Învățământul universitar în limba română

Cunoașterea și utilizarea limbii române sunt principalii vectori de conservare și dezvoltare a sentimentului de apartenență la identitatea lingvistică și culturală românească în afara granițelor.

Atât pentru comunitățile istorice, cât și pentru diaspora, susținerea învățământului în limba română reprezintă principalul obiectiv strategic al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, care și-a propus să dezvolte și să implementeze programe și acțiuni pentru susținerea și dezvoltarea învățământului în limba română la toate nivelurile și formele de învățământ.

În acest context, a fost lansat proiectul

Cartea de acasă. Tableta cu cărți

Conservarea limbii române, ca element de coeziune a românilor de pretutindeni, și contribuția la promovarea identității lingvistice și culturale românești reprezintă priorități ale Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (DRP). Prin atribuţiile şi obiectivele asumate la nivel instituţional, DRP acționează în sensul sprijinirii acțiunilor de cunoaștere și folosire a limbii române în rândul comunităților românești din afara granițelor.

Având în vedere contextul sanitar actual, precum și noile tendințe în domeniul educației, devine necesară utilizarea unor instrumente moderne, atractive și accesibile de către copiii români din afara granițelor, prin intermediul cărora să fie asigurat accesul la cărți digitale în limba română.

Astfel, a fost lansat proiectul

Școlarii români de pretutindeni

Cunoașterea și utilizarea limbii române sunt principalii vectori de conservare și dezvoltare a sentimentului de apartenență la identitatea lingvistică și culturală românească în comunitățile românești din afara granițelor țării.

În cazul comunităților românești din diaspora, promovarea și sprijinirea școlilor de week-end și a cursurilor de limba română constituie cel mai important instrument de susținere a filonului lingvistic și cultural românesc la tânăra generație.

În ceea ce privește comunitatea românească din jurul granițelor, problema învățământului în limba maternă este destul de delicată dată fiind politica statelor în cauză în domeniul învățământului în limbile minorităților naționale. Având în vedere aceste aspecte, implicarea statului român în sprijinirea învățământului în limba română în statele din jurul granițelor este esențială.

În acest context, a fost lansat proiectul

COMUNICAT DE PRESĂ

În contextul necesităţii luării de măsuri pentru reducerea impactului socio-economic pe care epidemia de COVID-19 îl poate avea în perioada imediat următoare cu efecte pe termen scurt, mediu şi lung asupra grupurilor vulnerabile și a măsurilor luate la nivelul întregii Uniuni Europene, pentru evitarea riscului de sărăcie extremă în rândul populației, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență nr. 133/2020 privind unele măsuri pentru sprijinirea categoriilor de elevi cei mai defavorizaţi, ordonanță publicată în Monitorul Oficial în data de 12 august 2020.

Astfel, copiii cei mai dezavantajaţi din învățământul de stat preşcolar, primar şi gimnazial vor primi tichete sociale

Dictatura non-educației

– eseu despre (i)moralitate –

de Mihai LITINSCHI

Mihai Litinschi

Situațiile pe care am să le relatez mi s-au selectat și fixat în minte provenind de la aceeași sursă: un om demn de toată admirația, vecin, mentor și prieten totdeodată, care mi-a marcat reperele în drumul devenirii mele. Pentru o primă secvență mă refer temporal la momentul când eram o adolescentă râvnind la o cunoaștere cât mai puțin ipocrită a fenomenelor vieții, într-o vreme când se trăia foarte diferit de cum se gândea, când mai cu seamă nu aveai voie să gândești la felul cum trăiești, și, implicit, să-ți exprimi vreo opinie în acest sens. Într-o asemenea conjunctură îl vedeam deseori pe vecinul nostru plin de praf și obosit, după o zi de alergătură, parcându-și Dacia în fața blocului, spre a se grăbi să facă un duș și să îngurgiteze singura masă caldă pe care și-o putea permite.

