TOAMNA VIEŢII

28/09/2021

de Ioan MICLĂU

privesc în gol – şi golu-i singur plin:
 căci năvălesc într-însul vechi icoane
 mustrări şi amintiri – chip de suspin
 şi-atâtea remuşcări – acuma vane…

 trăiesc în tăvălăcul de imagini
 şi muşc din pâinea unor vremi trecute
 dar totu-i doar s-umbresc aceste pagini
 ce pasc „cândva”-n ieslea zilelor pierdute… Citește restul acestei intrări »


Gânduri care tot revin…!

31/05/2021

de Ioan MICLĂU-GEPIANU, Australia

Motto:

„… Fiecare suntem o oglindă în care ne privim; zâmbim sau ne strâmbăm, dar așa cu distinsă delicatețe, pentru că orgoliul oamenilor nu prea admite să fie criticați!”

I. M. Gepianu

 … Tocmai despre asta doresc să scriu acum, despre aceste gânduri care deseori ne asaltează, tot revin, dar fiind deseori fără prea mare importanță, le nesocotim. Unele cei drept pot fi și nonsensuri, dar totuși ne atrag. Eu bunăoară mă tot gândeam la aceste haruri/daruri cu care poeții și prozatorii sunt dăruiți. Poezia și proza sunt genuri literare care diferă doar prin forma de prezentare, dar etica sau estetica tematicilor rămânând identice, sub cupola Artelor literare, beletristice sau teatrale.

Unii consideră pe scriitorul de vers mult mai dăruit, oricând fiind apt a scrie o proză bună, iar scriitorul bun la proză, mai greu va scrie versuri!!

Nu știu adâncimile acestor daruri înnăscute ființei umane, poate fi acea transcendență genetică, sau mai simplu zis daruri dăruite de divinitatea lui Dumnezeu, fiindcă toți copiii sunt îngeri la naștere, și, apoi mediul natural și social de viață în care se ridic, cresc, aduce opera în sine.

Las însă problematica celor de specialitate, nu din orgoliu, ci zâmbind în sinceritatea mea, de vechi breslaș al scrisului care încă pe mine nu mă cunosc bine.

Și să nu mă întind cu vorba, fiind de o formație autodidactică, am căutat a învăța căile artei literare dintr-o voință pe care iar încerc ai găsi izvorul.

Fericirea a făcut să întâlnesc în lumea asta literară o doamnă poetă excelentă, dar și excelentă prozatoare Citește restul acestei intrări »


Răsărit de Soare la Sydney

27/01/2021

de Ioan MICLĂU-GEPIANU

De-o superbă măreție, parcă răsărit din mări,
Țesând haina dimineții, turnând aur peste zări,
S-anină la orizonturi discul unui dulce soare,
Repetând eterna-i cale cu majestică splendoare!

El bătu la geamul casei unde eu visam aiurea,
Făurind în gând palate de să-ncapă omenirea,
Apoi sute de romane dintr-odată apărură,
Trase numa-n fir de aur, de-un talent fără măsură!

Australia e țara visurilor împlinirii,
Țara soarelui, a Mării, cuibul păcii și-a iubirii!
Din ocean crescu un nufăr devenind „Opera House”,
Salbă ce fu dăruită veșnicei Naturi adaos! Citește restul acestei intrări »


Mulțumiri distinsului domn Ioan Miclău – director al Bibliotecii „Mihai Eminescu” din Cringilla – Australia

