POEZII PENTRU SUFLETUL MEU, nr. 9/2022

POEZII PENTRU SUFLETUL MEU, nr. 9/2022
Publicaţie trimestrială de literatură, artă şi cultură, apărută prin colaborarea între editura Celestium şi Globart Universum, Montréal, Canada.

NOTE DE LECTURĂ

de Aurelia RÎNJEA

Johnny Ciatloș Deak

Frumos ne întâmpină, ca de obicei, distinsul JOHNNY CIATLOȘ-DEAK, senior editor, cu o invitație la cultură, având în vedere că pulsul unei națiuni se măsoară prin pulsul acesteia: „Iubind şi conştientizând cultura vom reuşi să dezmembrăm barierele culturale şi interetnice, să clădim punţi care ne vor ajuta să apreciem, să respectăm şi să iubim atât asemănările cât şi diferenţele semenilor noştri, pentru ca să putem trăi într-o frumoasă armonie în scurtul nostru sejur pe pământ”.

O reîntâlnire cu unii dintre scriitorii din această revistă, cu alții acum fac cunoștință, lucru care mă bucură, astfel Familia noastră literară crescând.

Și de această dată, găsim în paginile Revistei un cuprins generos, cu evenimente, creații literare și artistice, recenzii și cronici de carte, noutăți editoriale. Se simte pulsul culturii românești, care bate în noi, oriunde sunt români pe această planetă!

Manuela Carmen Buică-Șerban (Canada) ne aduce o toamnă cu zvon de singurătate, în care timpul „ară ogorul vieții”, fiind dirijorul unei simfonii, cu acorduri astrale, într-o căutare de sine, în care inima are melodia ei. 

Scrisoare despre-o duminică și nici-o sărbătoare

de Ioan Romeo ROȘIIANU

Iubito, pentru că sufletul îmi era greu astăzi m-am dus la Dumnezeu
dar El nu era acasă
am strigat la poartă am intrat în curte și am bătut la ușă
era deschisă, Iubito, dar n-am trecut pragul
pentru că de afară mă lătrau toți câinii realității trăite
atunci mi-am dat seama că sunt un om simplu
și că-n drumul meu neondulat către singura moarte avută
nu am pe nimeni lângă mine printre mizeriile lumii durute
numai în dreapta-mi stă binele făcut într-o viață întreagă
în stânga-mi stă răul făcut greșelile multe mă dor
de atâta tristețe acum nici nu știu cum să mor!

 

(Mai știi când ți-am spus că mintea se vindecă prin râs, corpul prin joacă și spiritul prin bucurie?)

 

Așa a fost, Iubito, însă eu nu mai pot nici să mor de atâta tristețe
s-a cuibărit în inima mea golul și de atâtea amăgiri
am tras cortina speranței 

Scrisoare despre sentimente-ngropate și liniștea goală

de Ioan Romeo ROȘIIANU

Iubito, am așteptat cu-nfrigurare întunericul
ca să mă pot duce-n cimitirul vieții mele
mi-am îngropat sentimentele multe adânc
pentru ca niciun vânt să nu le mai poată spulbera
mi-am ascuns emoțiile pentru că unii oameni doar privesc ploaia
alții se lasă udați de ea
când te-am pierdut mi-am pierdut dragostea de viață și zâmbet
iar dragostea mea de viață a fost atunci
cea mai mare dragoste a vieții mele trăite desculț printre spini
esența mea de a fi o lumină-n întunericul nimicului din noi.

 

(Mai știi când am scos bateria din ceas nu ca să opresc timpul, ci ca să nu-l mai văd trecând?)

Scrisoare despre viaţa mea şi sfârşitul aproape

de Ioan Romeo ROȘIIANU

Iubito, aşa de pustie a fost inima mea astăzi încât visele au fost mai negre decât realitatea
tristeţea creştea direct proporţional cu golul din suflet în ceasul rănit
de printre norii cenuşii lumina refuza să-mi mai încălzească trăirea
aveam atâtea de spus lumii şi lumea îmi întorcea spatele printre nămeţii zilei
eram pustiu în ceasul acela de viaţă scursă nimeni nu mai stătea de planton în crucea timpului
la liziera pădurii lupii tineri ai sângelui meu atacau infinitul în haită
în haina subţire mi se făcea cald de atâta frig
mi se făcea frică de atâta viaţă trăită degeaba
e trist să invoci moartea şi ea să nu vină la raportul de gardă
e trist să fii înconjurat de oameni şi totuși atât de singur acum.