Mille neuf cents soixante-dix…

„Vărsător (VARSĂ-DOR) – compoziție” (Ion Georgescu-Muscel)

de Gelu DRAGOŞ

Profesorul Ion Georgescu (cel cunoscut astăzi, ca poet și ca pictor, sub numele Ion Georgescu-Muscel) a ajuns în învăţământul maramureşean din dragoste pentru Anca, o tânără şi frumoasă educatoare din Hideaga, Maramureş. Au pornit în viaţă împreună, de la lingură şi furculiţă, stând în gazdă la Ştefanu Luizii, într-o casă cu prispă din Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, şi, dacă mă gândesc acum bine, semăna pe undeva cu casele din zona Muscel, de unde venea dânsul. Atunci nu am ştiut, în clasa a V-a, când mi-a devenit diriginte, ce noroc a dat peste noi, elevii dumnealui. Acum eu fiind la catedră, recurg de multe ori la modelul de dascăl al Domniei sale.

Locuri speciale pentru romi la Academia și școlile de poliție

COMUNICAT DE PRESĂ

Ministerul Afacerilor Interne a repartizat pentru sesiunea 2017 distinct locuri pentru candidaţii de etnie romă, astfel:

• Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti – Specializarea „ordine şi siguranţă publică” – 8 locuri
• Şcoala de Agenţi de Poliţie „Septimiu Mureşan” Cluj-Napoca – 6 locuri
• Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” Câmpina – 14 locuri

Profesorul Dumiru Ceucă la 75 de ani

de Ion PODOSU

Trei sferturi de veac dintr-o existenţă pot constitui o vârstă pe care fiecare om o resimte, desigur, în mod subiectiv, după parcursul vieţii sale, mai mult sau mai puţin bogat în trăiri şi evenimente, în aspiraţii şi împliniri, ca pe o vârstă a bilanţului de etapă.

La un asemenea popas al drumului existenţial se află mult iubitul nostru profesor Dumitru Ceucă (cunoscut în familie şi de apropiaţi cu numele de Dan sau Dănuţ), născut la 8 octombrie 1940, într-o familie de ţărani moldoveni din satul Suliţa, judeţul Botoşani. Tatăl, mare mutilat de război, se stinge la numai doi ani după naşterea unicului fiu, iar mama sa pleacă şi ea din această lume când copilul avea doar opt ani, rămânând astfel orfan de ambii părinţi. Sora mamei avea să-i ţină loc de mamă, care îl va iubi ca pe propriul fiu, fapt pentru care domnul Dumitru Ceucă îi va fi profund recunoscător toată viaţa.

Vine Ambasadorul!

de Ion PODOSU

Aurelian Spiridon

Nu, nicidecum în rândurile următoare nu va fi vorba despre povestea unui adevărat ambasador, ci, pornind de la un anumit obiect căruia i s-a atribuit acest supranume, vreau să evoc personalitatea unuia dintre cei mai iubiţi profesori pe care i-a avut şcoala clujeană mai bine de trei decenii, şi anume domnul profesor de matematică Aurelian Spiridon. De unde şi până unde servieta burduşită, ce îl însoţea permanent pe domnul profesor, a fost botezată „Ambasadorul?” Destul de simplu şi de amuzant în acelaşi timp!

În timpul liceului, am făcut matematică cu domnul Spiridon, omul bun la toate în şcoală: alcătuia orarul şcolii, realiza lozincile pentru pavoazare cu ocazia sărbătorilor de 1 mai şi 23 august (aceasta datorită talentului deosebit de a desena şi de a scrie frumos), transcria tot felul de documente ce trebuiau trimise de şcoală la forurile superioare şi, peste toate acestea, ştia să repare orice obiect mecanic sau electric, făcea lucrări de lăcătuşerie şi de tâmplărie, fără a fi capabil să refuze vreodată pe cineva.

Profesorul TEODOR BENDEA la a nouăzecea aniversare

de Ion PODOSU

Cine nu-şi mai aduce aminte cum răsuna clădirea Liceului pentru Deficienţi de Vedere din Cluj, în anii 60-70 ai secolului trecut, de armonia muzicii corale, de plenitudinea sunetelor fanfarei sau ale altor formaţii muzicale (orchestre şi tarafuri) oprindu-i, pentru o clipă, pe trecătorii de pe trotuarul din faţa şcolii? Este, poate, nostalgia vârstei în aceste rânduri, dar sunt realităţi incontestabile ale acelor vremuri şi făuritorul acestei lumi inefabile a sunetelor nu este nimeni altul decât mult iubitul nostru profesor de muzică Teodor Bendea, aflat acum [n.r. în anul 2006] la venerabila vârstă de nouăzeci de ani.