10/11/2020

de Ligya DIACONESCU

IOAN MICLĂU (n. 1940), DIRECTOR al BIBLIOTECII „MIHAI EMINESCU” din CRINGILLA, AUSTRALIA

Scriitor român din Australia. Poet, dramaturg, jurnalist, autor de memorialistică literară, promotor cultural de seamă. Fondator de grupări literare în ţara de la Antipozi. Cărţi reprezentative: Poezii alese (vol. I, II), Teatru, Fiica Zeiţei Vesta, nuvelistică. Ioan Miclau s-a distins drept principalul animator al grupării scriitorilor români de la Antipozi , având o acţiune cetăţenească uimitor de tenace şi de echilibrată. Fondator al Bibliotecii „Mihai Eminescu”, din Cringilla/Australia, ridicată şi înzestrată cu efortul său generos şi neprecupeţit, Ioan Miclău a dat un exemplu de acţiune românească printre străini, şi a devenit un model, ce va trebui luat în seamă, întotdeauna, când se vor aminti faptele mari. Şi pentru aceasta, scriitorul a fost distins cu Premiul de Excelenţă al Patrimoniului Românesc, decernat de revistele ARP – Artur Silvestri, în 2006. Citește restul acestei intrări »


LIMBA ROMÂNEASCĂ – PREȚIOASĂ DĂRUIRE DIVINĂ!

31/08/2020

Ioan Miclau

de Ioan MICLĂU-GEPIANU

Limba Românească este prețioasa dăruire, roditoarea veșnicei reînvieri de Neam dăruită de Dumnezeu!

Este o Limbă cu rădăcini străvechi, așa cum spun Istoriile, rădăcini din care încă au crescut multe alte si frumoase limbi de popoare! Sfânt este acest Neam românesc, roditor Eden îi este pământul așezat între râurile cu izvoarele lor carpato-dunărene. Însăși această  tainică Românie, după cum o definea cărturarul Artur Silvestri, este taina sufletului neamului nostru, care se adeverește prin graiul limbii pe care o vorbim!

Orală sau scrisă, sculptată sau pictată, cântată sau scrisă în revistele literare, Limba românească este viul prin care inspirăm credința noastră creștină ortodoxă, căci împreună acestea ne identifică în timp și spațiu, și ne va identifica întotdeauna. Precum o piatră de hotar am avut întotdeauna o intelectualitate românească prin care se purta de grijă acestei limbi naționale, o îngrija prin legile ei gramaticale, o înfrumuseța cu simțirile cele mai gingașe și creștine în dulcile ei exprimări, curate și nestricate. Citește restul acestei intrări »


URME – o nouă carte a d-lui. pr. prof. dr. Al. Stănciulescu-Bârda

25/08/2020

RECENZIE

de Ioan MICLĂU 

A evoca opera și personalitatea d-lui. Al. Stănciulescu Bârda este o treabă nu prea ușoară; dar, dacă ai avut fericirea a cunoaște mai îndeaproape opera, preocupările, strădaniile și nădejdile acestui erudit scriitor, în paralel cu misiunea sa apostolică, de asemenea vrednică de apreciat, vei descoperi că ai la îndemână o imensă posibilitate și forță narativă ziditoare, tocmai pe baza faptelor Domniei Sale.

Eu am avut fericirea aceasta, deși nu ne-am întâlnit niciodată, însă lungul șir al anilor în care am avut bucuria a primii cărți editate la Editura „Cuget Românesc”- Bârda, al cărei editor este domnia sa, să primesc cu regularitate publicația „Scrisoare Pastorală”, volume cu Viețile Sfinților, istorie și literatură etc. Am avut fericirea să mi se publice și câteva cărți de ale mele la această Editură a Parohiei Ortodoxe Române – Malovăț, și să mă bucur de criticile editorului. Este limpede căci eram pe deplin îndreptățit a purta respect unei asemenea personalități de seama a culturii românești. Citeam, și citesc în continuare acele cărți cu teme religioase, simțindu-mă atras, ca pe timp de o vară cu secetă, la acea fântână a cărei izvor izvora apa tămăduitoare și alinare sufletească de emigrant.

Această nouă carte, URME, ajunsă în Australia și dăruită nouă românilor-australieni, îmi apare mie asemenea unui diamant cu fețe strălucitoare, adevărate oglinzi fermecătoare. Eposul popular românesc iese la lumină cu fiecare ocazie, iar autorul cunoaște mai bine ca oricine obiceiul și tradiția locului natal din Malovăț și Mehedinți Citește restul acestei intrări »