Ioan Meteş Morar-Chelinţanu şi voluptatea destăinuirii

26/04/2015

de Antoaneta TURDA

S-a împlinit un an şi ceva de când frecventez Cenaclul Nord din Baia Mare, răstimp în care am reuşit să cunosc oameni interesanţi nu doar ca indivizi, ci şi ca mânuitori ai condeiului. Deşi am participat destul de regulat la şedinţele cenaclului, nu pot spune că am intrat în vorbă cu prea multă lume, încercând să-mi cunosc colegii fie printr-o observaţie la distanţă, fie prin ceea ce ei scriu (deşi aici mă pot înşela, Ioan Metes Morar-Chelintanu_bpentru că scrisul poate fi şi o mască sub care se pot ascunde). Unul dintre membrii cenaclului, pe care îl ştiu din vedere de mai mulţi ani, de pe la lansările de carte desfăşurate la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, este Ioan Meteş Morar-Chelinţanu.

Fire deschisă şi vioaie în viaţa de toate zilele, se dovedeşte, în scris, mai degrabă analitic, mărturie stând cele două volume de poezii Suflet de-o clipă şi Valuri de plumb, precum şi monografia satului natal, Chelinţa.

Cu un fin spirit de observaţie şi dorinţa acerbă de comunicare cu potenţialii cititori, poetul cucereşte repede printr-o sinceritate debordantă. Copleşit de puterea cuvântului rostit întru naşterea poeziei, Ioan Meteş Morar-Chelinţanu porneşte pe drumul ciudat al creaţiei cu aceeaşi seninătate şi iubire ca în viaţa pe care o parcurge pieptiş, fără poticneli şi văicăreli, aşa cum bine o demonstrează versurile: Citește restul acestei intrări »