COMUNICAT DE PRESĂ

06/09/2020

Prefectura MM_logo

În contextul necesităţii luării de măsuri pentru reducerea impactului socio-economic pe care epidemia de COVID-19 îl poate avea în perioada imediat următoare cu efecte pe termen scurt, mediu şi lung asupra grupurilor vulnerabile și a măsurilor luate la nivelul întregii Uniuni Europene, pentru evitarea riscului de sărăcie extremă în rândul populației, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență nr. 133/2020 privind unele măsuri pentru sprijinirea categoriilor de elevi cei mai defavorizaţi, ordonanță publicată în Monitorul Oficial în data de 12 august 2020.

Astfel, copiii cei mai dezavantajaţi din învățământul de stat preşcolar, primar şi gimnazial vor primi tichete sociale Citește restul acestei intrări »


Dictatura non-educației

14/11/2017

– eseu despre (i)moralitate –

de Mihai LITINSCHI

Mihai Litinschi

Mihai Litinschi

Situațiile pe care am să le relatez mi s-au selectat și fixat în minte provenind de la aceeași sursă: un om demn de toată admirația, vecin, mentor și prieten totdeodată, care mi-a marcat reperele în drumul devenirii mele. Pentru o primă secvență mă refer temporal la momentul când eram o adolescentă râvnind la o cunoaștere cât mai puțin ipocrită a fenomenelor vieții, într-o vreme când se trăia foarte diferit de cum se gândea, când mai cu seamă nu aveai voie să gândești la felul cum trăiești, și, implicit, să-ți exprimi vreo opinie în acest sens. Într-o asemenea conjunctură îl vedeam deseori pe vecinul nostru plin de praf și obosit, după o zi de alergătură, parcându-și Dacia în fața blocului, spre a se grăbi să facă un duș și să îngurgiteze singura masă caldă pe care și-o putea permite. Citește restul acestei intrări »


Mille neuf cents soixante-dix…

27/10/2017
Varsator_VARSA-DOR_compozitie_Ion Georgescu-Muscel

„Vărsător (VARSĂ-DOR) – compoziție” (Ion Georgescu-Muscel)

de Gelu DRAGOŞ

Profesorul Ion Georgescu (cel cunoscut astăzi, ca poet și ca pictor, sub numele Ion Georgescu-Muscel) a ajuns în învăţământul maramureşean din dragoste pentru Anca, o tânără şi frumoasă educatoare din Hideaga, Maramureş. Au pornit în viaţă împreună, de la lingură şi furculiţă, stând în gazdă la Ştefanu Luizii, într-o casă cu prispă din Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, şi, dacă mă gândesc acum bine, semăna pe undeva cu casele din zona Muscel, de unde venea dânsul. Atunci nu am ştiut, în clasa a V-a, când mi-a devenit diriginte, ce noroc a dat peste noi, elevii dumnealui. Acum eu fiind la catedră, recurg de multe ori la modelul de dascăl al Domniei sale. Citește restul acestei intrări »


Locuri speciale pentru romi la Academia și școlile de poliție

02/05/2017

Prefectura MM_logo

COMUNICAT DE PRESĂ

Ministerul Afacerilor Interne a repartizat pentru sesiunea 2017 distinct locuri pentru candidaţii de etnie romă, astfel:

  • Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti – Specializarea „ordine şi siguranţă publică” – 8 locuri
  • Şcoala de Agenţi de Poliţie „Septimiu Mureşan” Cluj-Napoca – 6 locuri
  • Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” Câmpina – 14 locuri

Citește restul acestei intrări »


Profesorul Dumiru Ceucă la 75 de ani

04/11/2016

de Ion PODOSU

dumitru-ceucaTrei sferturi de veac dintr-o existenţă pot constitui o vârstă pe care fiecare om o resimte, desigur, în mod subiectiv, după parcursul vieţii sale, mai mult sau mai puţin bogat în trăiri şi evenimente, în aspiraţii şi împliniri, ca pe o vârstă a bilanţului de etapă.

