Postul cel Mare şi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

01/04/2016

de pr. conf. dr. Adrian Gh. PAUL
Domeniul Teologie Ortodoxă
Baia Mare, ROMÂNIA

Sf. Efrem SirulNe aflăm pe calea binecuvântată a Postului celui Mare, închinat cinstitelor şi de viaţă mântuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos şi al slăvitei Sale Învieri din morţi. O perioadă deosebită din cursul anului liturgic bisericesc, unde Biserica ne face invitaţia ca prin intermediul slujbelor religioase din viaţa ei cultică să ne apropiem de înţelegerea tainei dumnezeieşti, „celei din veac ascunse”, descoperite deplin de Mântuitorul Iisus Hristos prin Jertfa Sa supremă pe Crucea Golgotei în vederea mântuirii oamenilor. Iar dacă înţelegem că postul sau perioada postului bisericesc este o cale cu sens, o călătorie ce ne conduce nestingherit şi sigur spre un obiectiv cert, atunci privind la capătul drumului spre care ne orientează Postul cel Mare vom înţelegere chemarea noastră, care e datoria noastră deplină şi orientarea noastră sigură în această viaţă: ne îndreptăm pe calea bătătorită a Bisericii spre mântuitoarele Patimi ale Domnului pentru noi spre a dobândi noi şi bucuria împărtăşită a Învierii Sale. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 299 (1-15 aprilie)

26/04/2015

femeile mironosite

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi, cititori şi prieteni de aproape şi de departe!

Cu prilejul Sărbătorilor pascale, vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-Vă aceeaşi bucurie pe care au avut-o femeile mironosiţe când L-au văzut pe Domnul Înviat şi pacea pe care El a dat-o Sfinţilor Apostoli, venind în mijlocul lor. Aflându-ne în aceste momente de Sfântă Prăznuire a Învierii din morţi a Mântuitorului, să alegem viaţa, ci nu moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viaţă pătrunsă de duhul sfinţeniei, bunătăţii, credincioşiei şi al dragostei faţă de semenii noştri.

Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruinţa Mântuitorului asupra morţii să Vă încurajeze în nevoinţa duhovnicească şi în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat.

Fie ca această zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi puterea jertfei în credinţă, înţelegere şi mărturisire, dragoste frăţească şi mai ales fie ca această zi să ne deschidă fiecăruia dintre noi uşa cea mică a căii spre mântuire.

Hristos a înviat! Citește restul acestei intrări »


Sărbători luminate!

09/04/2015

Redacţia „e-Bibliotheca septentrionalis” vă doreşte Sărbători luminate!

Rafila Bărbos – Vorbea Iisus de pe colină


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 298 (16-31 martie)

09/04/2015

Iconostas_foto_Delia Florea

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Ierusalimul din noi. Se apropie cu paşi grăbiţi marea Sărbătoare a Învierii Domnului. Cu o săptămână înainte, respectiv în Duminica Floriilor, comemorăm Intrarea în Ierusalim a Domnului Iisus. Fiindcă această sărbătoare are o semnificaţie importantă în viaţa noastră sufletească, vom zăbovi puţin asupra ei în cele ce urmează.

Mântuitorul venise în lume cu un scop precis: să se aducă pe Sine jertfă nevinovată pentru păcatele omenirii. Nimeni nu înţelegea aceasta. Nici chiar ucenicii lui. Deducem aceasta din întrebările pe care I le pun, din discuţiile pe care le poartă cu El. Oamenii din Palestina se împărţeau în două grupe mari. O grupă o formau oamenii de rând, nevoiaşii, săracii, bolnavii, care-L însoţeau pe Domnul Iisus pretutindeni, care-L ascultau când le vorbea, care-L rugau să-i vindece şi să le vindece bolnavii. Aceştia erau de ordinul miilor. A doua categorie o formau mărimurile zilei: politicieni, arhierei, ofiţeri şi soldaţi, învăţaţi, funcţionari. Aceştia formau două forţe mari: puterea politică şi cea religioasă. Se ştie că pe vremea Mântuitorului Palestina era sub stăpânire romană. Romanii nu se atingeau de religia popoarelor subjugate şi nici de conducătorii religioşi ai acestora, dar ţineau sub atentă observaţie pe oricare dintre cei care ar fi putut deveni conducători politici, instigatori la răscoală. Dovadă că şi Domnul Iisus Hristos este urmărit pas cu pas. În cele patru Evanghelii care ni s-au păstrat, întâlnim spioni ai stăpânirii, care-I pun întrebări meşteşugite, menite să-L atragă în cursă, doar-doar va rosti vreo vorbă împotriva stăpânirii. Pe lângă aceste menţiuni, avem rapoartele, pe care le trimiteau guvernatorii Palestinei împăratului de la Roma, unde menţionau faptele, vorbele, până şi culoarea părului şi a ochilor lui Iisus. La un moment dat, chiar împăratul îşi manifestase dorinţa de a-L cunoaşte personal pe Domnul Iisus, după ce aflase atâtea despre faptele şi puterea Sa. Romanii nu vedeau cu ochi buni popularitatea Mântuitorului, fiindcă se temeau că va ridica poporul la răscoală împotriva lor. Citește restul acestei intrări »


„De la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer”

07/04/2015

Invierea Domnului

Ziua Învierii să ne luminăm, popoare, Paştile Domnului, Paştile!

