Somn lin și împăcare, Adi Pop….

30/03/2021

de Nicolae SCHEIANU

Adrian Pop_primavara_2014_Copalnic Manastur

„Ne mor prietenii, ne mor/ murim și noi în moartea lor”…. „Ne ducem toți, câte puțin mereu/ către-un liman de tihnă și-mpăcare”… Păunescu și Esenin – doi mari poeți pe care Adi Pop – prietenul meu, cu care mergeam primăvara să bem sevă de mesteacăn pe culmile Prelucilor – îi iubea cu precădere, așa cum iubea lumea folkului, a versului cantabil, în stare să miște din rădăcini resorturile adânci ale sufletului uman.

A fost un visător și în lumea asta visul e de multe ori o pedeapsă, o himeră care te ademenește în ținuturile ei fără să te mai lase să te întorci la ai tăi, fără să te cruțe. Îi plăcea să vadă lumea în mișcare, pentru că visul e mișcare, e căutare și el era, în același timp, în căutare de sine. Avea o inteligență sclipitoare și ar fi fost în stare de sinteze și de apropieri spirituale originale pe care le-ar fi putut face cândva, dacă „timpul ar mai fi avut răbdare” cu el. Sau el – cu timpul…

Citește restul acestei intrări »

Gânduri la aniversarea lui Adrian Pop in absentia. Prima după plecarea lui în lumile de dincolo de lumea asta efemeră…

30/03/2021

de Gelu DRAGOȘ

Pop Ioan Adrian
30 martie 1972 – 31 ianuarie 2021

Cu Adrian Pop m-am împrietenit pur şi simplu! Timizi amândoi, ne-am intersectat de mai multe ori, ba la Tabăra de literatură „Archeus” la maestrul Ioan Marchiş acasă în Ocoliş, ba la prezentarea revistei „Vatra chioreană” la el în bătătură, la Copalnic Mănăştur, dar de cele mai multe ori la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, unde muncea cu o pasiune şi devotament cum rar întâlneşti în ziua de azi!

Apoi, după un timp, printr-o prietenă comună, mi-a trimis câteva poezii ca să le public pe blogul meu „Moara lui Gelu”, am citit poemele şi de atunci a crescut şi mai mult în ochii şi sufletul meu. Ne-am întâlnit după aceea la şedinţele Citește restul acestei intrări »


Cantautorul

30/03/2021

de Nicoară MIHALI

Adrian Pop_poarta_maramureseana_2013

Pop Ioan Adrian
30 martie 1972 – 31 ianuarie 2021

Nu știa să cânte, cu alte cuvinte definiția din DEX nu era pentru el, cântăreț care își compune singur muzica și textul. Cantautorii sunt recunoscuți cu numele de folkiști. Îi ziceam așa ca să ne distrăm. Avea o voce muzicală de menestrel medieval cu care cucerea femeile, mai ales la telefon.

Cât privește legătura cu folkiștii, îi știa pe toți din țară. Pe toți care au fost pe scena cenaclului Flacăra, chiar și pe cei mari: Socaciu, Alifantis, Baniciu. Pe cei mai scăpătați îi ajuta cu bani, din puținii pe care-i avea și el. În acest sens a organizat câteva gale de muzică folk la Baia Mare, la Bistrița, Satu Mare și Zalău. Se ocupa de masa și de cazarea cantautorilor. Le vindea biletele la intrarea în sală. De aceea, într-un fel, numele îl avea pe merit. Când îl prezentam unor prieteni, nu uitam să le spun că a fost însurat de șapte ori, exageram desigur, dar el nu se supăra. Regreta că, din toate escapadele conjugale, nu s-a ales cu un copil. Citește restul acestei intrări »


De ce bibliotecar?

