Ovidiu Suciu (26 decembrie 1936 – 31 martie 2015)

18/12/2020

de Maria GÂRBE

Ovidiu Suciu
(26 decembrie 1936 – 31 martie 2015)

Ovidiu Suciu a venit în județul Satu Mare după terminarea Facultății de filologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai (Cluj-Napoca, 1964). Și a venit cu cei șapte ani de-acasă, cu patriotismul la el, cu drag de România mea cum zice o emisiune TV de actualitate. Cea mai mare parte a vieții a trăit și a muncit la oraș, dar era fascinat de universul rural, mai ales de cel al Țării Oașului.

Mai întâi a fost profesor la Școala generală din Apa și la Liceul Agricol din Livada (jud. Satu Mare). A lucrat și la Biblioteca Județeană (1974-1975) și la Centrul Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare Satu Mare. A fost redactor la cotidienele sătmărene „Drapelul Roșu”, „Cronica sătmăreană”, „Gazeta de Nord-Vest”, fiind responsabil al secției culturale; reporter la radio București și TV Samtel S.A. Satu Mare. A colaborat la revistele „Familia”, „Tribuna”, „Orizont”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Flacăra”. A făcut parte din Colegiul de redacție al revistei „Familia română” editată de Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare (începând cu numărul 52/2014). A fost membru al Organizației Internaționale a Ziariștilor.

Pe Ovidiu Suciu l-am cunoscut în 1975 la Biblioteca Județeană din Satu Mare. Citește restul acestei intrări »


Ioan Bran, după alţi 23 de ani

09/07/2014

de Maria GÂRBE

Când am auzit de Ioan Bran, eram deja bibliotecară. Dacă stă toată ziua în pat, voi merge în vizită la el, mi-am zis. La un om în suferinţă te duci cu sfioşenie. Mi s-a spus că se bucură de orice vizitator, că tânjeşte după tovarăşi de conversaţie. „Suferinţa impresionează şi trezeşte compasiune. Dar Dumnezeu nu o dă degeaba. Ioan Bran avea pregătit ceva mult mai bun decât o viaţă «normală». Lui i-a dat Dumnezeu harul liric, profunzimea gândirii, timp pentru scris, i-a umplut călimara cu o tinctură amară, bună de tămăduit rănile sufletului şi i-a împărţir viaţa în două părţi aproape egale (din a doua jumătate lipsesc 33 de zile). Primii 23 de ani,

crop_2

„Nu te-am văzut de trei crengi şi zece frunze” (Ioan Bran)

obişnuiţi, ultimii 23 – sigilaţi în imobilitate (născut la 1 iulie 1942, în zodia excesiv simţitoare a Racului; un accident care s-a produs în 3 iulie 1965, la 23 de ani şi două zile; decesul – în 27 mai 1988)” (Angela Monica Jucan – Poetul sătmărean-maramureşean cu „depunere de chiciură pe vise”, 11 iulie 2011, în „Confluenţe româneşti”: http://confluente.ro/Literatura–Recenzii/Poetul_satmarean_maramuresean_cu_depunere_de_ chi-

ciura_pe_vise_ioan_bran.html).

La următoarea vizită, i-am dus cărţi să citească. Apoi îmi dădea poeme să i le dactilografiez. Într-o zi mi-a dat mai multe – 60 de poeme, culese la maşina de scris, ordonate, paginate, având şi cuprinsul alcătuit de el. Erau pregătite pentru editură. Manuscrisul a stat în bibliotecă la mine până am intrat în „concediul numit pensionare”. Volumul a apărut în anul 2009: Ioan Bran – „Revelaţie şi calvar”, ediţie îngrijită de Maria Gârbe, Baia Mare, Eurotip. Titlul volumului a fost stabilit de autor. Citește restul acestei intrări »