de pr. prof. dr. Theodor DAMIAN

Învierea Domnului nu poate fi despărţită de răstignirea şi patima Sa pe cruce. Pentru a înţelege Învierea trebuie să înţelegem sensul patimii, iar pentru a o înţelege pe aceasta este nevoie de lumina Învierii. Patima este un sacrificiu. Or, când te sacrifici o faci în vederea unei binefaceri mai mari. Pot exista sacrificii fără avantaje ulterioare, după cum pot exista avantaje, câştiguri care nu au necesitat sacrificii anterioare. Nu însă în cazul patimii şi învierii Domnului, unde toate etapele vieţii şi activităţii Mântuitorului au o înlănţuire interioară şi o evoluţie vizibilă spre un deznodământ ce are implicit şi în mod direct de a face cu mântuirea omului. Cu alte cuvinte, toată viaţa şi activitatea Mântuitorului începând chiar din planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii şi terminând cu reabilitarea omului în şi prin Hristos în comuniunea finală, eshatologică cu Dumnezeu în Împărăţia Sa, este bazată pe iconomia divină, deci totul are un sens precis, fiecare etapă, eveniment, iluminându-l pe celălalt.

Legătura dintre moartea şi învierea Domnului sau mai precis dintre suferinţa ce aduce moartea şi înfrângerea morţii sau scăparea de ea şi deci salvarea, reuşirea, supravieţuirea este prefigurată încă din Vechiul Testament unde, în cazul poporului ales, „paştile” sau „trecerea” (a îngerului morţii pe la casele egiptenilor ocolind casele evreilor ale căror uşi erau unse cu sângele mielului pascal), implică suferinţa robiei în care se afla acesta, „paştile” acolo ducând prin intervenţia divină la eliberare. Asta în prima fază. Citește restul acestei intrări »


ADEVĂRUL ISTORIC ŞI TAINIC AL ÎNVIERII

02/05/2013

de Maria Diana POPESCU, Agero
www.agero-stuttgart.de

Maria Diana PopescuCapitalismul nostru cel de toate zilele nu ţine nici de lumină, nici de iertare, nici de toleranţă, nici de foame, nici de sete, nici de speranţă, nici de iubire creştină, nici de veşnicie, n-are nici cea mai mică legătură cu miracolul Învierii, ci doar cu ateismul „ştiinţifico-fantastic”, niciodată în criză. Uriaşii cu picioare de lut, cu doctorate în materie de agnosticism, care îşi trăiesc opulenţa în „Grădinile suspendate ale Semiramidei”, închinîndu-se, cum spunea Balzac, zeului Mamon, vor avea soarta mielului de Paşti, mai devreme sau mai tîrziu. Se vor mînca între ei la mesele neoficiale, pînă la dispariţia speciei lor. Cînd vine vorba de îmbuibare, între lipsa de conştiinţă şi conturile din Cipru, înmormîntate în tăcere folositoare lor, cei peste 3500 de bogătani români, mai au un singur dor: să chefuiască de Paşti la aceleaşi cumetrii de tip mafiot. De unde compasiune pentru popor? E ca şi cum ai pune un pix în ghearele unei maimuţe şi i-ai cere să scrie o poezie. Mîntuitorul a îndurat şi pentru ei chinurile răstignirii şi moartea de pe Cruce, dar ei continuă să-şi trăiască vieţile după modelul păgîn, făcîndu-L pe Iisus să îndure din nou Vinerea Sfintelor Patimi.

Mîntuitorul în bunătatea Lui e gata să le ofere iertare, dacă se căiesc şi o cer, dar gîndul lor stă la alte oferte. La praznicul cel mare al Învierii Domnului este binevenită toată suflarea. Românul tradiţional, care nu negociază cu el însuşi cînd vine vorbă despre Dumnezeu, ştie să facă diferenţa între credinţă şi spectacol şi primeşte cu post, curăţenie, milostenie şi rugăciune, Sfîntul Paşti. De unde au, de unde nu, de unde au economisit, românii vopsesc ouă, pun de veacuri pe masă o bucată de miel, cozonaci şi pască, nu uită dă dăruiască şi celor lipsiţi, dar sînt un popor mîndru pentru că îl au pe Dumnezeu şi au credinţa în miracolul Naşterii şi al Învierii Mîntuitorului. Minte cel ce spune că spiritualitatea românilor trece mai întîi prin burtă. Paştele reprezintă pentru românii de pretutindeni evenimentul fundamental al creştinismului: Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare, iar Biserica – cea „una, sobornicească şi apostolească” –  cel mai de seamă fapt istoric al omenirii, zidit pe adevărul istoric şi tainic al Învierii lui Iisus Hristos. Să mergem în miez de noapte în lăcaşurile Sfintelor Biserici! Slujitorii Domnului ne aşteaptă cu făcliile aprinse pentru a-L vedea pe Iisus strălucind în lumina cea curată a Învierii. Citește restul acestei intrări »


Poem sărutând mâna poetului

16/04/2013

de Răzvan DUCAN

Poemul sărută mâna binefăcătorului său
şi apoi îşi ia zborul într-un spaţiu metafizic
pe care şi-l construieste singur.
Ca o batistă ce păstrează în fluturare
lacrima despărţirii pe un peron de gară,
poetul păstrează pe hârtie
sau în folderul calculatorului, caligrafia poemului,
placentă din care apa devenirii i-a început curgerea.

Poetul cuvintelor_AdrianPop7

Pe suflete, aproape-departe, rămân amprente,
semn că poemul a fost pe acolo
şi că poetul nu şi-a pus mănusi ipocrite.
Spre deosebire de pasăre, poemul nu depune ouă, ci
dimensiuni.
Spre deosebire de puii păsării, puii poemului
sunt o formă profilactică a regăsirii de sine.
Nu ajung ochii să vezi şi nici urechile să auzi. Citește restul acestei intrări »