30/03/2021

de Adrian POP 

Adrian Pop
(30 martie 1972 – 31 ianuarie 2021)

Am intrat în Bibliotecă pentru a uita ce înseamnă hamul, jugul, colivia, cușca, celula… pentru a uita umilința, disperarea, disprețul, sărutul lui Iuda…

Am intrat în Bibliotecă pentru că am vrut să fiu liber… Să uit că au existat prăpastii și hăuri atât de adânci în viața mea. Să reînvăț să umblu, să mă bucur de fiecare răsărit al soarelui, de fiecare floare, de fiecare copac, de fiecare munte, de fiecare mare, să mă întristeze orice nor ivit din senin, orice frunză îngălbenită ce stă să cadă, orice furnică strivită sub talpa trecătorului grăbit, orice vorbă ce ucide… Și nu puteam să reînvăț toate acestea decât aici, în Bibliotecă, lângă prietenele mele de-o viață – CĂRȚILE.    Citește restul acestei intrări »


Răvaș de la Rohia

30/03/2021

de Adrian POP 

Mănăstirea „Sf. Ana”, Rohia

 

Servus,

M-am gîndit la rubrici, cred că cel mai bine ar fi să păstrezi capurile de pagină din ultima revistă, mi se par foarte potrivite.
Adevărul e că aici mă înminunez zilnic, în afara rutinei de prelucrare a cărţilor.
E un tărîm magic…
Şi de alaltăieri a revenit părintele Serafim din spital… sporeşte puterea locului!
Nu pot să scriu decît poeme şi să fac cîteva însemnări zilnice, după ce merg în cameră… totul e copleşitor…
Voi încerca, cînd ajung acasă, la ţară, să mă gîndesc la ceva concret pentru rubrici, aici nu pot…    Citește restul acestei intrări »


In memoriam: Un bibliotecar pe Câmpiile elizee

30/03/2021

de Cornel MĂRGINEAN

Adrian Pop

Adrian Pop
30 martie 1972 – 31 ianuarie 2021

Despre Vatra Chioreană, cu Adrian Pop

Când am primit mailul, la începutul lui februarie, de la doamna Angela Jucan cu vestea tristă despre plecarea din lume a prietenului nostru Adrian Pop, am avut câteva zile acea percepţie a deşertăciunii întregi, pe care a descris-o, folosind mereu categoricul, regele Solomon în cartea Eclesiastului. Romanii antici erau mai blânzi, privitor la cei duşi, şi credeau în existenţa unor câmpii frumoase în care ajungeau sufletele celor dragi: Câmpiile elizee.

Aşa ne putem închipui şi noi viitorul de vecie al unui bibliotecar, citind la nesfârşit cărţile de pe rafturile acelei câmpii legendare.

Îmi amintesc că, prin anii 2011 sau 2012, i-am dăruit cartea Eseuri despre înţeles pe care mi-a mărturisit că a citit-o de două ori, lucru care m-a impresionat atunci. Dar cel mai mult m-a impresionat faptul că făcuse asta într-o chilie de la mânăstirea Rohia, unde locuia temporar, ocupându-se de biblioteca şi de cărţile mânăstirii. Aşa a ajuns, spre bucuria mea, să fie adăpostit acolo un exemplar al cărţii.

Am avut o corespondenţă pe tema cărţii şi una interesantă despre legătura dintre toponimele „Mureş” şi „Maramureş.” Tot pe atunci mi-a dăruit o revistă în care scrisese, numită Vatra Chioreană.

Mi se pare cel mai potrivit, ca în amintirea sa, să înserez textele a două mailuri schimbate pe tema revistei şi să citim împreună, ascultându-le în mintea noastră, cuvintele şi gândurile lui:

„Dragă Adi,        Citește restul acestei intrări »


Răvaș peste vămi. Lui Adrian Pop, nobil – de spiță și de spirit – de Copalnic-Mănăștur

12/03/2021

de Angela-Monica JUCAN

Ce-o mai fi făcând Adrian? Ne-au rămas poveștile neterminate. Pornite dintr-un cuvânt, și-ntinse pe ore.

 

Adrian Pop
(30 martie 1972 – 31 ianuarie 2021)

***

— Hai să mai și lucrăm. Azi, n-am făcut încă nimic.
― Las’ că recuperăm mâine.
Mâine… tot așa. Și răspoimâine.