La un asemenea popas al drumului existenţial se află mult iubitul nostru profesor Dumitru Ceucă (cunoscut în familie şi de apropiaţi cu numele de Dan sau Dănuţ), născut la 8 octombrie 1940, într-o familie de ţărani moldoveni din satul Suliţa, judeţul Botoşani. Tatăl, mare mutilat de război, se stinge la numai doi ani după naşterea unicului fiu, iar mama sa pleacă şi ea din această lume când copilul avea doar opt ani, rămânând astfel orfan de ambii părinţi. Sora mamei avea să-i ţină loc de mamă, care îl va iubi ca pe propriul fiu, fapt pentru care domnul Dumitru Ceucă îi va fi profund recunoscător toată viaţa. Citește restul acestei intrări »


Vine Ambasadorul!

21/10/2016

de Ion PODOSU

aurelian-spiridon

Aurelian Spiridon

Nu, nicidecum în rândurile următoare nu va fi vorba despre povestea unui adevărat ambasador, ci, pornind de la un anumit obiect căruia i s-a atribuit acest supranume, vreau să evoc personalitatea unuia dintre cei mai iubiţi profesori pe care i-a avut şcoala clujeană mai bine de trei decenii, şi anume domnul profesor de matematică Aurelian Spiridon. De unde şi până unde servieta burduşită, ce îl însoţea permanent pe domnul profesor, a fost botezată „Ambasadorul?” Destul de simplu şi de amuzant în acelaşi timp!

În timpul liceului, am făcut matematică cu domnul Spiridon, omul bun la toate în şcoală: alcătuia orarul şcolii, realiza lozincile pentru pavoazare cu ocazia sărbătorilor de 1 mai şi 23 august (aceasta datorită talentului deosebit de a desena şi de a scrie frumos), transcria tot felul de documente ce trebuiau trimise de şcoală la forurile superioare şi, peste toate acestea, ştia să repare orice obiect mecanic sau electric, făcea lucrări de lăcătuşerie şi de tâmplărie, fără a fi capabil să refuze vreodată pe cineva. Citește restul acestei intrări »


Profesorul TEODOR BENDEA la a nouăzecea aniversare

20/10/2016

teodor-bendea

de Ion PODOSU

Cine nu-şi mai aduce aminte cum răsuna clădirea Liceului pentru Deficienţi de Vedere din Cluj, în anii 60-70 ai secolului trecut, de armonia muzicii corale, de plenitudinea sunetelor fanfarei sau ale altor formaţii muzicale (orchestre şi tarafuri) oprindu-i, pentru o clipă, pe trecătorii de pe trotuarul din faţa şcolii? Este, poate, nostalgia vârstei în aceste rânduri, dar sunt realităţi incontestabile ale acelor vremuri şi făuritorul acestei lumi inefabile a sunetelor nu este nimeni altul decât mult iubitul nostru profesor de muzică Teodor Bendea, aflat acum [n.r. în anul 2006] la venerabila vârstă de nouăzeci de ani. Citește restul acestei intrări »


Cultură şi spiritualitate la Ulmeni – Maramureş

26/05/2016

pr. Botis_Ulmeni_studiu_coperta

de prof. Mircea BOTIŞ ; pr. Radu BOTIŞ

De la sfârşitul Antichităţii, pe parcursul Evului Mediu şi până în a doua jumătate a secolului XIX-lea, învăţământul şi şcoala erau strâns legate de biserică, primii învăţători fiind de fapt preoţii. Cum era şi normal, cărţile tipărite în spaţiul românesc şi, implicit în zona noastră, au fost de factură religioasă. Astfel, parohia Ulmeni – Ţicău este prima din zonă în care apare carte tipărită în limba română. „Cartea românească de învăţătură – Duminicile de peste an şi la praznice împărăteşti şi la sfinţii mari” a mitropolitului Varlaam, tipărită la Iaşi, în 1643, este cartea la care făceam referire mai sus.

