Maramureșean premiat de „Regal Literar”!

„Inspiraţia este fundamentul artelor în genere, ea este exact ca impulsul electric care stârneşte fulgerul între doi poli. În momentul în care tensiunea între doi poli se creează, fulgerul apare. Fără fulger nu poate să existe fulger.” (Nichita Stănescu)

Cu ocazia împlinirii a doi ani de la înființarea revistei Regal Literar (fondată la 15 iulie 2020) și cu ocazia cinstirii memoriei regretatului om de cultură Nicolae Dabija (născut la 15 iulie 1948), Directorul de Onoare in memoriam al redacției Regal Literar Chișinău, pentru seriozitatea și responsabilitatea lor față de cititori și de sine, pentru erudiția și pentru talentul lor, pentru înalta pricepere, pentru inspirație și excelență, au fost desemnați laureații Premiilor Regal Literar 2022.

Premiile Regal Literar pentru ianuarie 2021 – martie 2022

În mod simbolic, în semn de prețuire, pentru recunoașterea valorilor și pentru continuarea idealurilor nobile și elitiste, se comunică lista laureaților Premiilor Regal Literar 2022:

Omul Anului    

Despre răscoala lui Horea

Astăzi vă facem o recomandare de lectură: Despre răscoala lui Horea, în Istoria Transilvaniei de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan, an apariție: 2016; ISBN/ISSN: 978-606-8770-81-9; format: 16x23cm; pagini: 422; ediția a II-a, revăzută, adăugită și ilustrată; apărută la Editura Școala Ardeleană.

Este un proiect editorial susținut de Banca Transilvania, apărut sub egida Academiei Române – Centrul de Studii Transilvane și recomandat de Revista SINTEZA. Volumul a fost distins cu Trofeul pentru Cea mai râvnită carte a Târgului Gaudeamus Timișoara (13-17 iunie 2018).

Transilvania este astăzi o parte a României şi a Europei în acelaşi timp, dar, mai presus de toate, este patria primitoare a tuturor locuitorilor săi. Pentru prima oară în istorie, sunt acum premise reale pentru ca toţi locuitorii ei să fie şi să se simtă egali şi la ei acasă. Ţara nu mai este Transilvania de odinioară, dar urmele istoriei sunt peste tot. În trecut, au suferit şi au fost fericiţi, adesea în momente diferite, şi românii, şi maghiarii, şi germanii, şi evreii etc. Nici suferinţele

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 463 (1 – 15 Februarie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Vremuri de pandemie (II). Vă prezentam în numărul trecut al „Scrisorii pastorale” situația dramatică prin care au trecut strămoșii noștri de la sfârșitul veacului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea pe vremea epidemiei de variolă. Ne bazam pe cele peste 1.100 documente rămase din arhiva fostei Protoierii Mehadia. Ele priveau Banatul, dar situația era asemănătoare și în celelalte Principate Române, cu unele excepții legate mai ales de autorități, de organizare, de asistența medicală etc.

Ne vom opri azi asupra unei alte epidemii cumplite, care a făcut mari ravagii în populația lumii, nu numai a Europei, în repetate rânduri de-a lungul istoriei: ciuma. Au fost valuri de ciumă, în urma cărora au rămas munți de cadavre umane. Imaginați-vă că din trei oameni au murit doi, ca să vă dați seama de dimensiunile prăpădului.

În documentele analizate, primele semnale ale apariţiei unei epidemii de ciumă ne sunt date de către episcopul Vichentie Vidac al Vârşeţului în circulara sa din 24 noiembrie 1813. Pentru cei de atunci era o boală ,,înfricoşătoare” şi

„Distincția Culturală” pentru revista „Orașul”!

Miercuri, 8 decembrie 2021, a avut loc decernarea premiilor Academiei Române pentru anul 2019. Evenimentul s-a desfășurat în Aula Academiei Române, în format hibrid, cu participarea membrilor Adunării Generale și a premianților. Cu acest prilej, în cadrul evenimentului, Academia Română a acordat 9 diplome „Meritul Academic” și 8 diplome „Distincţia Culturală”.