 

(Mai ştii când ţi-am spus să nu mai risipeşti apusuri cu oameni care te vor părăsi la răsărit?)

 

Aşa a fost, Iubito, când sfârşitul era la numai o respiraţie distanţă
aşa e de atunci de când am văzut cum mi se termină de numărat stelele pe bolta vieţii
de când dorul de moarte e infinit mai contagios ca şi râia 

Scrisoare din mijlocul catedralei

de Ioan Romeo ROȘIIANU

IUBITO, când a cântat corul în catedrala înaltă am avut o senzaţie de gol mai acută decât cea de foame din copilărie
de parcă îngerii se ascunseseră-n cuvinte atunci aşa de frumos mirosea liniştea a smirnă şi-a tămâie
şi mi s-a mai părut că sfinţii-mi făceau complice cu mâna din icoanele lor cu rame groase şi afumate
mi s-a mai părut, Iubito că văd lumina-n orbitele lor goale că văd cerul prin bolta pictată
mi se părea că până şi Dumnezeu a fost încântat că ne-am ţinut de mână când cântau bătrânii satului în catedrala din centru
am simţit că El a simţit că ne iubim şi că ne-a binecuvântat deşi n-apucasem să ne-ncheiem rugăciunea şoptită.

 

(Mai ştii cât de frig ne-a fost când s-a încheiat slujba în noapte şi ce căldură ne podidea în suflet şi câtă iubire-n simţiri?)

 

Aşa a fost atunci în pragul colindelor când am mers să ni se vorbească de suflet simţire şi frumos în mijlocul oraşului
aşa a fost atunci când am simţit că ne inundă în toate vintrele lumina şi-n toate gândurile bucuria de-a fi
aşa a fost atunci când treceam printre oameni grăbiţi şi când părea că ştiam trecerea lumii şi-a vieţii
c-avem ştiinţa rostului şi rostul respiraţiei în cuvânt.

Scrisoare despre ultimii arginţi ai lumi(ni)i

de Ioan Romeo ROȘIIANU

Iubito, astăzi am simţit că dacă aş fi ştiut să număr până la 30 l-aş fi putut până şi eu trăda pe Iisus
n-am bătut palma cu nemernicii zilei de teamă ca ei să nu mă înşele
ca nu cumva să nu-mi mai ajungă să cumpăr pe bani puţini păcate multe şi vicii de amăgit viaţa
a fost ca atunci când cuvintele mele-au decis să strige după ce eu am decis să tac în viaţa ta
a fost ca atunci când mă întrebam ce se aude-n liniştea ta când eu mă gândesc mereu la tine şi noi.

(Mai ştii când ţi-am zis că sunt şi suflete ce ne sunt trimise ca să ne regăsim calea spre noi înşine?)

Aşa a fost, Iubito şi de atunci greşesc în fiecare zi pentru că niciodată n-am mai trăit până acum o asemenea clipă
niciodată, Iubito n-am mai avut vârsta aceasta ca să ştiu cum să mă comport cu inima mea
timpul s-a fost inventat ca să ne dăm seama ce contează cu adevărat în lume şi-n viaţă
de aia te rog să-mi spui şi mie cum se înmulţesc demonii pentru că simt că uneori eşti unul dintre ei.

(Mai ştii când ţi-am spus că drumul spre fericire are nevoie de timp, efort şi hotărâre?) 

Scrisoare despre toamna din sânge şi trup

de Ioan Romeo ROȘIIANU

IUBITO, miroase a moarte multă inima şi trupul meu e găunos pe dinăuntru
adulmec cerul şi nu mai văd depărtarea de atâta privire seacă şi goală-n ceasu-nserării
măsor cu pasul tremurat drumul meu de la viaţă la moarte şi nimeni nu ştie că se face seară de jur împrejur
se face linişte multă şi nimeni nu mă ţine de mână când îmi fierbe-n artere dorul de tine
când depărtarea de tine face trupul să doară carnea să fiarbă şi visul să moară.