Într-o conscripţie şcolară din anul 1700, se menţionează o întreagă reţea de şcoli săteşti pe teritoriul fostului comitat Sătmar, printre care şi localităţi ce aparţineau de plasa Baia Mare, între ele fiind amintită şcoala din localitatea Ţicău, cu vechime de un an, avându-l ca învăţător pe Gabriel Pop, de confesiune greco-catolică. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 310 (15-16 septembrie)

06/10/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

foto_Delia Florea_1Educaţia sexuală. Abia trecuse tărăboiul cu scoaterea icoanelor şi a religiei din şcoală şi a apărut altul: introducerea educaţiei sexuale în şcoală, începând de la grădiniţă. Pe mai multe posturi de televiziune s-au înghesuit tot felul de indivizi, alături de persoane cu funcţii politice şi administrative şi au „dezbătut” această problemă. Ascultându-i, aveai impresia că învăţământul românesc a ajuns o stână fără câini şi fără stăpâni şi fiecare umblă prin el, ca vodă prin lobodă!
De un sfert de veac încoace, se fac tot felul de experienţe în învăţământ, iar bieţii copii sunt adevăraţi cobai. S-au schimbat nenumăraţi miniştri ai învăţământului şi fiecare a vrut să rămână în istorie. Pentru aceasta, fiecare a modificat ceva în învăţământ. Fiecare s-a socotit mai interesant dacă a apelat la exemplul unui sistem de învăţământ străin: francez, belgian, german. Aproape în fiecare an s-a pus problema schimbării programei, manualelor, introducerii sau scoaterii unor materii, unor examene. Din păcate, nu am auzit pe unul singur spunând că vrea să revină la învăţământul tradiţional românesc, aşa cum l-a ctitorit Spiru Haret, la acel învăţământ care a scos o elită de intelectuali români de talie internaţională. Din 1960 sunt în învăţământ: ca elev, ca student, iar de douăzeci şi cinci de ani ca profesor. Cred că sunt în măsură să fac o comparaţie: învăţământul de dinainte de 1989, cu toate păcatele lui privind îndoctrinarea, se caracteriza prin seriozitate şi disciplină. Altfel spus, se învăţa carte. După 1989, am avut senzaţia, de la un an la altul, că învăţământul merge în picaj, că nivelul de învăţământ scade treptat, de la un an la altul. Parcă cineva a avut tot interesul să se deterioreze şi această instituţie sfântă a neamului: Şcoala. Parcă cineva a avut tot interesul să se ajungă la ceea ce numea Domnul acad. Răzvan Theodorescu: mitocanizarea României. Citește restul acestei intrări »


Toamna tincană şcolăriţă

22/09/2015

gabriela-gentiana-grozade Gabriela Genţiana GROZA

Septembrie se apropie de sfârşit. După o vară caniculară, ultimele zile ale lui răpciune sunt plăcute. În grădini şi pe câmp gospodarii culeg roadele care au mai rămas. La şcoală însă, acum se primeneşte câmpul roadelor ce vor fi culese la vară. În iunie, fiecare şcolar va arăta felul în care s-a străduit să primească şi să respecte regulile de convieţuire în comunitate. Fiecare va trebui să arate dacă ştie să citească pagini din cultura şi civilizaţia omenirii. Profesiunea mea de dascăl de biologie, timp peste trei decenii şi jumătate, îmi aduce aminte mereu, în septembrie, de începutul şcolii. Şi, cum „Toamna e o şcolăriţă / Care poartă coroniţă / Are-n mână un penar / Şi carnetul de şcolar”, cum scriam de curând într-o poezie, am intrat la volume_Gabriela Gentiana GrozaLiceul „Nicolae Jiga” din Tinca să iau pulsul acestor zile, care mă fac să vibrez odată cu dascălii şi elevii lor. I-am aflat în plină activitate, cu puţin timp înainte de sărbătoarea Zilelor şcolii. Le-am citit din poeziile şi povestirile mele inspirate de peisajul tincan în schimbare, în funcţie de anotimp. I-am simţit pe elevi plini de frumoase sentimente faţă de natura localităţii lor, pe care au datoria să o păstreze şi să o înnobileze cu un comportament adecvat. Tuturor slujitorilor liceului tincan le doresc sănătate deplină şi putere de lucru, acum, la început de an şcolar, cu nădejdea că mă vor inspira în continuare pentru scrierile mele, aşa cum s-a petrecut de peste un deceniu de când i-am cunoscut! Citește restul acestei intrări »