***

Heeei, Adrian, deschidem filială la Scăeni? Când se inaugurează centrul ăla de la voi, să fac naveta cu S. și cu M., Citește restul acestei intrări »


ADRIAN POP – LUCAS OM – IN MEMORIAM

03/02/2021

de Nicolae SCHEIANU

Pop Ioan Adrian
(30 martie 1972 – 31 ianuarie 2021)

ADI – ÎNTRE OAMENI ȘI CĂRȚI, PE PĂMÂNT ȘI ÎN CERURI

Să accept că Adrian Pop nu mai este acum printre noi, că a plecat în galaxii, la Dumnezeu, în lumile de dincolo de lumea asta când, doar cu câteva săptămâni în urmă călătoream împreună spre Dunăre, mi se pare așa de dureros și așa de trist încât mă scutur din când în când, ca dintr-un coșmar, refuzând realitatea. Din nefericire, el se va alătura, iată, înainte de a împlini 49 de ani, părinților săi, pentru totdeauna, la umbra stejarilor din locul de odihnă veșnică aflat nu departe de casa sa părintească din Copalnic Mănăștur. O suferință neiertătoare, de care credeam cu tărie că se va lecui cândva, în timp, l-a înfrânt, din păcate, prea devreme și prea tânăr.

Profesor, mai apoi bibliotecar la Biblioteca Județeană din Baia Mare, jurnalist, realizator de evenimente culturale, Adrian Pop a fost mai întâi un devorator de literatură și de artă Citește restul acestei intrări »


In memoriam ADRIAN POP

01/02/2021

Pop Ioan Adrian
30 martie 1972 – 31 ianuarie 2021

Pop Ioan Adrian – profesor, bibliotecar, poet, publicist, interpret de muzică folk, s-a născut la 30 martie 1972, comuna Copalnic Mănăștur, jud. Maramureș.

A absolvit Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare (la acea vreme se numea Liceul de Matematică-Fizică „Gheorghe Șincai”), a urmat apoi Facultatea de Filologie la Universitatea de Nord Baia Mare, unde s-a specializat în limba și literatura română, limba și literatura franceză, didactica acestor discipline. În anii 1996 și 1997, a predat, în Baia Mare, la Liceul Teoretic „Emil Racoviţă”, Grupul Şcolar Tehnic, Grupul Şcolar „Costin D. Neniţescu”, după care a renunțat la cariera didactică, optând pentru biblioteconomie și jurnalism.

În perioada 1997-2001, a fost redactor, fotoreporter și colaborator la cotidienele băimărene „Opinia” și „Informația zilei”. S-a specializat în biblioteconomie în cadrul unor cursuri postuniversitare la Bușteni și a unora organizate la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare.

Din 1997 până în 2014 a lucrat ca bibliotecar la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, la compartimente de relații cu publicul și ca bibliograf. A fost șef de secție la Împrumut carte pentru adulți în perioada 1 martie 2002 – 30 septembrie 2004, redactor al buletinului semestrial al acestei instituții – „Bibliotheca septentrionalis” –, a coordonat volume colective editate de aceeași instituție, a organizat manifestări culturale etc.

A fost responsabil de ediție la revista online „e-Bibliotheca septentrionalis”, Citește restul acestei intrări »


Ultima carte la care a lucrat criticul Augustin Cozmuţa este antologia literară „Paşi împreună”

02/02/2016

de Gelu DRAGOŞ

Pasi impreunaSâmbătă, 30 ianuarie 2016, în cadrul şedinţei Cenaclului scriitorilor Maramureş, a avut loc lansarea antologiei literare „Paşi împreună” (Editura Gutinul, Baia Mare), antologie alcătuită de Florica Bud, Augustin Cozmuţa şi apărută cu sprijinul iniţiatorului acestui proiect generos, prof. Dan V. Achim.

Augustin Cozmuţa nota în prefaţa cărţii, în octombrie 2015, la Ferneziu, următoarele: „Deşi pare un solitar, creatorul simte o solidaritate de cenaclu, de promoţie ori de generaţie, aceasta din urmă fiind cea mai puternică solidaritate între condeieri, fiind axată pe afinităţi profunde. Nu toţi ajungem să împărtăşim un asemenea sentiment de apartenenţă, la care unii râvnesc, simţind că înaintează cu zbor mai liber pe valurile niciodată liniştite ale creaţiei. Orice tendinţă de izolare se metamorfozează, cu trecerea timpului, într-o revărsare de ape, menite a fertiliza în chip miraculos tărâmul literaturii. Vrând-nevrând, condeierii devin solidari cu visul de-a atinge pământul făgăduinţei”. Citește restul acestei intrări »