[Am privit în adîncul pămîntului şi]

30/03/2015

de Daniela Cecilia BOGDAN Ochiul fîntînii a rămas fără pleoapă. Din lacrima apei şi din aburul pietrei a răsărit alunul – cumpănă peste tăişul setei. La subsuoara lui şi-au făcut cuib, duminici, unde Porumbelul Alb atinge odihna. Cu degetele-mpreunate, Apa-i ocroteşte Răstignirea.de Ioan Adrian POP

Am privit în adîncul pămîntului şi
i-am simţit durerea…
O rană nestinsă de timp
de toţi călătorii vieţii noastre…

Am privit apoi chipul tău
liniştit, în odihnă
senin,
blînd,
fetiţa agăţată de poala
Străbunicii… Citește restul acestei intrări »