(Mai ştii când m-ai strâns de mână pe marginea patului şi-n colţul privirii mele a înflorit lacrima?)

Mă doare prezentul, Iubito la fel cum nisipul scurs în clepsidră mi se risipeşte în sângele gros
nu e nimeni lângă mine în ceasul de durere şi durerea întreagă sunt eu   
te visez venind goală în camera mea încălzindu-mi cu sânii trupul vlăguit de viaţă şi vis
te visez în braţele mele răsfoind amintiri dintr-o carte uitată pe raftul amiezii.

Scrisoare despre viața și moartea avută

de Ioan Romeo ROȘIIANU

IUBITO, în Biblie scrie să nu ucizi în porunca divină stă scris să iubești
dar eu am ucis pentru tine, Iubito, pentru liniștea ta am devenit criminal în serie în seara aceea de vis
am ucis cei doi păienjeni ce-mi țineau companie în clipele goale și triste, Iubito,
de pânzele lor îmi aninam amintirile de-acum și ele cărunte ca la uscat șoapte în soare stăteau
cu ei mă distram și jucam de-a v-ați ascunselea printre cărțile multe
eroii din cărțile mele metaforele mele epitetele toate complotau împotriva mea atunci
stăteau la rând până și razele de soare cărora să le fi permis să-i mângâie vara aceasta
și ai venit tu, Iubita mea cu spaima de moarte în tine cu nesiguranța femeii de-a fi
și am venit eu orbit de dragostea ta și-am ucis pentru tine în seara aceea pentru liniștea ta
ca-ntr-o repetiție surdă a fost ca o recondamnare la moarte.

(Mai știi că ți-am zis că fiecare secundă trecută marchează-n eter apropierea de moarte și depărtarea de viață?)

Așa a fost, Iubito, și de la televizor filmul acela cu monștri părea că a coborât în camera noastră cu tablouri și cărți
mă simțeam un monstru mai mic, Iubito și tu te simțeai un monstru și mai mic
de la marginea lumii Dumnezeu ne făcea cu mâna stângă

O nouă întâlnire a Ligii Scriitorilor din Maramureș

de Gelu DRAGOȘ

Prin ninsoare și burniță, ce amintește de sosirea iernii, iubitorii de carte și frumos, așa cum ne-a îndemnat președinta Carmena Felicia Băințan, ne-am reîntâlnit la o nouă ședință a membrilor LSR Maramureș. A fost o ședință fructuoasă, binevenită, desfășurată pe un ton plăcut și familiar, ceea ce a făcut ca majoritatea celor prezenți să dorim să mai zăbovim la „taclale”, până la orele 13,00.

În prima parte, la sugestia poetei Carmena Băințan – moderator, scriitorul Iacob Oniga a vorbit despre lansarea romanului „Teodora” a colegului Milian Oros, un roman de dragoste și „un eveniment literar deosebit care a avut loc la Biblioteca Județeană”.

S-a discutat apoi despre stadiul (materiale) în care se află revista „Freamăt” a LSR MM, iar poeta Aurelia Oancă a propus să se includă un eseu din ciclul „In memoriam” pentru scriitorul Dragomir Ignat, având în vedere

Daruri din suflet!

O nouă zi cu surprize literare! GALAXY – Volumul 3 – antologie de ecouri literare – autori români contemporani este titlul volumului ce a sosit la redacție din partea distinșilor noștri colaboratori din îndepărtatul Montreal, doamna Mihaela CD – redactor fondator al revistei „Poezii pentru sufletul meu”, membru al Ligii Scriitorilor Români, membru al Uniunii Scriitorilor din Canada, Președinte al World Poets Association Canada -, și a domnului Johnny Ciatloș Deak – Senior Editor Globart Universum Publishing House, jurnalist, membru al Uniunii Jurnaliștilor Independenți din România.

Scriitorii maramureșeni, Aurelia Oancă, Gelu Dragoș și Ioan Romeo Roșiianu, sunt incluși cu grupaje de poezii în cele 390 de pagini ale volumului, alături de cei 34 de scriitori contemporani publicați aici. Coordonatorul acestei grandioase lucrări este editorul Johnny Ciatloș-Deak.

GALAXY – VOLUMUL 3 – antologie de ecouri literare – autori români contemporani cuprinde