În acest cadru festiv, „Oraşul”, revistă de cultură urbană, director arhitect Ionel Vitoc, a primit Diploma „Distincţia Culturală” – pentru activitatea deosebită de prezentare şi îmbunătăţire a imaginii urbanismului şi arhitecturii Clujului şi cu prilejul împlinirii a 15 ani de la înfiinţare.

Premiile au fost acordate celor mai reprezentative creaţii ştiinţifice şi culturale româneşti, realizate sau publicate în

„O comunitate vie”

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Duminică, 8 decembrie 2013, la Runcu Salvei, a fost organizat un mare eveniment cultural. Lansarea monografiei localităţii, intitulată foarte neaoş „Fabricat în Runcu Salvei” şi inaugurarea Bibliotecii Comunale.

Câteva menţiuni de responsabilitate pentru această carte care face paşi uriaşi spre vârful clasamentului cărţilor din domeniu. 883 pagini, pe hârtie cretată, copertă cartonată şi supracopertă. Pe coperta I este reprodus un tablou al celebrului pictor bistriţean Marcel Lupşe „Veduta Runcu Salvei”, care în realitate, ca tablou, a fost şi donat, în format 100×100 cm, ulei pe pânză, primarului Anchidim Pavelea. Prefaţă: acad. Ioan Aurel Pop, Rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Responsabili de proiect: Alexandru Bogdan Bud, Vasile George Dâncu, Leon Pinti. Editura Eikon din Cluj-Napoca. Coordonatori: Vasile Lechinţan, Adrian Onofreiu, Mircea Prahase. Autori: 29 persoane. Printre aceştia: Vasile Sebastian Dâncu, sociolog, fost ministru.

„Un sat cât o fărâmă de veşnicie” – zice Ioan Aurel Pop. Un sat care acordă un mare premiu cultural, „Premiul de la Runc”, începând cu 2011,

Gând trist într-o zi de bucurie

de prof. dr. Ioan-Aurel POP
Președintele Academiei Române

Odinioară, în perioada formării statelor unitare moderne, simbolurile naționale stârneau entuziasmul oamenilor, erau afișate peste tot, erau popularizate și prețuite în interior, mai ales că unii din afară le contestau. Imnurile, drapelele, stemele, zilele de sărbătoare a patriilor încununau o mare operă de construcție a edificiilor statale, aminteau celor prezenți de sacrificiile celor trecuți, trezeau speranțe pentru cei din viitor. Evident, simbolurile erau folosite și de propaganda oficială, dar lucrul acesta s-a întâmplat de când e lumea, oriunde, cu intensități diferite. Dincolo de propagandă, mai rămăsese câte o undă de autenticitate, de simțire colectivă pentru binele public, de încredere în valorile comune. Oamenii de bun simț știau să deosebească propaganda de realitatea genuină. Azi, pe măsură ce înaintăm în această lume post (…), interesul față de simbolurile pomenite pare să scadă mereu, aproape pretutindeni.

Suntem prinși în vârtejul treburilor cotidiene presante, luptăm pentru câștiguri bănești (fiindcă nu putem trăi fără bani, fie ei și virtuali), ne gândim la crizele (energetică, climatică, politică etc.) iminente, ne mirăm de incompetența guvernanților și ne simțim copleșiți, pe deasupra, de pandemia ce nu mai contenește. Ne descumpănesc – dincolo de grijile materiale – „corectitudinea politică” și anularea culturii tradiționale. Democrația și liberalismul sunt puse sub semnul întrebării, virtuțile clasice blamate, familia repudiată, iar statele naționale sunt demonizate. Toate acestea se petrec în numele unor idealuri vagi, de tip neomarxist și „progresist”, care promovează un fel nou

Împăratul Traian și conștiința romanității românilor. Cultură orală și scrisă din secolele XV-XX

În Colecția Școala Ardeleană de Antropologie a apărut, sub egida Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, volumul „Împăratul Traian și conștiința romanității românilor. Cultură orală și scrisă din secolele XV-XX” de Ion Taloș. Prefață de Ioan-Aurel Pop. Cu o anexă de Ion Taloș și Petre Florea.

