UN VEŞNIC COLINDĂTOR AFLAT SUB PAVĂZA SFÂNTULUI ANDREI. In memoriam IOAN SORIN APAN (1957-2012)

de Delia FLOREA

Ioan Sorin Apan

„Mergând, învăţaţi toate neamurile” – aceasta este misiunea încredinţată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos apostolilor Săi, dintre care, „cel dintâi chemat” a fost Sfântul Andrei, care ne-a încreştinat neamul. Luându-l drept pildă vie pe cel ce a devenit ocrotitorul întregii suflări româneşti, profesorul Ioan Sorin Apan i-a învăţat, în numele credinţei, pe cei ce i-au stat în preajmă, modalitatea de păstrare nealterată a datinilor autohtone dar şi pe cei din „alte neamuri”, fiind un vrednic mesager al tradiţiilor româneşti peste hotare. Deşi a fost preocupat de domenii extrem de diverse, a slujit Bisericii prin tot ceea ce a înfăptuit.

Personalitate complexă, membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România, absolvent a trei instituţii de învăţământ superior – Facultatea de Fizică din Bucureşti (1981), Teologia Ortodoxă din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu (1997) şi Secţia de pictură bisericească a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, a fost dascăl exemplar, scriitor, folclorist, pasionat etnolog, cântăreţ, creator de artă populară”, „zugrav” de biserici ş.a.

Ioan Sorin Apan s-a născut pe meleagurile maramureşene, la Târgu-Lăpuş, şi a copilărit la Baia Mare până la vârsta de zece ani. Mama sa era învăţătoare şi i-a semănat de timpuriu în suflet „un pic de muzică, şi un pic de apetit cultural” pentru Maramureş. Încă din copilărie, a studiat acordeonul, fluierul, naiul şi pianul. De asemenea, ştia să cânte la drâmbă şi din solzi de peşte.