace, omul și-a adus aminte de piedestalul pe care a fost așezat – cel dintâi între făpturile lumii. Venirea Mântuitorului Iisus Hristos la „plinirea vremii” sau cu alte cuvinte, la punctul în care omenirea nu se putea salva de una singură, conferă o imagine clară asupra decadenței ființiale și spirituale în care se afla omul. Starea lumii la venirea Mântuitorului a fost dezorganizată, influențată de marile curente filosofice și de doctrinele unor partide sociale, fapt ce a determinat o reticență