Lucrarea pune în lumină – în urma valorificării izvoarelor, a comparațiilor și corelațiilor făcute temeinic și cu metodă – că romanitatea românilor și figura împăratului Traian (și a regelui Decebal) din conștiința populară nu sunt un decalc după documentele culte și scrise, că ele s-au perpetuat, în forme diferite, alterate, modificate și chiar prin contagiune cu alte teme, din Antichitate până astăzi. Evident, comparațiile judicioase ale profesorului Ion Taloș relevă influența literaturii culte despre romanitate asupra oralității și invers, adică preluarea elementelor din folclor despre Traian și latinitate pentru întărirea ideii conștiinței culte privind etnogeneza românilor. Lucrurile sunt văzute deopotrivă diacronic și sincronic, în stabilitatea și în metamorfoza lor, încât cartea devine un tablou armonios al unei teme fundamentale pentru nașterea, devenirea și identitatea noastră ca popor. (Ioan-Aurel Pop)

Revista „FEED BACK” nr. 5-6/2021

Vă propunem spre lectură revista „FEED BACK”, nr. 5-6 (196-198), aflată în al XVIII-lea an de apariţie.

Director: Daniel Corbu

În acest număr este publicat cu 2 poezii poetul maramureșean Vasile Dan MARCHIȘ.

În cuprinsul revistei remarcăm nume consacrate din peisajul românesc și internațional:

Ana BLANDIANA, Ioan Aurel POP, Daniel CORBU, Gheorghe SIMON, Ioan HOLBAN, Lina CODREANU, Tudor GHIDEANU,

Turneul de lansare al volumului „Amurgul Gol”

de Inga IMANDII şi Dumitru CONTA

Poetul Cristian Bodnărescu îşi lansează în această perioadă cartea cea mai consistentă de peste 200 pagini, conţinând creaţii adunate în 2 decenii. Volumul „Amurgul Gol” conţine ultima variantă a celui mai lung poem romantic-fantasy din literatura universală, lucrarea creştină „Demoniţa” (lansată la TVR 1), (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2021/08/23/demonita-cel-mai-mare-poem-romantic/#more-52568).

Manuscrisul beneficiază şi de câteva zeci de tablouri – lucrări clasice grafice, realizate într-un deceniu de echipa pictorului Iulian Nedelcu şi oferite în exclusivitate prezentului volum.

În data de 4 iunie cetatea, Târgovişte a spart gheaţa, grupul media „Riposta” realizând prima lansare a volumului, live la TV. După ce telespectatorii s-au bucurat să îi vadă pe Ioan-Aurel Pop – preşedintele Academiei Române

O falsă problemă a școlii românești: noile discipline

de acad. Ioan-Aurel POP

Extravaganțele acestei veri buclucașe continuă. De vreo săptămână, un site de știri menține în prim plan anunțul despre o nouă materie școlară care ar putea să fie predată începând cu anul 2022 în școlile din România: educația cinematografică. Aceasta „ar putea aduce beneficii incredibile asupra dezvoltării copiilor”. Evident, ar putea să fie și așa, dar de la dorință până la putință este cale lungă. Propunerea nu este singulară și a mai fost făcută, separat sau în contextul predării celorlalte arte în școală. Este greu de imaginat cultura generală necesară oricărui elev fără cunoștințe elementare de muzică, arte plastice, teatru etc. De ce nu și cinematografie? Din păcate, cu toată marea importanță a artelor în viața omului, în învățământul general nu se poate pătrunde foarte mult în detaliu, pe de o parte, iar specializarea elevilor de la vârste prea fragede este riscantă, fiindcă obturează tocmai pregătirea de cultură generală, pe de altă parte.

Nu este prea greu să ne amintim ce propuneri de noi materii școlare s-au făcut în ultimii ani în România. S-a cerut imperativ,